Prin titraj intelegem patru componente care se interconditioneaza si se pot inlocui unele cu altele: supratitlul, titlul,
subtitlul, intertitlul.
Un bun titlu de presa este acela care se caracterizeaza prin concizie, trasaturi de design vizibile (dimensiunea
literelor, coloristica, punctuatia), el and urmatoarele functii:
1) 1) Esentealizeaza subiec tul, rezumandu-l in 1-2-3 propozitii.
2) 2) Marcheaza semnificatia subiectului.
3) 3) Este insotit de elemente de design corespunzatoare (printr-o vizualizare expresi).
4) 4) Il determina pe cititor fie sa citesaca, fie sa ramana indiferent.
Din punctul de vedere al formei lor, titlurile trebuie exprimate simplu, prin cuvinte accesibile, (dar care sa fie culese cu
litere de dimensiuni mari concordante cu semnificatia subiectului) si cand este posibil, insotite de iconografie.
Titlul propriu-zis se distinge atat prin fontul literei, cat si prin fondul coloristic. Celelalte unitati circumscrise lui
(supratitlu, subtitlu etc.) se culeg cu litere mai mici si se plaseaza in jurul titlului astfel incat si ele sa corespunda functiilor
mentionate. Un titlu bun are maximum 45 de litere.
Fiecare redactie trebuie sa aiba o lista cu genuri de titluri, intelegandu-se prin acestea titluri lungi, scurte, care trebuie
culese cu anumite litere, unele pentru evenimente, altele pentru evenimente de exceptie, pentru editii speciale etc.
Marimea acestor titluri se proportioneaza intotdeauna in functie de coloanele ziarului respectiv si de formatul acestuia.
Titlurile de continuare = fie titlurile lansate in ina I sau in oricare ina, dar care pot fi reluate, continuate inIna unde suntem trimisi sa continuam lectura unui text, fie titlurile care se dau din nou pe marginea aceluiasi text, darIntr-o forma deosebita de primele formulari.
CONSTANTELE UNUI ZIAR
ü ü Frontispiciul - emblema: titlul, detalii despre profilul ziarului, caracteristici constante care-l fac inconfundabil
cu altele, culorile specifice etc.
ü ü Motto-ul - ales de patron (de obicei, este o maxima). Ex: New York Times: "Toate informatiile care merita a fi
publicate". Este format din elemente de recomandare a profilului ziarului/element de proanda.
ü ü Coloncifrul - data, ziua, numarul curent, anul aparitiei, numarul editiei, pretul etc.
ü ü Cartusele
ü ü Casetele redactionale
ü ü Marginalele
ü ü Elemente care individualizeaza "stilul casei".
LEGENDA DE PRESA
Ce este ? Un text concis, autentic, plastic, insotitor al unei imagini. Are urmatoarele functii:
- - prezinta, prin intermediul imaginii pe care o insoteste, subiectul: om, peisaj, fenomen etc.
- - prezinta in lapidaritatea (concizia) ei semnificatia subiectului insotitor, in dubla intentie a limbajului:
tranziti/reflexi.
- - Atentioneza cititorul asupra unor elemente-cheie din imagine.
Din punctul de vedere al caracterelor, legenda poate folosi aldinele sau o combinatie de litere "grotesti" (de
mana/tipar) etc.
CULORILE
Culorile reprezinta elementul fundamental in arta designului. Ele pot fi fundal de text, complementare la text,
purtatoare de simboluri.
"AIDA" IN PUBLICITATE
1) 1) Unica publicitate - publicitatea stereotipa (tip nzare/cumparare), cu un continut restrans, cu o topica
gramaticala aproximativ aceeasi si cu clasificarea tematica. Acesta publicitate e specifica tuturor ziarelor si are un grad de
eficienta diferentiat, in functie de publcul-tinta si de cunoasterea acestuia de catre redactie.
2) 2) Publicitatea de prezentare = reclama publicitara; ea este amanuntita, se dau detalii descriptive depre obiectul
popularizat, texte insotite mai intotdeuna de imagini, care au darul sa convinga o parte a cititorilor, de obicei pe cei
"inzestrati financiar".
Cele doua tipuri de publicitate au puncte comune: pornesc de la aderuri, prezinta aceste aderuri in diverse forme,Incearca prin elemente de design sa atraga clientii si sa-I determine sa cumpere respectivele obiecte dupa formula AIDA:
captarea Atentiei/concentrarea Interesului/cristalizarea Dorintei /motirea Actiunii.
