In STATELE UNITE apar aproape 1.500 de cotidiene care sunt locale, au un tiraj, in medie, de 12.000 de exemplare;
marile ziare, zis centrale, nu exista, se considera ca asemenea cotidiene nu ar putea cuprinde o problematica
satisfacatoare pentru o populatie de 260 de milioane de locuitori, atat de diferiti ca etnii si atat de distantati unii de altii.
Tiraje ce depasesc 1 milion de exemplare, cum poate se asteapta de la continentul nord-american nu se semnaleaza
decat in cazul a doua cotidiene care, impreuna se tiparesc in mai putin de 3,5 milioane. Chiar marile publicatii de tenta
metropolitana - Wall Street Journal, USA Today sau New York Times - nu isi vand decat o mica parte a tirajului in afara
New Yorkului. Ce se deduce de aici? Ca nu tirajul reprezinta intotdeauna fizionomia unei comunitati, ci capacitatea unei
publicatii, oricum s -ar numi ea si ori unde ar aparea, de a cuprinde in inile sale gama de trebuinte, interese si asteptari
caleidoscopice ale localnicilor carora li se adreseaza zilnic. O asemenea abordare conceptuala a jurnalistilor americani
asigura si silitatea ziarului si profitul scontat. Extrem de diverse in continuturi, de la comentarii politice la sfaturi pentru
gradinarit, de la probleme de sanatate la cele sentimentale, ziarele locale isi atrag cititorii si prin tinuta lor "de vitrina", stil
magazin, prin colorit, desene si benzi colorate, printr-un design nu cautat, ca definitie, in dictionare, ci gandit dupa
principiul cum serveste mai bine textului, semnificatiilor lui si functiei multiple a accesibilitatii (sa fie lizibil, placut, util). Cine
asigura materia prima, dupa caz, prelucrata a unei atat de mari diversitati? Eforturile corpului redactional al fiecarui ziar
sunt ajutate/completate de doua surse principale: a) marile agentii de stiri de talia Associated Press, plus o retea de 400
de agentii independente (syndicates); b) cealalta sursa de alimentare cu informatii a ziarelor locale o constituie chiar
ziarele mari (newsservices ), care vand reportaje, comentarii sau iconografie de un anume interes zonal. Isi releva astfel
functiile specifice marketingul comercial, concretizat, finalmente, in renilitate si profit (pentru ca acolo unde sunt sute
de surse informative si preturile sunt scazute), iar din punctul de vedere al trasaturilor produselor jurnalistice in sine este
pus in evidenta paradoxul: "presa americana este mult mai uniforma (decat altele, dar, n.V.V.) mai nationala decat ne-am
putea astepta", observa C. -J. Bertrand, care continua: "O alta consecinta este ca aceasta presa locala are o tinuta
onorabila si este foarte prospera". (cf. Les médias aux Etats-Unis, Paris, PUF, Que sais-je?, 1997, si O introducere in
presa scrisa si vorbita , op.cit., p. 53).
In MAREA BRITANIE, ni se ofera un model de presa diferit, centralizat pe doua paliere distincte: a) 10 mari cotidiene
londoneze, vandute in intreaga tara, fiecare in tiraje intre 300.000 si 4 milioane de exemplare si b) o suta de cotidiene de
calitate medie, care apar in provincie, reprezentand o treime din cifra totala de difuzare. Presa centrala, nationala, apare
dimineata, presa provinciala, dupa-amiaza. Alte cateva trasaturi ale presei britanice sunt: ziarele de divertisment se
deosebesc net de ziarele de informare de calitate; exista o presa de duminica, aproape autonoma , care se vinde mai mult
decat cea cotidiana. Din aceste caracteristici ale presei britanice se desprinde ideea ca mesajele jurnalistice cu cat sunt
mai diverse in continuturi si mai adaptate momentelor calendaristice ale zilei (dimineata, seara) sau zilelor de week-end
(duminicalele), cu atat isi asigura o piata de desfacere certa.
PRESA GERMANA inregistreaza un numar de 1300 de cotidiene, distribuite intr-un sistem tricefal: presa natonala,
presa regionala, presa locala. Cea dintai este reprezentata de ziarul Bild Zeitung, cu un tiraj de 4,5 milioane exemplare,
record al Europei; presa judeteana conilizeaza aproximativ 50 de titluri, unele dintre ele avand atuurile cotidianelor
nationale, de pilda, Frankfurter Allgemeine Zeitung. Grosul ziarelor constituie presa locala, in jur de 1.000 de titluri, ele au
tiraje mici, pana la 1.000 de exemplare, si sunt realizate de peste 100 de echipe redactionale Exista si in Germania, ca siIn Marea Britanie, asa zisa presa populara, cu mult "sange si sex", care se vinde in strada, spre deosebire de marea
parte a celorlalte ziare distribuite la domiciliu/institutii, prin abonament.
Intr- un paragraf final, ar fi de observat ca mai peste tot in lume sunt ziare care isi asuma rolul de port -drapel national,
unele atingand tiraje uluitoare (Asahi Shimbun, Japonia, cca. 13 milioane exemplare, El Pais si Repubblica, in Spania si,
respectiv, Italia), ziare multinationale (modelul Austriei) sau ziare multiculturale (in Elvetia). Din punctul de vedere al
etniilor, acestea isi editeaza ziare proprii, dominate insa de ziare in limbi de cea mai mare circulatie, potrivit contextuluiIstoric anterior (de exemplu, in India, cotidienele cele mai prestigioase, Times of India, The Hindu, nu sunt tiparite in limba
oficiala, hindi, ci in engleza, la fel in Filipine). Pretutindeni pe mapamond, ziarele sunt insotite de reviste magazin, fie ca
suplimente de week-end, fie ca publicatii independente. Unele tari isi exporta formulele, de exemplu marii exportatori
americani ai revistelor-magazin Reader`s Digest (care publica 40 de editii in 17 limbi) sau cunoscutele Playboy si
Cosmopolitan. Franta tipareste in 20 de limbi reviste cautate in tot atatea sau mai multe tari, cum sunt Elle si Marie-Claire.
Intre publicatiile de tip reistic atrag atentia in mod frapant cele japoneze denumite manga. Ele sunt carti groase de
benzi desenate, in stilul desenelor animate, exportate peste tot in lume, ocupand o treime din piata japoneza, in tiraje de
4 milioane saptamanal, asa cum este Shonen Jump.
