Prin definitie, jurnalele produc jurnalism. Acesta inseamna un continut - un aspect al realitatii - selectat, verificat,
prelucrat, purtator al unei/unor semnificatii. Semnificatiile sunt, adesea, intrinsece, nu solicita eforturi de procesare sau
sunt colaterale, conexionale, uneori ascunse, situatii in care ii rene jurnalistului rolul de a le ordona, descoperi si a le
pune in edenta in mesaje care apartin unui anumit tip de jurnalism. Relieful jurnalistic in lume este extrem de accidentat
din punctul de vedere al modului in care jurnalistii abordeaza realitatea si cercetatorii fenomenului l-au subordonat, in
principal, unei dualitati conceptuale: o conceptie de sorginte latina, preponderent francofona, in care rolul presei este
acela de a comenta informatia, o conceptie nord-americana, care consacra sacralitatea faptelor, exactitatea factuala,
separarea evenimentelor de opinii. Din acest mod de a gandi cum sa fie infatisata realitatea, decurg consecinte nu numai
formale (preponderenta genurilor informative asupra celor interpretative) ci si consecinte de impact la public (in sferaInfluentei, a efectelor si a reactiilor).
Informatia, in starea ei bruta, ocupa spatii imense in ziarele de informatie, unele fiind proprietate de familie (Japonia,
proncii franceze), altele apartin marilor societati industriale, din domenii automobilistice, textile, constructii, chimie,
tehnologii pe ramuri), iar o alta categorie impresionanta este patronata de grupuri de presa mamut: "Grupul Matra-
Hachette" (30 de milioane de franci cifra de afaceri in 1991). Ce controleaza un asemenea grup? O retea internationala
pe care circula publicatiile "Elle", cu 15 editii in strainatate, "France-Dimanche", "Le Journal du Dimanche", "Week-end",
"Télé 7 Jours", "Parents", "Le Journal de Mickey", inca altele. Acelasi grup detine controlul postului "Europe 1", controlul
mai multor edituri, mai multor titluri din presa cotidiana regionala, este proprietarul a 12 publicatii din SUA, a primei
reste-magazin din Spania, "Teleprograma". Detaliind doar o parte dintre componentele unui singur grup de presa
occidental ne formam o imagine mental-reflexiva as upra universului informational derutant in tot atatea continuturi cat
cuprind feluritele profile jurnalistice (O prezentare sintetica a grupurilor de presa din Franta, in Marc Capelle, op. cit., p. 4-
6).
Problema continuturilor mass-media dene din ce in ce mai complexa in contextul in care publicul receptor nu se
limiteaza doar la ce transmite ziarul sau audiozualul, apeland simultan si dupa cerinte si posibilitati la serciile
accesibile on line si la produsele disponibile pe CD-Rom sau pe alte suporturi. Oferta mass-media este oarecum vetusta
si stereotip-redundanta, ea cuprinde bunuri culturale concentrate in formula meta-informatii (tot ce se cheama traiesc, am
nevoie, vand, cumpar, ma plimb, astept meciul, iau pantofii de la reparat, cumpar paine, astept buletinul meteo si noul
curs valutar, nutresc sansa horoscopului), informatii pe care ni le aduc frumos cosmetizate ziarul preferat, reclama de
teleziune, publicitatea stradala. Simultan, cititorul, satisfacut cu aceste continuturi simple, lapidare, indispensabile
existentei lui cotidiene, mai simte nevoia altor mesaje, altor continuturi care sa- l implice, indirect (rareori printr- un telefon
oferit de redactii) in dezbateri de idei si de opinii asupra fenomenelor "de deasupra" orizontului familial-domestic,
dezbateri sprijinite pe intrebari grave: Ce se intampla? De ce se intampla? Cine este novat? Ce solutii de remediere se
preureaza? In afara acestor doua tipologii de continuturi aproximativ echilibrate in bugetul de timp liber al publicului
atasat presei, mai este o a treia dimensiune a consumului mediatic, aproape egala cu fiecare dintre primele doua, aceea
a divertismentului, in infinitele lui forme, culori si tentatii, oferit din abundenta de canalele de teleziune, dominate de
seriale de fime preferate, cu sau fara discernamant, jocuri, concursuri, talk-show-uri, care electrizeaza mai cu seama
tinerii. Industriile culturale si informationale au furnizat publicului continuturi aliniate, in opinia lui Bernard Mi ège, la