DINSPRE ROMAN SPRE JURNALISTICA
Revolutiile culturale succesive care au precedat apogeul tehnologic atins de mass-media, au semnificat, intre altele:
a) a) diminuarea (sau abandonarea) lecturii in favoarea microfonului;
b) b) abandonarea partiala (sau totala) a microfonului in favoarea micului ecran;
c) c) convergenta cititului, auditivului, si vizualului, intr-o competitivitate acuta, catre ceea ce Marshal McLuhan a
sintetizat in formula "Satul Global" informational. Astfel exprimat, intr-un timp in care cosmosul este luat in stapanire de
reteaua satelitilor si de Internet, mesajele mass-media n-au putut si nu pot ramane in afara unor consecinte vizibile in
structura lor lingvistica si stilistica
Se vorbeste tot mai insistent in teoria informarii si comunicarii despre un nou jurnalism intemeiat pe pluralismul
orientarilor si pe tehnici si procedee diferite de redactare, modalitati care sa corespunda exigentelor publicului receptor
contemporan, atat de divers in interese si in nivele culturale si atat de presat in bugetul timpului liber. In marile lui
ramificatii:
- - jurnalism de dezbateri, de informare, de investigare, de serviciu etc.
- - noul concept de jurnalism modern se concretizeaza si ca produs si ca proces creator. Slujitorii canalelor
mass-media, incepand cu marii comentatori, olimpienii din "corul catedralei comunitatii", cum se exprima metaforic Peter
Ackroyd, completati de "aducatorii de stiri" sau de "scriitorii de reportaje", dupa opinia aceluiasi, ar trebui sa consimta la
un imperativ al actualitatii: nu un subiect este important in sine, ci reactia jurnalistului fata de respectivul subiect poate fiImportanta.
Admitand un asemenea punct de vedere, evident interpreil, putem lua in consideratie si unele din opiniile
profesorului australian Maurice Dunlevy care face o descriere a procedeelor narative dinspre roman spre jurnalistica.
Inlocuirea termenului relatare cu naratiune si a sintagmei relatarea de presa cu naratiunea de presa reprezinta o operatie
mai complicata decat ni se poate recomanda, dat fiind faptul ca jurnalistica, dintotdeauna, s-a supus unor legi scrise si
nescrise, specifice actului comunicarii si in cele mai multe cazuri indispensabile. Ori unii dintre adeptii noului jurnalism
sustin ca originalitatea actului jurnalistic este data de ignorarea verigilor care- i asigura, in fond, existenta si anume: Cine?
Ce? De ce? Cand? Unde? Cu ce efect?
Respingerea rigorilor clasice ale comunicarii poate fi benefica, evident, in anumite genuri publicistice "de granita" dar
nici in acestea prin respingere totala, caci intr- o atare situatie fictiunea ar lua locul realitatii si nu am mai avea de-a face
cu un produs jurnalistic. Asa zisul "lead narativ" izvorat dintr-o tema generala si materializat in scurte naratiuni este de luatIn seama si in acest sens ni se par rationale consideratiile lui Robert Scholes si Robert Kellog care se insumeaza in
concluzia ca exista doua tipuri opuse de naratiuni:
a) a) tipul empiric
b) b) tipul fictional
In naratiunea empirica autorii mentionati include teme care privesc istoria, biografiile, proza documentara si
jurnalismul, toate raportate la "mimesis", in timp ce in "naratiunea fictionala" sunt integrate feeria, fabula, alegoria si mitul.
Si aceasta impartire poate fi interpretata, desigur, nuntat a si raportata la cele doua zone specifice de inspiratie, delimitate
ca cerinte si modalitati de exprimare. Pentru a incheia acesta sumara conturare a temei in discutie subscriem parerii lui
Tom Wolfe, dupa care noul jurnalism se deosebeste de jurnalismul conventional in doua privinte:
a) a) relatia jurnalistului cu oamenii si evenimentele care il inspira reflectata in atitudinile subiectiv-obiective si in
lorile puse in evidenta;
b) b) forma si stilul textelor de acualitate ca elemente ale structurilor narative moderne.
Pornind de la asemenea repere se impun a fi reeluate conceptual si practic cate din elementele care definesc
naratiunea jurnalistica: mesajul, ca produs si ca act creator, raportul ader -fictiune in dubla intentie a limbajului; literatura jurnalistica-literara document, stilul jurnalistic si conexiunile sale interdisciplinare.
