Depasite de tehnologii si noi conuratii mediatice, de la o etapa istorica la alta, uneori chiar pe rastimpul a doua-trei
decenii, paradigmele de studiu sociologic Societatea de masa (M-l), Cultura de masa (M- 2) si Mass-media (M-3) isi
revendica, la inceput de secol 21, reeluari in sfera continuturilor, formelor, interconexuinilor, impuse de noul concept
global lansat de Bernard Miège: societatea cucerita de comunicare. Particularitatile acestei societati pun in discutie un
nou model de comunicare, a carui structura depaseste cadrul restrictiv anterior tutelat de teorii care reduceau fenomenul
complex al comunicarii la preponderenta discursului jurnalistic in riile lui cazuri si forme, ocolindu-se unele realitati
socio-economice si culturale care au evoluat de la faze incipiente la reliefuri ale unei comunicari plurilente in continuturi
coduri si modalitati irecuzabile. Este vorba, in principal de doua directii pe care se dezvolta vertiginos societatea si
anume:
a) a) posibilitatea utilizarii unor aparate performante, conectate la retele de comunicatii cu debite sporite, pe care
au loc schimburi de mesaje interactive sau care asigura accesul publicului larg la programe informationale si de bunuri
culturale;
b) b) introducerea in circuitul informational al intreprinderilor/instututiilor a unor tehnici de gestionare economica si
social-culturala si educati.
Evolutia societatii in aceste doua directii (fiecare cu subsidiarele ei), imprima noului model al comunicarii un caracter
ambilent: pe de o parte comunicarea se defineste ca un instrument de emancipare a individului (schimb de
mesaje/acces le informatii), pe de alta parte, comunicarea se autoinvesteste cu functia de instrument de control al
autoritatilor politico-socio-economice, premisa a impunerii unor modele de comportament adecte intr-o societate
dominata de logici sociale severe.
Consecintele noilor directii ale comunicarii se fac simtite in tipologia cator tipuri de comunicare distincte (politica,
publica, locala, in domeniul stiintei, tehnicii, educatiei). Un loc aparte il ocupa comunicarea publicitara. Acestea au
redimensionat spatiul spatiul public, au redirectionat efectele mass-media asupra guvernantilor, guvernatilor si spatiului
public insusi (Rémy Rieffel).
PUBLICUL, "PIROSFERA" INCANDESCENTA A COMUNICARII
Toate modalitatile de comunicare/incomunicare, toate intrebarile care se pot pune in legatura cu incertitudinea
comunicationala (actiunea subiectului asupra obiectului, sau actiunea omului asupra omului) se raporteza la notiunea de
public. Cu riscul de a fi redundanti in unele parti ale sectiunilor reamintim lucruri aparent cunoscute.
Etimologic, "public" provine din latinescul "publicus" = al poporului, "publicum" = al domeniului public.
Publicul a fost/este analizat sub doua acceptiuni:
1) 1) comunitate umana;
2) 2) receptor de mesaje mass-media.
Din mai multele definitii ale notiunii de public, readucem in discutie, nu intamplator, pe cele care au in vedere publiculreceptor.
1) 1) PAUL FOULQUIE: "Un ansablu de persoane apartinand unor categorii cu nivele socio-culturale analoage si
care ca urmare a unui interes comun asista la aceleasi genuri de spectacole, conferinte, citesc jurnale si carti de un tip
asemanator".
Publicul-receptor se caracterizeaza si prin trasaturi comune, cele ale oricarei colectivitati amorfe, dar si diferentiate, in
functie de preferinte, timp liber, preocupari. Trasaturile comune sunt subordonate unui singur scop: a fi informat, a (se)Informa si a actiona in consecinta. Trasaturile deosebitoare aduc in discutie un anumit nivel cultural, de alfabetizare si de
optiuni personale (mesajele radio si TV).
2) 2) JEAN STOETZEL: "O grupare sociala unita prin legaturi psihice".
Caracterizarea se refera, in primul rand, la trasaturile sufletesti comune unei comunitati umane, care se raporteaza la
traditii, obiceiuri, creativitate in diferite domenii, pe scurt specificul national al unui popor.
3) 3) WILBUR SCHRAMM: "Publicul reprezinta tinta unui proces de comunicare mass-media fiind supusInfluentelor determinate de 4 factori:
a) a) sursa de difuzare a mesajelor (ziarist, institutie nationala/internationala, agentii de presa, alte surse oficiale,
surse anonime (de incredere sau nu) prin care se produce o influenta (mai mare, mai mica, de gradul zero urmata de o
reactie);
b) b) mesajul comunicat si capacitatea acestuia de a influenta (total, partial, deloc) sau contrainfluenta publiculuireceptor.
