Trebuie sa ne intoarcem tot la explcatia clasica a cuvantului "gen", careia sa-i relevam continutul prin raportarea la
presa. In teoria literaturii, prin "gen" se defineste: "o categorie care cuprinde opere literare cu anumite trasaturi reiesite din
modul de reprezentare a omului, de exemplu genul liric, epic si dramatic" (cf. George Macovescu, Introducere in stiinta
literaturii).
In teoria presei, daca ar fi sa pornim de la definitia de mai sus, prin gen publicistic am putea intelege: O categorie de
texte de presa, cu anumite particularitati lexicale, morfologice si sintactice care faciliteaza comunicarea inter-umana in
modalitati specifice prin mesajul scris/difuzat (vorbit) sau audiozual (telezat).
Genurile publicistice, potrit conuratiei presei de astazi, ar putea fi grupate in trei categorii:
1) 1) Genuri publicistice informative;
2) 2) Genuri publicistice de opinie formativ-interpretative;
3) 3) Genuri publice mixte.
Cu alte cunte, dupa cum literatura cuprinde mai multe genuri, fiecare cu anumite trasaturi, de ce publicistica sa nu
aiba mai multe genuri, fiecare cu particularitati proprii?
CE POATE FI PUBLICISTICA?
Insumand toate genurile posibile, acceptate sau neacceptate, publicistica este actitatea de creatie in presa scrisa,
vorbita si audio-zuala, prin care ziaristii profesionisti, corespondenti si colaboratorii, realizeaza actul comunicarii cu
publicul in genuri si stiluri diferite, mesagere ale actualitatii imediate.
Raportul publicisticii cu genurile publicistice.
Acesta ar fi unul analog cu raportul dintre literatura beletristica si genurile sale. Altfel spus, publicistica s-ar constutui
din intreaga productie gazetareasca, furnizata de cele trei mari grupe: genul publicistic informativ, genul publicistic de
opinie formativ - interpretativ, genul publicistic mixt.
De aici o alta urmare in ul analizei stilistice de presa: posibilitatea de a discuta, fertil si la obiect, cu rezultate
diferentiate, despre stilul publicistic informativ, stilul publicistic formativ-interpretativ si stilul publicistic mixt.
DISOCIERI TERMINOLOGICE OPERATIONALE
Aducem in discutie in acest submodul aspecte fluctuante in terminologia de presa.
Cum este corect sa spunem: Stil publicistic? Stil de presa? Stil gazetaresc? Stil jurnalistic? Desemnand aproape
acelasi inteles, cei patru termeni care insotesc cuvantul stil circula astazi in scris si in rostire, fara a deranja. In realitate,
anumite nuantari se cun a fi facute.
Stilul publicistic deriva de la formula de stil al publicisticii. Prin publicistica se intelege, potrit Dictionarului limbii
romane moderne, o "persoana care face publicistica, adica publica articole, recenzii, cronici" (termenul ne de la fr.
"publiciste"). Alte dictionare nu reiau nici termenul de "publicistica", nici pe cel de "publicist". Raportandu-ne laInterpretatarea din dictionarul mentionat ar urma sa credem ca stilul publicistic este specific numai (sau macar in primul
rand) ziaristilor care lucreaza in presa scrisa, care tiparesc. Nu suntem departe de adevar, intrucat, cum se stie, circula si
formularile stil publicistic radiofonic si stil publicistic de teleziune.
In printa substantivului publicist, acesta este folosit mai rar cand desemneaza pe redactorul (reporterul) de cotidian,
mai frecvent cand este vorba de un reporter (redactor) cunoscut si apreciat (eventual cu volume de publicistica tiparite).
La timpul sau, I. L. Caragiale a ridiculizat termenul de "publicist", astazi, dimpotriva, unii gazetari, tineri mai cu seama, isiImprima cartile de zita cu acest cuvant, la care tin foarte mult. Un teoretician al presei franceze, Bernard Voyenne,
explica respectivul termen ca desemnand pe specialistul in drept public sau pe specialistul in probleme politice. Si
apropierea nu este intamplatoare. Cel ce comenteaza, de pilda, actualitatea politica in presa de informare generala poate
fi numit publicist sau analist. Aceeasi actualitate poate fi comentata, in rostire, la radio, sau in cunte si in imagini la
teleziune. In unele tari rezonanta termenului de "publicist" era deasupra aceleia sugerata de "gazetar", autor careInformeaza la modul liniar. Publicistii francezi, de exemplu, nu doreau sa fie confundati cu simplii informatori. In prezent,
asistam la o retalizare a termenului in discutie, la o disociere semantica intre "publicistic" si "publicitate" (stil publicitar).
