Asa cum a fost definita, opinia publica este receptiva in mod diferentiat fata de proanda dat fiind faptul ca acest
concept este complex si contradictoriu. Incercam sa-l schitam structural. Proanda reprezinta o "actitate sistematica
de transmitere, promovare sau raspandire a unor doctrine, teze sau idei de pe pozitiile unei anumite grupari sociale siIdeologii, in scopul influentarii, schimbarii, formarii unor conceptii, atitudini, opinii, conngeri sau comportamente" (cf.
Dictionar de sociologie, cit. p. 456).
Din alte definitii care s-au dat termenului proanda se desprind alte trasaturi de continut si functionale, dupa cum
urmeaza: "proces si/sau institutie social-politica prin intermediul caruia (careia) are loc un transfer de mesaje cu continut
de regula ideologic, de la un centru de initiativa (indizi, grupuri sociale, organizatii, partide, etc.), catre o masa deIndizi, grupuri, clase sociale sau societati globale, antrenand la nivelul acestora din urma modificari in sfera opiniilor,
atitudinilor, actiunilor sociale si politice, furnizand pe baza unor valori, criterii de apreciere, modele de gandire si
comportament" (cf. Mihai Milca, Proanda politica, Bucuresti, ed. Politica, 1981, p. 111).
Jean-Marie Domenach, in sectiunea "Proanda politica" (Paris, PUF, 1959, p. 23), considera ca "Proanda este oInstitutie organizata pentru dirijarea si influentarea opiniei".
Harold D. Lasswell defineste proanda in raport cu metoda: proanda se bazeaza pe simboluri pentru a-si atinge
scopul: manipularea atitudinilor colective.
J. Ellul inglobeaza in termenul "proande" actiunea psihologica indreptata in special asupra cetatenilor intr-un scop
educativ; razboiul psihologic dus impotriva inamicului exterior pentru a-l face sa se indoiasca in printa valorilor pe care
le sustine; "reeducarea" si spalarea creierelor destinate corijarii deerilor de la linie; dar si "public and human relations" -
actiuni desfasurate in scopul "conformizarii" tintei (cf. Henry Pierre Cathola, Epoca dezinformarii, ed. Militara, 1991, p. 49).
A. A. Sauvy si J. Ellul apreciaza ca prin natura ei, proanda este in general un instrument de manipulare a
maselor, de mascare a adevarului: "Noi opunem in mod hotarat proanda informatiei obiective. Una - adica
proanda - are ca scop supunerea celorlalti, a doua - informarea - are ca scop ridicarea, dezrobirea spiritelor" (cf.
L'Opinion publique, cit. p. 7).
In secolul al XX-lea proanda s-a dovedit a fi o forma eficienta de modelare a constiintelor, comportamentelor si
actiunilor indizilor si colectitatilor in social si politic, o cale de acces spre sisteme de idei si valori umane.
Ea s-a cristalizat ca un subsistem al sistemului politic al unui partid, grup social sau regim de guvernare, urmarind
realizarea unor scopuri manipulatoare conforme cu respectivele obiective ale grupurilor social-politice la un moment dat.
Ca sistem, proanda dispune de o anume structura institutionala specializata. La randul ei, structura institutionala
contine aparatul de conducere ierarhica, centrele de organizare si de studiu, de proiectare si difuziune a mesajelor. In
acelasi timp, mai dispune de un anume tip de ideologie si o scara de valori conforme cu intersele si obiectivele gruparii
sociale pe care o reprezinta. O alta componenta o constituie mijloacele si metodele de transmitere a mesajelor. CaIntreprindere organizata pentru a influenta opinia publica, proanda presupune un camp specific de actiune - masa deIndizi si mijloace de influentare in masa - in care se impun noile tehnici de informare si comunicare (presa, radio,
teleziune, film, multimedia).
In aria de actitate a comunicarii politice, proanda urmareste scopuri precise: consolidarea pozitiilor detinute,Intarirea propriei grupari, cucerirea unui nou spatiu politic, captarea elementelor neutre/indecise, izolarea adversarilor.
