Decenii de-a randul, matematicieni, fizicieni, lingvisti, sociologi, alti specialisti preocupati de cum se comunica au
creat modele-teorii bazate pe conceptii liniare sau circulare, mai toate de sorginte anglo-saxona, care s- au generalizat, sau
mentinut/se mentin inca, date fiind multele lor puncte comune. In sinteza, incepem cu reamintirea modelului liniar al lui
Harold D. Lasswell, arhicunoscut prin cei "5-C", in care comunicarea se sileste in acelasi sens, pleaca de la emitator la
receptor, mesajele fiind transmise unidirectional. Al doilea model este modelul liniar al lui Claude Elwood Shannon (1948),Inginer la laboratoarele Bell din New York, care isi bazeaza modelul pe statistica matematica. La origine, modelul
Shannon era destinat sa serveasca la rezolvarea problemelor tehnice din telecomunicatii, dar, prin analogie s-a extins siIn aria comunicarii uman-mediatizate. Se da ca exemplu al modelului Shannon comunicarea liniara telefonica, constituita
din elementele unei scheme simple:
1) 1) sursa de informare (persoana care vorbeste);
2) 2) mesajul (persoana care il emite);
3) 3) emitatorul (dispozitivul telefonic care transforma sunetul vocii in curent electric (semnale), transmis printr-un
fir electric (canal);
4) 4) receptorul (interlocutorul convorbirii, considerat destinatar).
Dupa aproximatidoua-trei decenii, specialistii au estimat ca modelele liniare de tipul celor descrise nu sunt pe deplin
concludente in comunicarea mediatica, atat de complexa si de controversata in procesul emitator - mesaj - receptor,
acesta fiind adesea negociere, tranzactie, acceptare/eliminare, pe scurt un proces dinamic, pe care numai un alt tip de
model l-ar putea conura. Astfel s-au ivit doua alte modele de tip circular:
1) 1) Modelul concentric al lui Ray Hiebert, Donald Ungurait , Thomas Bohn, cunoscut, prin abreviere, modelul
HUB (1974) si
2) 2) Modelul interactial comunicarii (anii `90), care nu- si leaga numele de anumiti specialisti, el fiind acceptat de
toti aceia care consimt ca procesul comunicarii mediatice corespunde unei dinamici/unui flux si nu unei stari.
Ambele modele se sprijina pe actiuni si reactii in care se implica emitatorii si receptorii, schimbandu-si rolurile, in
functie de continuturile mesajelor si de efectele produse, ca si de amploarea pe care o poate avea feed-back-ul.
Dupa ce am prezentat enuntiatice este comunicarea, ce tipologie are, ce modele liniare/circulare, ne raman/trebuie
sa ne ramana in atentie unele tipuri de comunicare umana, animala, artistica sau de natura fatica, ale caror trasaturi si
functionalitati sunt adesea ignorate de comunicatori.