Trecand la sintagma stil de presa o derivam, in mod firesc, de la presa. Aceasta este definita in cea mai mare parte a
dictionarelor ca insemnand totalitatea publicatiilor cotidiene si periodice (ziare, reste), folosite ca mijloace de informare a
publicului. Dar si termenul in cauza s-a ramificat de cateva decenii incoace, prin presa radiofonica si presa de teleziune,
sau audiozualul. Glosarele frantuzesti inteleg prin cuvantul presa (presse) vreo sase sensuri, intre care si pe acelea de
"ziaristica" sau "gazetarie", ambele explicate in doua acceptii: a) "les journeaux", b) "les journalistes". Noutatea, prin
urmare, este data de faptul ca prin "presa" trebuie intelese nu numai ziarele si restele ci si persoanele care le slujesc,
ziaristii.
Vocabularul actual retine cuvantul "presa" in noile sale tendinte semantice: presa scrisa (tot ce se tipar este in reste,
ziare, editii speciale etc.), presa vorbita (sau radiofonica) si presa audio-zuala (sau de teleziune). Fara indoiala, larg
cuprinzator, cuvantul "presa" a ocazionat unor cercetatori extinderi semantice (ziaristii, organisme de presa, drepturile
presei, istoria presei, economia presei si posibilitatea de a intelege prin stil de presa toate stilurile derivand de la cuvantulImprimat, rostit sau telezat.
Stil gazetaresc desemneaza stilul (limbajul) specific profesiunii de gazetar, indiferent in care dintre timentele
presei. Cei care lucreaza in redactii si tiparesc gazete au un "stil gazetaresc". Sunt situatii in care stilul gazetaresc poate
Stirea, Reportajul, Relatarea,
Publicistica
Genul publ. informativ
Articolul mic, Portretul
Interul etc.
Editorialul, Comentariul,Reportajul deInvestigatie,
Genul publ. de opinie, format -inter.
Dezbaterile,
Ancheta.
Povestirea, Reportajul de atmosfera
Genul publ. mixt
Eseul, leta,
Foiletonul, Pamfletul.
sugera nuante pejorative, provenind de la substantivul " gazetaras", adica o persoana inapta pentru presa, compromisa
prin calitatea acestei profesiuni.
Stilul jurnalistic este stilul unui jurnalist, care lucreaza la un jurnal, termeni provenind din franceza "style
journalistique", "journaliste", "journal", "journalisme" etc. Asemenea termeni se impun tot mai mult, in primul rand "stilul
jurnalistic" si "jurnalistica", mai putin "jurnalele" si "jurnalisti". Este o revenire la aceste forme frantuzesti, frecvente la
gazetarii romani din secolul trecut, cu deosebire la ctitorii de presa care venisera in contact cu realitatile jurnalistice din
tarile Europei apusene unde studiasera.
Disocierile pana aici facute sunt mai mult de ordin didactic. Termenii care se refera la (stilul) "publicistic", "presa",
"gazetaresc" sau "jurnalistic", sunt, cum am vazut, confundabili. Este importanta si o utilizare a lor cat mai aproape de
sensul de baza al domeniului pe care- l definesc (presa tiparita, vorbita sau audiozuala), dar mai importanta ni se pare o
alta concluzie: odata cu derivatiile sinonimice s-au inmultit stilurile insesi. Ele sunt o consecinta fireasca a diversificarii
presei pe ansamblul sau, a noilor genuri publicistice proprii radioului si mai ales teleziunii si a exploziei informationale in
mondial. Totodata va trebui sa mentionam si o alta urmare a eflorescentei ziaristicii si anume irea unei estetici de
presa foarte putin avuta in atentie de cercetatori. Aria ei fecunda se leaga de mesajul total al publicisticii de teleziune si
de mesajul iconic al multor publicatii tiparite. Limbajul acesta specific, bogat in conotatii de o anumita substanta, se cere
studiat, analizat. De altfel, prin stil am inteles si in acest submodul ca si pana la el si termenul de limbaj.
