Jocul pietii atat de segment ate si atat de limitate pentru intreprinderile mediatice, determina adoptarea unor strategii
care, impreuna cu foloasele de pe urma publicitatii, sa asigure un ritm productiv constant, necesar nu numai acoperirii
cheltuielilor, ci si agonisirii, pe cat e posibil, de profituri. Managerii presei au descoperit si au pus/pun in aplicare mai multe
strategii rtual renile, fiecare cu specificul ei: a) diversificarea pe orizontala; b) diversificarea pe verticala; c)
diversificarea multimedia; d) concentrarea; e) internationalizarea. Ce semnificatie are fiecare?
In scopul de a constitui "retele" de cotidiene, unele intreprinderi mediatice dezvolta un sistem de produse de acelasi
tip sau inrudite, diversifica genurile/periodicitatea, inmultesc titlurile de acelasi gen, ofera, dupa caz, ziare gratuite scoase
de editorii care vor sa-si pastreze cumparatorii de spatiu publicitar - pe scurt realizeaza o diversificare pe orizontala. Cand
diversifcarea se produce invers, in interiorul unei "filiere", in amonte sau in aval, ea solicita un co-parteneriat, de exemplu
un concern tipografic vrea sa editeze un ziar - grupul Bertelsmann - iar un editor - grupul Hachette - incearca sa-l
distribuie, ceea ce semnifica o diversificare pe verticala. Cat priveste diversificarea mult imedia, aceasta presupune nu
numai o asociere intre ziare si posturi de radio-tv., ci si glisarea spre zone invecinate. Astfel, presa scrisa va conlucra cu
editorii de carti, casete si CD-ROM-uri, iar de un timp incoace cu telematica si Internetul, cum este cazul grupului
Hachette. Strategia care le poate "inghiti"pe toate celelalte pana aici schitate (cele trei tipuri de diversificari) este
concentrarea, cu variantele minoritara/majoritara, fuziune/absortie. Ea se finalizeaza o data cu dominarea pietii de catreInreprinderi-oligopol (prin comasare) sau a unei singure intreprinderi mamut, monopol al pietii. De pilda, in presa scrisaIntegrarea pe verticala poate sa ajunga la constituirea unui trust care "poate merge de la controlul padurilor (pentru
fabricarea hartiei) pana la controlul magazinelor unde se vand ziarele sau al societatilor de distribuire la domiciliu" (cf.
Nadine Toussaint-Desmoulins, loc. cit., p. 129). O alta strategie aducatoare de beneficii financiare poate fiInternationalizarea actitatilor legate de mass-media, in cel putin trei directii: 1. Schimburi de produse fizice si materiale,
respectiv materii prime (hartie), informatica sau aparatura audiozuala, iar in unele situatii chiar produse mediatice, la
scara redusa datorita barierelor lingstice; 2. internationalizarea unor drepturi si concepte (drepturi de difuzare, export de
concepte sau transtare referitoare la anumite tipuri de presa, cum sunt editiile internationale ale restelor "Elle" si
"Marie Claire". In aceasta ultima strategie se include si 3. internationalizarea capitalurilor, prin care unele intreprinderiInvestesc in strainatate, ca participanti la societati existente, ca fondatori de noi societati, exemplele inmultindu- se de la
an la an, grupurile "Hachette"(Franta), "Bertelsmann" (Germania), "Murdoch"(Australia) care au devenit transfrontaliere,
situatia fiind mai pregnanta in teleziune.
