Asupra modului in care proanda si manipularea indidului influenteaza opinia publica in camp politic sunt de
retinut opiniile lui Rémy Rieffel din studiul "Presa si ata politica" (in vol. "Médias" coord. C. J. Bertrand 1995, op. cit.).
Care este rolul pozitiv al presei? Unul dintre cei care au relevat acest rol (in mod special al presei scrise) in constituirea
dezbaterii asupra democratiei, a fost Gabriel Tarde, in sectiunea sa "Opinia si multimea" (1901). Gratie dezvoltarii mijloacelor
de comunicare si transport, dar si datorita succesului presei populare de mare tiraj, gusturile si ideile se raspandesc mult
mai rapid pe ansamblul teritoriului national si se creeaza o unificare a subiectelor de conversatie. Altfel spus, presa dene
un factor de constituire a opiniei publice. Ea coaguleaza opiniile personale/locale, faramitate, transformandu-le in opinii
sociale si nationale. Spre deosebire de multime care actioneaza intr-un mod impulsiv si dezordonat, opinia este mult mai
elaborata.
In alt , Gustave le Bon in lucrarea " Psihologia maselor" nota ca multimea este prin definitie credula, ca are neoe
de un conducator pentru a o conduce. Acesta din urma, gratie carismei sale, adica puterii de fascinatie si de sugestie
trebuie sa "imblanzeasca" masele, sa le faca docile folsind mijloace de actiune apropiate de tehnicile de proanda.
Sociologul german Serge Tcha Kotine, mostenitorul ideilor lui Le Bon, considera ca multimea gandeste instinctiv, dupa
modelul reflexului conditionat propus de Pavlov. Iar Paul Lazarsfeld si colaboratorii sai au studiat in perioada 1940-l950Importanta radioului in campaniile electorale. Acest scurt incurs este completat azi cu tehnicile de marketing, sondajele de
opinie si mai ales mesajele micului ecran, premise ale transformarii radicale a dezbaterii democratice. Ideile politice
circumscriu in mod obligatoriu in modelul mediatic pentru a avea sanse sa fie receptate.
In ziunea lui Rémy Rieffel mai multe componente definesc raporturile presei cu ata politica. Le enuntam succint:Informatia politica difuzata in cadrul unei democratii se supune in principiu modelului argumentarii orientate in
terminologia lui Serge Proulx si Philippe Breton.
In acest caz, se pune accentul pe anumite calitati ale candidatului si se estompeaza defectele. Acestea inseamna
orientarea argumentarii intr-un sens favorabil candidatului fara deformarea mesajului.
Ø Ø Proanda este fundamentata pe o argumentare manipulata, fiindca mesajul transmis este deformat cu
buna stiinta, in vederea unui scop precis. Ea trebuie sa utilizeze toate mijloacele tehnice disponibile (presa, radio,
teleziune, afise, cinema), sa fie continua si durabila pentru a determina adeziunea publicului-receptor.
Ø Ø Dezinformarea se bazeaza pe o argumentare voit deturnata, mistificata. Acolo unde proanda poate uneori
sa insele cu informatii exacte dar partiale, dezinformarea "minte" sistematic cu informatii intentionat inexacte.
Ø Ø "Noua" comunicare politica.
Viata politica moderna se margineste, de multe ori, la a combina intr-o maniera mai mult sau mai putin subtila, diferite
modalitati de argumentare si diverse tehnici de persuasiune. In deceniile 1960 -1970, in Franta, presa audio-zuala era
controlata cu grija de Putere. Catre sfarsitul anilor 19070 se constata o profunda schimbare de atitudine, sub influenta
modelului american. Jurnalistii sunt considerati veriili interlocutori cu care guvernantii dezbat problemele actualitatii.
Comunicarea politica mai ales in campaniile electorale este un joc complex intre trei actori: candidatii, presa si publicul.
Ce roluri au acestia?
ü ü Candidatii cauta, prin intermediul sondajelor, sa depisteze cererile si asteptarile cetatenilor, sa-si evalueze
propriile imagini pentru a le ameliora sau rectifica, studiaza si oferta electorala a concurentilor lor.
