Se face adesea confuzie intre doctrinele politice si se raporteaza fiecare dintre ele la democratie si libertate, fara a fi
sesizate nuantele specifice si conexiunile/opozitiile de ordin conceptual. Invocam aici si totalitarismul frecnt discutat siIn cazul Romaniei.
Jean - Francois Rel abordeaza problema democratiei in totalitarism si problema libertatii (La tentation totalitaire,
Paris, 1975). Pentru a intelege mai bine totalitarismul, trebuie analizata libertatea. Libertatea nu e un monobloc. Unele
drepturi individuale/colecti s-ar putea sa fie mai bine garantate in regimuri al caror varf politic nu fost ales prin vot
unirsal decat in alte regimuri unde puterea invadeaza existenta individului in asa masura incat il priaza de orice
libertate. Libertatea, in acelasi timp, nu deriva numai din faptul electoral. In speta ce conteaza ca un sef de stat a fost ales
democratic, daca el beneficiaza de toat e parghiile prin care poate oprima vointa comuna mintind sau calcand drepturile
electorilor in picioare!
Totalitarismul a falsificat viziunea asupra libertatii, el a impus principiul sau clasificator. Ne-am obisnuit sa impartim
lumea in doua ere politice: intr-una democratia, in cealalta nedemocratia. Dupa clasificarea comunista, democratia
exista numai in tarile comuniste, restul lumii fiind supus opresiunii. Teoria marxist-leninista spune ca diferenta dintre
democratie si dictatura in sistemul capitalist nu este decat o aparenta. In aceasta teorie, democratia nu este decat
fascism deghizat.
Acest tip de analiza a fost acceptat ca atare in occident si in lumea a treia de multe spirite sau partide inclusiv
partidele socialiste membre in Internationala Socialista. Chiar si cei ce resping aceasta analiza utilizeaza incostientImpartirea lumii implicata de ea, adica tot ce nu e democratic, e totalitar. Acesta ar insemna sa ignori faptul ca omenirea a
trait mii de ani si traieste inca in regimuri nici democrate, nici totalitare, adica in societati traditionale, unde, insa, intalnim
o scara larga si variabila de drepturi, libertati si garantii ale puterii individuale.
Ceea ce a falsificat intelegerea problemei democratiei in secolul al XX - lea este obisnuinta de a gandi totul prin
raportare la totalitarism. De o parte fascismul, de cealalta parte democratia. La mijloc nimic. Este totalitarismul un sistem
anormal? Trebuie pornit de la o anumita intelegere a normalitatii care vizeaza acele gurnari ce tin cont de necesitatile
societatii civile, necesitati ce fac obiectul unui control prin chiar presiunile si reactiile societatii civile insesi. Un regim poate
foarte bine sa aiba o normalitate functionala si organica, fara a fi insa o democratie.
Politologii au incercat sa reactioneze impotriva acestei impartiri factice a lumii in doua jumatati antitetice, introducand
o distinctie intre regimurile totalitare si cele autoritare. In cele dintai, statul nu acorda nici un grad de autonomie societatii,In celelalte, stat ul nu clasifica decat puterea pur politica si atata vreme cat societatea nu i-o contesta ele actioneaza ca
atare.
In materie sociala si politica exista normal si patologic. Si inrs: o societate traditionala nedemocrata poate fi
perceputa ca democrata de catre cei interesati. Acestia se simt bine integrati, se bucura de drepturi si garantii individuale,
cunosc regulile jocului si stiu ca ele vor fi respectate de autoritati. Acesta este motivul pentru care putem distinge dintre
societatile "autoritare" tari al caror sistem provine dintr-o lunga traditie si tari a caror conducere este efectul unei lovituri de
stat, conducere instalata prin violente. Exista totusi dictaturi (de tipul generalului Franco in Spania) care, cu toate ca au
absorbit integral puterea politica, au lasat societatea sa administreze singura tot ce nu tine de politic.
Totalitarismul nu este o referinta nimerita in intelegerea evolutiei organice a societatii normale catre democratie, el
este un caz patologic. In afara libertatilor civile economice si culturale, au existat in societatile normale multe libertati
politice cu mult inainte de proclamarea oficiala a democratiei - implinita o data cu revolutiile moderne, engleza,
americana si franceza, in secolele al XVII-lea si al XVIII- lea. Intr-o societate totalitara, nimeni nu a trait normal vreodata,
nu doar cei oprimati, dar oricat ar parea de paradoxal, nici conducatorii si profitorii ei. Daca libertatile au fost pur "formale",
atunci asta a fost valabil in societatile comuniste, spre deosebir e de societatile predemocratice si prerevoluionare, care
ofereau libertati concrete.
De ce totalitarismul a impins secolul al XX-lea sa puna in termeni eronati problema democratiei si a libertatii, esteIntrebarea la care Jean - Francois Rel incearca sa gaseasca raspuns afirmand ca am pierdut un secolul uitandu-ne in
oglinda totalitarismului ca sa ne putem pune problema democratizarii lumii, o problema pa care astazi trebuie sa o reluam
din punctul in care comunismul a inceput sa- i falsifice termenii.
