Dupa ce am trecut in resta sumar paradigmele "comunicarea", "tipologia comunicarii", prezentam esentializat cele
trei teorii ale comunicarii:
a) a) mass-media,
b) b) telecomunicatiile,
c) c) informatica.
Pentru mai buna intelegere a teoriilor comunicarii, rememoram punctele lor nodale si interferentele: in secolul 15 -
tipografia; in secolul 19 - inventarea telegrafului, revolutia transporturilor; in secolul 20 - radioul, teleziunea, calculatorul.
Aceste puncte cardinale de varf sunt detaliate in loul sinoptic Curricurala mass- media (De la Iulius Cezar la tipografiile
digitale. De la telegraful duplex la Hi- Fi. De la fotografiile lui Niepce la Intelsat , cf. Victor Visinescu" O istorie a presei
romanesti", 2000, Bucuresti, p. 273- 280).
a) MASS-MEDIA, asa cum am observat pana la acest punct al itinerariului nostru prin SIC, acopera un camp vast de
actitati, care leaga tripticul editare-teleziune-telematica. Sunt numeroase problemele care intra in unghiul de abordare
a teoriilor despre mass-media, pe care le sistematizeaza cativa specialisti incontesili. O imagine conngatoare ne-o
ofera Patrice Flichy, in "O istorie a comunicarii moderne", ale carei trei parti, cu multe module fiecare, edentiaza,
evolutiv, trasaturile de forta ale comunicarii, inca inainte de Secolul Luminilor, pana la teleziunea personala. Pornind tot
de la geneza dar intr-o ziune expresa, concludenta, deplin cuprinzatoare za de etapele care au cristalizat, dezvoltat,
apoteozat comunicarea de masa, Meln L. DeFleur si Sandra Ball-Rokeach, in "Teorii ale comunicarii de masa" (1999,
Media, Collegium, Polirom) realizeaza un tur de forta de mare patrundere in interiorul fenomenului mediatic. Intre epocile
de inceput (semnele, semnalele, vorbirea, limbajul, scrisul, tiparul), epocile de mijloc, ale inceputului tehnologic (proiectii,
camere obscure, film, telegraf, continuate cu irea constelatiei Marconi, apoi a telezorului, deocasetofonului) si epoca
noilor sisteme mass-media, autorii descriu, interpreteaza, exemplifica reliefurile mass-media pe firul celor mai
controversate teorii: societatea de masa, teoria glontului magic, teoriile influentelor selective (indiduale, sociale, ale
utilizarilor si gratificatiilor), paradigma socializarii (natura acesteia, constrangerile), dependentele de sistemul mass-media,
enumerare cu totul departe de gratatea problemelor dezbatute. Cum lucrarea noastra se plamadeste, ia contur pe
tastele calculatorului, nu vom putea sa nu revenim in partile urmatoare ale sectiunilor la vechile si noile teorii despre massmedia,
abia insailate aici, in zona familiarizarii cu notiunile.
b) TELECOMUNICATIILE. Acest al doilea mare tronson al comunicarii modern, e constituit mai recent, si-a asumat,
ca si mass-media, complicata misiune a transmiterii de mesaje, sub forma de date, in principal, sau codate electric.
Omologii in profesie ai jurnalistilor/comunicatorilor sunt, de asta data, ingineri/tehnicieni/operatori, specialisti in ramurile
matematicii, fizicii, electronicii.
c) c) INFORMATICA, lapidar definita ca stiinta care se ocupa cu studiul prelucrarii informatiei, cu ajutorul
sistemelor automatice de calcul, a dobandit o semnificatie majora in lumea de azi impanzita tot mai mult de retelele de
calculatoare. Puternic catalizator al progresului, informatia pe calculator va stapani secolul 21, in opinia unor specialisti
(Robert E. Cahn), ratiune pentru care s-au elaborat/se elaboreaza de foruri internationale europene/transatlantice o serie
de programe in sprijinul coordonarii si promovarii cercetarii in domeniul informatiei, al stimularii cererii de sercii deInformatii electronice, al crearii de retele audiozuale transfrontaliere. Drumul strabatut de informatica a incrustat pe
parcursul sau cateva nume de referinta: R.A. Fisher (care a definit informatia ca o notiune clasica a statisticii matematice);
C.E. Shannon (care a publicat lucrarea "O teorie matematica a comunicatiei", in cuprinsul careia a definit entropiaInformationala); Norbert Wiener, autorul unei lucrari apreciate, "Cibernetica sau stiinta comenzii si comunicarii la fiinte si
masini".
O linie finala a conurarii si coexistarii celor trei teritorii moderne ale comunicarii, mass-media-telecomunicatiainformatica,
ne-o sugereaza Rémy Rieffel in spatiul unui triunghi la ale carui varfuri plaseaza, jos, la baza, in stanga,
mass-media, in coltul opus, dreapta jos, informatica, iar in varful triunghiului, telecomunicatia. (cf. " O introducere in presa
scrisa si vorbita", cit., p. 27). In spatiul interior al triunghiului sunt dispuse componentele de baza ale ale comunicarii
moderne, apartinand celor trei domenii interferente, cu care cititorul de azi este/doreste sa fie in contact, ale caror
semnificatii le stie/doreste/trebuie sa le stie. Le inventariem aici, cu speranta ca semnificatia fiecareia este cunoscuta, cu
precizarea ca vom reveni la ele in inile care vor urma, la momentul si locul potrit cerut de context. Iata-le: ziarele,
cartile, radioul, calculatorul, deocasetofonul, telezorul, agentiile de presa, retelele informatice, retelele cablate, faxul,
telexul, telematica, satelitii, centralele telefonice, anuarul electronic, reteaua numerica cu integrare de sercii, bancile de
date, editarea de text, tehnoredactare computerizata, inteligenta artificiala, telefonul, publicitatea.