ü ü Presa filtreaza informatiile ce ii parn: ea interpreteaza argumentele, cuntele, imaginile oamenilor politici,
serndu-se de sondajele de opinie care ar trebui sa reflecte opiniile si asteptarile cetatenilor.
ü ü Publicul este asaltat cu o enorma cantitate de mesaje venind, in acelasi timp si de la candidati si de la presa,
mesajele pe care trebuie sa le trieze si sa le interpreteze daca vrea sa se regaseasca in focul evenimentelor. Astazi avem
de-a face cu o comunicare de tip nou, deoarece aceasta a integrat in obiectivele sale principiile si tehnicile de marketing.
Alaturi de "modelul dialogului", care pune accentul pe rationalitatea argumentelor si de "modelul proandistic", careIerarhizeaza rolurile (elita fata in fata cu masele) si care face apel la credinta si la emotiile auditoriului, "modelul
marketing" (dupa terminologia lui Gilles Acache) se bazeaza pe instrumentele inspirate de metodele comerciale ut ilizate
de intreprinderi.
Ø Ø Utilizarea noilor tehnici. Folosirea unor tehnici sofisticate si a unor profesionisti ai persuasiuni este una din
principalele trasaturi ale comunicarii oamenilor poltici. Acest proces a inceput in 1952, in S.U.A., in timpul campaniei
prezidentiale a lui Eisenhower, care a fost primul ce s-a sert de spoturi publicitare in politica.
Ø Ø Efectele mediatizarii asupra etii politice.
Influenta "noului" mod de comunicare politica se face simtita la trei nivele: in primul rand asupra guvernantilor si
asupra intregului esichier politic, care trebuie sa tina seama de schimbarile intervenite in arta de a comunica; in al doilea
rand asupra guvernatilor, adica electoratul, din ce in ce in ce mai sensibil la mediatizarea etii politice; in al treilea rand
asupra spatiului public, inteles aici ca locul de exprimare si de schimb de idei asupra chestiunilor publice, cadru unde seIntalnesc oamenii politici, cetatenii si jurnalistii. In conceptia lui Michel Rocard, schimbarile intervenite in modul de
comunicare au generat patru constrangeri carora politicienii trebuie sa li se supuna: transparenta (obligatia de a nu
disimula caci presa impune adoptarea unui limbaj care sa para sincer); spontaneitatea (necesitatea de a actiona rapid la
evenimente si de a emite imediat o parere, fara sa existe intotdeauna un timp de gandire suficient); redundanta
(indatorirea de a interveni prin mai multe mijloace de informare in acelasi timp si asupra aceluiasi subiect) si utilizarea
unor simboluri (cautarea emotiilor pentru a dramatiza discursul). Toate aceste constrangeri maresc dificultatea de a lua
masuri nepopulare si incurajeaza deciziile spectaculoase in domeniul unor imperative administrative mai putin zibile.
Impactul mediatizarii asupra publicului este zibil, aceasta contribuind la cresterea nivelului cunostinelor publicului in
materie de politica, favorizand o percepere mai exacta a luarilor de pozitii sau a deciziilor. De asemenea, prin intermediul
dezbaterilor telezate, ale anchetelor si ale sondajelor se verifica in permanenta legitimitatea oamenilor politici si se face
posibila largirea Agorei. Importanta mijloacelor de informare a fost pusa in edenta si in domeniul explicarii votului. Una
din consecintele majore ale fenomenelor evocate pana in prezent este fara indoiala, importanta crescanda a presei in
elaborarea agendei politice.
In relatiile dintre cei trei actori ai jocului politic: oameni politici, jurnalisti si specialisti in sondaje, se pare ca acestia din
urma au detronat politicienii. Prin comentarii si supozitii, ei modifica in mare masura contiuntul actitatii politice
deplasand-o pe aceasta catre terenul publicitatii politice.
O concluzie? Comunicarea politica, in sensul in care se exercita astazi, imbogateste si in acelasi timp saraceste
dezbaterea. Daca se doreste conservarea avantajelor democratiei, comunicarea politica trebuie sa nu mai fie considerata
un scop in sine, fiindca o politica demna de acest nume nu se rezuma doar la o buna strategie de comunicare, aceasta
fiind conceputa ca un mijloc in serciul valorilor si al idealurilor pe care le apara. De acest deziderat nu prea tin cont, din
pacate, actorii de baza implicati in procesul mediatizat respectiv liderii politici.
