Orice tip de comunicare presupune existenta unui mesaj. Sociologii culturii de masa, printre ai carei reprezentanti il
retinem pe primul loc pe Abraham Moles, au intreprins demersuri in tentati de a aplica teoria comunicarii -
INFORMATICA - la studiul operei de arta si al celei jurnalistice. Potrivit definitiei care i s-a dat in teoria comunicarii,
MESAJUL, ca suport fizic si psihofizic al transmisiei, se infatiseaza ". ca o secventa de elemente luate de la sursa, intrun
repertoriu de semne, de catre emitator, cel care asambleaza dupa anumite legi inerente mesajul care trebuie transmis
receptorului" (Abraham Moles, Claude Zeitman, La communication., Paris, Denöel, 1971, p. 114). Comunicarea nu are
loc decat in conditiile in care respectivele elemente constitutive ale mesajului, "atomi ai cunoasterii", sunt comune cuplului
emitator-receptor. Completam aceasta definitie generala a mesajului cu alte doua opinii: mesajul zut ca o combinatie
mai mult sau mai putin originala de elemente cunoscute la pornire (Claude Shanon) si "the message is the medium",
adica identificarea mesajului cu medium (McLuhan). Aceasta din urma eluare, prin care mesajul este identificat cu
mediumul, respectiv canalul de transmitere, dobandeste pentru McLuhan o semnificatie aparte, aceea a influentei
formative a canalului asupra receptorilor. De exemplu, imprimeria (intr -un ) si presa electronica (in alt ) au
exercitat si exercita influente specifice in modul de a gandi, a reactiona si a actiona al receptorilor. Parerile lui McLuhan isi
demonstreaza utilitatea nu numai in directia cercetarii structurilor narat ive potrivit canalelor pe care se transmit - tipar,
unde radiofonice, imagini de televiziune - ci si deopotri, in directia contributiei specifice a mesajelor, diferentiate, in
procesul eficientei lor, ca mesaje totale, partiale, sau nule.
Fara sa intram aici detalii care sa clarifice pozitii si opozitii ale unei probleme teoretice controversate: MEDIUMMESAJ
sau MESAJUL-MEDIUM? Ne rezumam in a constata ca marea diversitate a mesajelor mass-media astazi solicita
disocieri lorice din mai multe puncte de v edere: ale codurilor, ale temelor, ale genurilor (speciilor), ale stilului (stilurilor),
ale profesionalitatii emitatorilor, ale intereselor receptorilor. In functie de acesti factori trebuie gandite, la masa de lucru a
emitatorilor, formulele scrisului de calitate, urmatoarele etape: 1) gasirea ideii; 2) culegerea datelor; 3) analizarea datelor
si intocmirea ului; 4) scrierea ciornei; 5) rescrierea sau stilizarea textului (Malcolm F. Mallette, Manual pentru ziaristii
din Europa Centrala si de Est, Bucuresti, 1992, p. 16 si urm.).
Tehnicile de redactare, narative, descriptive, portretistice si diferitele uri de stil la care se apeleaza (epitet,
atii, metafore, personificari, antiteze, interogatii), in proportii judicioase si in concordanta cu subiectul abordat
confera mesajelor de presa atributele unor structuri narative moderne. Purtand amprenta cerintelor exprese ale
comunicarii jurnalistice, ca si amprenta cerintelor de ordin estetic, respectivele structuri candideaza la titlul de mesaje
mass-media competitive.
In concluzie o posibila definitie a mesajului mass-media in viziune de structura narati moderna credem ca ar putea
fi aceasta:
Orice comunicare mass-media codata intr-un anume fel si transmisa publicului pe un anume canal, reprezentand un
fragment al realitatii cotidiene, care suscita interesul receptorilor prin actualitate, oportunitate, autenticitate, corectitudine literara si emotie artistica.