Influenta exercitata de proanda nu se confunda cu determinarea unor schimbari de atitudine si comportament
realizate sub presiunea unor solicitari de natura coercitiva. Influenta presupune per suasiune, interventia prin probe si
argumente apte sa declanseze reactii, sa contureze solutii.
Una dintre caracteristicile principale ale influentei realizate prin proanda, este data de faptul ca ea se adreseaza
simultan maselor de indizi si fiecarui indid in parte, punand accentul pe ceea ce este comun majoritatii auditoriului, peInteresele, motivatiile si pe sentimentele majoritatii.
In acest fel, proanda creeaza un mit si impune o imagine globala de cunoastere intuitiva capabila sa blocheze
orice interceptare unilaterala, sa excluda posibilitatea abaterilor neprvazute. O data acceptat respectivul mit, invadeza
campul constiintei indidului, ii declanseaza stimuli de solidaritate si de inglobare in campul ei de actiune.
Cercetatorii fenomenului au definit mai multe tipuri de proanda clasificate in functie de transparenta/opacitatea
scopurilor urmarite si de alti factori (ideologie, interese politice cucerite de pozitii societale etc.). Astfel:
a) a) proanda mascata sau "proanda neagra", care vehiculeaza, materialele "fabricate", puse pe seama
unor institutii inexistente pe care ascultatorul/cititorul nu le poate verifica, sau pe seama unor institutii care exista, dar care
au cu totul alte preocupari decat cele din stirile "fabricate";
b) b) proanda alba sau proanda fatisa, deschisa, declarata, in care autorul este cunoscut, iar scopurile siIntentiile sale sunt identificabile. Mesajele acestui tip de proanda prone din surse oficiale si au ca circumscriere
tematica teorile actitatilor culturale si ale creatitatii artistice;
c) c) proanda cenusie - specifica si activa in zonele dezinformarii politice, cu precadere, apeland la
combinarea informatiei partial-reale cu aceea integral falsa, difuzand informatii aparent validabile, dar nu pot fi verificate
totalmente.
Intr-o documentata lucrare citata de noi, sugestiv titrata, Epoca dezinformarii, Henri-Pierre Cathala, este mai precis si
mai categoric in a afirma trei tipuri de proanda ofensive:
1) 1) proanda exercitata la intrunirile de masa, mitinguri sau in actiuni promovate in audiozual;
2) 2) proanda "evanghelica" - apanaj al clericilor si misionarilor, colportori de zvonuri tendentioase;
3) 3) "autoproanda" - initiata in politic, de exemplu liderul chinez Mao Zedong.
Aidoma actiunilor semnificative in social, proanda este de doua feluri: tactica si strategica. Proanda
tactica se desfasoara pe termen scurt, pentru obtinerea unor efecte imediate, in timp ce proanda strategica se
desfasoara pe termen lung, ea fiind destinata sa formeze sau sa modifice valorile de baza, atitudini si conceptii aleIndizilor si societatii pe directii deliberat concepute.
Eficienta asupra publicului/opiniei publice este posibila prin respectarea unor "legi", care in ziunea lui Jean-Marie
Domenach sunt urmatoarele:
Ø Ø Legea orchestratiei, care solicita ca temele care fac obiectul unei actiuni de proanda sa fie repetate sub
forme variate, pentru etarea plictiselii, pentru adaptarea la necesitatile diferitelor categorii de public.
Ø Ø Legea simplificarii, care presupune ca mesajul sa fie structurat la un nivel de accesibilitate generala.
Ø Ø Legea unanimitatii si a contagiunii, care are in atentie insusirea obiectivelor proandistice, sub presiunea
grupului din care fac parte indizii ce adera la anumite valori afine lor.
Ø Ø Legea transfuziei, care presupune necesitatea ca in demersul proandistic sa se foloseasca un substrat
preexistent, garantie a aderarii la complexul de mituri, prejudecati si credinte, interiorizate in subconstientulIndidului/grupului zat (cf. La proande politique cit., p. 44 si urm.).
