Ma socotesc un prilegiat ca in aceasta schita de inceput asupra presei, imi intorc gandurile in tara in care a pus
piciorul, cu secole in urma, unul dintre primii nostri romani peregrini, NICOLAE MILESCU -SPATARUL, evocandu-i
dimensiunile in memorialul JURNAL DE CALATORIE IN CHINA.
In plina eflorescenta a presei, spre mijlocul deceniului VII al secolului al XX-lea, descindeam si eu in CHINA, cu o
prima experienta de jurnalist si de cadru didactic la Universitatea din Bucuresti, pentru a afla acolo, unde predam romana,
la sursele stravechi ale hieroglifelor chinezesti, traduse de asistentii mei, Ian, Ceao, si Mao, cum s-a it HARTIA, laInceputul erei crestine, din coji de arbori si din plase pescaresti. Era, se consemneaza, in anul 105, in proncia Hunnan;
un eunuc Ts'ai Louen, care se dusese cu mintea si priceperea la izvorul izvoarelor descoperise albul unei coli de hartie pe
care asternuse un omagiu imperial. Timpul dinastiei Han a trecut, dar buletinul periodic "Ti Bao", conceput pentruInformarea printilor, nobililor si demnitarilor chinezi asupra decretelor date de imparati, a ramas. A ramas in hrisoave, a
ramas in memoria generatiilor, care isi interfereaza, la clipe de ragaz, cunostintele despre lumina tiparului izvodita aici, in
tara-continent, amplificand in semnificatii momentul genezei.
Ce mai aflasem in zitele mele la muzeele din Beijing, sub cupolele palioanelor care ornamenteaza Palatul de