Opinie publica. Sintagma cuprinde termenul opinie (< lat. Opinio < opinari = a exprima o parere).
Opinia publica reprezinta un "ansamblu de cunostinte, conngeri si trairi afective manifestate cu intensitate relativ
mare de membrii unui grup sau ai unei comunitati fata de un anumit domeniu de importnta sociala majora" (cf. Catalin
Zamfir, Lazar Vlasceanu, Dictionar de sociologie, cit., p. 402).
Opinia unei/unor persoane semnifica evaluare, apreciere, valorizare a unui fapt, fenomen sau eveniment, a unei idei
din actualitate sau a unor relatii interumane. Opiniile reflecta pozitia indidului "fata de problemele in care sunt de facut
alegeri intre alternative, in vederea unor actiuni ce ar trebui interprinse intr-un domeniu de interes colectiv" (cf. Mica
enciclopedie de polititologie, ed. St. si enciclopedica, 1977, p. 326).
Pentru G. Berger opinia publica "este totdeauna dizata. Atunci cand ea tinde sa dena unanima si cand opozitia
tinde sa dispara, ea se transforma intr-o credinta profunda, inerenta si constitutiva grupului" (cf. L'Opinion publique, PUF,
Paris, p. 2).
Din punct de vedere sociologic, opinia publica, exprima ganduri, atitudini si actiuni ale oamenilor za de fenomene
politice, economice, sociale; opinia publica "se formeaza in raport cu interesele sau comunitatea de interese a mai multor
categorii sociale fata de diferitele evenimente si probleme ale etii sociale" (cf. Aurelian Bondrea, Opinia publica
democratia si statul de drept , ed. Fundatia Romana de maine, 1996. p. 43).
Opinia publica reprezinta o forta organica de mare patrundere, este strans legata de ideologie si de manifestari
politice, formuleaza judecatile deliberative ale elementelor rationale dintr-o colectitate, integreaza si cristalizeaza
sentimente sporadice si aspiratii ale maselor populatiei (cf. Wilhelm Bauer, in Encyclopedia of the Social Sciences, New
York, 1957, p. 669).
Sociologii J. Stoetzel si a A Girard, in Les sondages d'opinion publique, (Paris, PUF, 1979), au facut observatia ca
exista doua tipuri de opinii, opuse ca distributie si efecte. Astfel, intr-unul din tipuri, opiniile sunt repartiazate in grup,
oarecum la intamplare, fiecare indid reactionand in mod independent; in celalalt tip, dimpotriva, opiniile particulare se
acorda intre ele si se grupeaza sub efectul unui principiu comun de conformizare.
Din punct de vedere psihologic, opinia a fost studiata ca "expresie a manifestarii si angajarii personalitatii", intr-un
spatiu social expus opinabilului. J. Stoetzel considera ca opinia publica reflecta tendinta subiectului spre conformism,
aceasta fiind conditia generala a opiniei.
Rezumand succint, opinia publica nu este doar o oglinda a realitatii, ci si o forma specifica de raportare la aceasta,
prin reflectie, atitudine, pozitie si replica.
Procesul de formare, stratificare si distribuire a opiniilor este conditionat de mai multi factori: sociologici sau socialigenerali;
politici, ideologici, culturali (conceptii filosofice, politice, etice, traditii culturale); apartenenta de grup (profesional,
politic, religios); psihologici-indiduali (sentimente, atitudini, mentalitati); sisteme de valori - filosofice, etice, estetice,
religioase.
In conceptia lui Jules Moch exista sase categorii de factori care prezideaza conuratia opiniei publice. Ei sunt:
Ø Ø Factorul personal - rezulta din reflexii sau cautari indiduale;
Ø Ø Factorul familial - decurge din ideile dobandite in familie;
Ø Ø Factorul social - deriva din reactiile colective;
Ø Ø Factorul proandei - reflecta informatiile si aprecierile difuzate prin mass-media;
Ø Ø Factorul traditional - traduce influentele istorice ale grupului etnic;
Ø Ø Factorul educativ - decurge din modul de invatare in goare.
