Semnele avertizatoare pentru produsele jurnalistice



Organizatiile mass-media isi definesc scopurile prin functia de culturalizare, care contribuie la realizarea silitatii
sociale, la mentinerea structurilor culturale. In contextul industriilor de presa, bunurile de consum sunt mereu in
schimbare. Bernard Miège le imparte in produse culturale si produse informationale. Acestea au mai multe trasaturi, intre
care: a fi in pas cu moda si timpul, ca gen, stil, curent. O alta trasatura este aceea ca ele se produc si se inseriaza
aidoma altor bunuri. In privinta bunurilor informationale, ele pot fi usor copiate si multiplicate. De exemplu agentiile de
presa nd aceleasi stiri la multe redactii. Pretul acestor bunuri este riabil, nu are legatura intotdeauna cu loarea
produsului. De exemplu, un ziar poate fi bun intr-o zi, intr- o alta este plictisitor, neinteresant. De asemenea, aceste bunuri,
nu pot ramane mult timp, ziarul traieste o zi.
In privinta modului de a transmite aceste bunuri culturale, Patrice Flichy vorbeste despre marfa culturala si logica ei
editoriala. Aici sunt incluse carti, discuri, pelicule cinematografice, CD- uri si produse informationale distribuite in luri
(ziar). Marfa culturala se vinde "cu bucata", are un continut fixat pe un suport durabil si unic in felul lui, caci o sectiune are un
subiect al ei, un CD la fel, un film la fel, in timp ce produsele distribuite in l, ziare, emisiuni radio -tv sunt pasagere si nu
se individualizeaza, grilele de programe la tv sunt asemanatoare ca structura si chiar in continut. Din acelasi punct de
vedere se face deosebirea intre produsele editoriale si cele de flux informational, astfel: produsele editoriale au continut
efemer; continutul primelor este discontinuu, adica inchis, individualizat, al celorlalte este un continut continuu, (adica ce
fac ziarele, programele radio-tv); produse culturale sunt duplicate, fabricate in serie si distribuite treptat, celeInformationale sunt prototipuri difuzate instatantaneu. O alta deosebire intre acestea este aceea ca finantarea este directa
la produsele culturale, adica dai bani si cumperi sectiunea, in timp ce la produsele informationale este indirecta, prin venituri
din reclame, publicitate.
O intreprindere de presa are si alte scopuri si alte produse culturale fata de cele mentionate pana aici. Depinde de
mai multi factori: daca publicatia este exclusiv culturala, literara sau artistica, daca are editura si de ce profil, daca e
singura sau face parte dintr-un trust si asa mai departe. Cert este un lucru: intr -o societate de consum, cultura tinde si ea
sa fie o cultura de masa, in perspecti Satului Global, a uniformizarii gusturilor si informatiilor. Este bine si aceasta, darIn acelasi timp trebuie spus ca dispar unele trasaturi specifice ale creatiei cultural- artistice, ca se produc multe lori false,In arta, artizanat, folclor, in creatii de maculatura (carti, filme etc.) cea ce dauneaza instructiei si eticii. Consumul cultural
amplu poarta amprenta democratizarii, dar nu in dauna unui specific national romanesc, pus la indoiala azi, de anumite
persoane, grupari sau foruri. Atentie, prin urmare la semnificatia produselor jurnalistice.