Gradul de influentare depinde de capacitatea analitica si demonstrati probata de jurnalist in demersul sau, in
stransa corelare cu ceea ce asteapta publicul- tinta;
c) c) mijlocul de difuzare (canalul si codul respectiv, confundabil sau nu cu mesajul insusi);
d) d) subiectii insisi - devin mijloace de influentare asupra presei in mai multe sensuri: feed-back (ecouri de presa
si raspunsuri la ecouri de presa), propuneri, sugestii, critici in cadru institutionalizat creat de redactii, fie direct, prinIntalniri, fie in rubrici, emisiuni dedicate acestora.
Spre deosebire de comunicarea inter -umana, care este purtatoarea unor mesaje de utilitate strict personala si
cotidiana (ce mai faci?, ce faci azi? etc.), comunicarea din punct de vedere sociologic se refera tot la fapte de viata
obisnuite, dar considerate de emitatori (jurnalisti) ca reprezentand o suma de interese umane, de ordin personal, sau la
nivel de grup purtatoare de semnificatii in ul reflectiei si al actiunii.
Sociologii Wilbur Schramm, Ira Slick si Syelurey Serem au adus in discutie principii subordonate regulii celor 4 A:
1) 1) Afla o stire;
2) 2) Afla mai m ulte stiri;
3) 3) Alege;
4) 4) Actioneaza.
In esenta, aceasta regula se raporteaza la necesitatea omului modern de a fi in permanent contact cu societatea
contemporana din punctul de vedere al noutatilor celor mai semnificative pentru existenta sa cotidiana.
Aceste noutati au fost, au ramas si vor fi furnizate de mass-media pe cai diferite si in modalitati diferite, dar
pastrandu-le in esenta acelasi continut si aceeasi semnificatie.
Publicul-receptor (cititori, ascultatori, telespectatori) se implica in semnificatia celorlalte 4 reguli "A" numai in masuraIn care contactul sau cu mass-media este permanent. In situatii contrare (contact intermitent), consecintele se rasfrang si
asupra sa, dar si asupra socitatii in sensul ca o cunoastere partiala si abandonata a fenomenelor sociale mediatizateImpinge respectivul public fie in indiferenta si pasivitate fata de ce se intampla in jur, fie in reactii imprevizibile in
momente care pot fi decisive la scara intregii natiuni. Ex. participare/absenteism la campaniile electorale si la vot, reactii
bizare, contradictorii sau negative fata de diferite actiuni guvernamentale care privesc destinul general al tarii.
Insistand, in continuare, asupra unor idei ale sociologului WILBUR SCHRAMM, dezvoltate in "Procese si efec te ale
comunicarii de masa", vom spune ca, in opinia acestuia, comunicarea reprezinta procesul unei comuniuni sau identitati de
reflectii, idei si conceptii intre emitatorul mesajului si receptorul acestuia prin intermediul unui canal de comunicatie. Acest
concept are o loare sociologica si psihologica, putand fi definit in patru riante:
1) 1) proces prin care indivizii obser si primesc stimuli ai comunicarii, reactionand in mod diferit o data cu
perceperea acestora;
2) 2) mecanism prin care relatiile umane exista si se dezvolta;
3) 3) proces care exprima simbolurile gandirii, ale creatiei, ale proiectelor, impreuna cu mijloacele de proare si
conserre a lor;
4) 4) proces care defineste o comunicare sociala, care reprezinta posibilitatea de a desemna toate formele de
relatii sociale, in care exista o participare constienta a indivizilor sau a grupurilor, fie ca raporturi interpersonale, fie ca o
comunicare sau fuziune a constiintelor.
Publicul este sensibilizat prin mesaj/mesajele de multiple semnificatii si implicit de multiple lori/non-lori. Semnificatia
atribuita mesajului de catre receptor se desprinde la decodificare. Atunci cand un mesaj nu este inteles, se ajunge laInaccesibilitate creata de:
a) a) stilul jurnalistului
b) b) amestecul de profile, de tematica;
c) c) necunoasterea publicului caruia i se adreseaza mesajul.
Raspunsul (feed-back-ul) inglobeaza ansamblul reactiilor la nivelul individual sau de grup si poate fi
favorabil/nefavorabil, ambiguu sau de rea credinta/manipulat. In toate aceste imprejurari, procesul comunicarii poate fi
perturbat si nu mai poarta amprenta de comunicare participati, ceea ce poate anula functiile presei. O comunicare intre
doua persoane/doua elemente (E-R) este completa atunci cand cei in cauza inteleg in acelasi fel semnalele/semnele fie
partial, fie total. Mai multe persoane care comunica intre ele, indiferent de natura codurilor, constituie o retea de
comunicare sau un lant al comunicarii intr-un camp al interdependentelor din care rezulta mai multe tipologii ale
comunicarii.