cerintele a trei modele: modelul editorial, modelul fluxului, modelul producerii informatiei scrise. Sub pavaza acestora s-au
produs in serie carti, discuri muzicale, filme de fictiune exploatate in sala, pe deocasete sau in teleziunile cu plata
(primul model); difuzarea in flux informational a diferitelor seturi de continuturi, incepand cu anii `20, gratie radioului, iar la
scurta distanta, gratie teleziunii (al doilea model); expansiunea presei moderne scrise, aducatoare a altor categorii de
continuturi, cu deosebire presa revuistica, centrata tematic, receptata de un public fidel (al treilea model). Isi mentin in
prezent, amintitele modele, specificul, capacitatea de cuprindere, credibilitatea beneficiarilor? Dat fiind faptul ca in
paragraful care a precedat invocarea celor trei modele ne-am oprit, nu intamplator, la divetismentul de teleziune, ii
lasam pe Jean-Guy Lacroix si Gaëtan Tremblay sa-si expuna un punct de vedere:
"Procesul de transformare a culturii in marfa a progresat, diferentele dintre marfurile culturale (logica editoriala) si
produsele de masa (logica de flux) se estompeaza [], iar intrarea in scena a distributiei prin cablu si a folosirii aparatului
deo bulverseaza aceasta organizare dualista si redefineste campul de actiune a editorilor si programatorilor" (apud,
Bernard Miège, cit., p.155). Cei doi autori considera ca apare o logica de distributie bazata pe constituirea unui
membership: "Astfel, teleziunea a trecut in cativa ani de la modelul de serciu public la modelul de club privat"(Idem).
Probabil de aceea Lacroix si Tremblay si-au intitulat lucrarea din care am citat Télésion, deuxième dynastie (1991,
Québec). Primatul logicii comerciale, ai carei reprezentanti sunt societatile de distributie prin cablu, este, desigur, o
realitate care nu poate fi contestata. Prin extindere, se multiplica si continuturile de o anumita tipologie - filme, sport,
clipuri muzicale, jocuri - mai ales in Statele Unite, adaugate cu productia a zeci de canale comerciale. Teleziunii de
logica "club privat" i-au venit in intampinare telematica, prin multiplele ei sercii, iar de un timp incoace galopeaza
furnizorii de produse pe Internet.
Incoltite din mai multe parti de agresitatea tehnologiilor care nu mai zeaza masa, marile colectitati, ci indidul,
grupul restrans, mass-media isi schimba functiile, isi reorienteaza strategiile in fata unui adversar pe care unii specialisti -
Charles Goldfinger - il numesc IMMEDIA. Mostenitoare directe ale mass-media, immedia (sintagma tot cu inteles de
plural) se deosebesc profund de descendenti. In timp ce media implica notiunile de intermediere si distantare, immediaImplica instantaneitatea si proximitatea, suporturile ei fizice devenind tot mai integrat e, prin constituirea unor noi grupuri
multimediatice. In teritoriile de incitare ale immedia, indizii primesc rapid, direct, de la orice distanta, informatii dupa
gusturi, necesitati si posibilitati financiare 24 din 24 de ore. Ele sunt un univers interactiv, deteritorializat, un "bastion al
sinergiei si al integrarii verticale", ale caror doua simboluri sunt Reuters si CNN.
Concluzionand, dam dreptate lui Bernard Miège care nu acorda un credit egal immediei fata de media din motive solid
justificate. Nu este posibil ca o informatie "la comanda", "ne-distantata", neintermediata sa se industrializeze, sa dena
un proces comunicational de larga suprafata, capabila sa inlocuiasca o notiune atat de complexa in continuturi, modalitati
si tinte cum este mass-media. "Media - opineaza B. Miège - au fost intotdeauna intreprinderi umane, in acelasi timp
economice si culturale, bazate pe tehnici care au evoluat continuu; ele contribuie la largirea structurilor de mediere
culturala si sociala" (op. cit., p. 159). Cert ramane faptul ca intr-un itor nu prea indepartat se va produce o diferentiere a
produselor accesibile on line de cele disponibile pe suporturi materiale, ceea ce nu va semnifica fatalmente sfarsitul
mediilor de comunicare clasice si moderne si triumful anuntatei sintagme, cu sens metaforic, "immedia", plamadita dintrun curent de gandire reprezentat de Daniel Bell si Aln Toeffler.
