Multele posibile definitii care se pot da jurnalismului se sprijina pe modelul liniar al comunicarii, conturat, inca din
1948, de HAROLD D. LASSWELL: CINE? (emitatorul) - CE ZICE? (mesajul) - CUM? (canalul) - CUI? (receptorul) - CU
CE EFECT? (efectul).
Cu exceptia celui de al treilea element al modelului, CUM? care se raporteaza la mijlocul de comunicare insusi (presa
scrisa, radio, teleziune, avand calitatea de canal de transmitere a mesajului), se poate lesne observa ca jurnalistica
reprezinta o actitate asumata de jurnalisti al carei scop consta in a aduce la cunostinta publicului-receptor aspecte ale
etii de toate zilele, filtrate, procesate si difuzate la nivele de interes diferentiate si in modalitati publicistice diverse.
O asemenea actitate a dobandit extindere in interiorul prea cunoscutei sintagme internationalizate, MASS-MEDIA,
sau in "desfasurare" mijloace de comunicare de/in masa, prin acestea intelegandu-se suporturi tehnice care servesc la
transmiterea mesajelor catre o audienta necunoscuta. Grosso modo, mass-media a fost grupata in trei categorii:
1. 1. Mijloace tiparite (carti, ziare, reste, afise, imprimate diverse);
2. 2. Mijloace bazate pe film (fotografie, cinematografie);
3. 3. Mijloace electronice (radio, teleziune, telefon, deocasetofon, deotex, fax, calculator, CD-ROM etc.).
Dupa cum se observa, sintagma mass-media desemneaza orice mijloc de comunicare in masa, comunicare care nu
este posibila fara un intermediar, autor de mesaj catre receptori. Suportul mediatic este fie emitatorul mesajului, fie
canalul de transmitere a mesajului. Introducerea calculatorului in actitatea de presa a imbogatit "media" clasice cu o
adevarata industrie a casetelor audio si deo, telematica, teletextul, posta electronica, iar ca o incununare a acestor
binefaceri ale "Galaxiei Marconi", INTERNETUL. Edent, noile "media" au impus fenomenul denumit MULTIMEDIA,
caruia i se asociaza astazi comunicarea informatiei de cea mai larga accesibilitate, "salt tehnologic asemanator aparitiei
teleziunii in culori sau cinematografului sonor, un eveniment cotat ca de aceeasi importanta cu inventarea tiparului de
catre Gutenberg". (Cf. Ion Smeureanu, Georgeta Drula, Multimedia,1997 p.11). Aceasta revolutie digitala a fost precedata
de alte doua descoperiri ale anilor `80, care au semnificat transformarea semnalului analog - sunet, voce, imagine, text -In semnal digital inteles de calculator. In consecinta, volumul de date a crescut in mod impresionant, impunind compresiaInformatiilor. Multimedia se afla la intersectia a trei tronsoane comunicationale:
a) a) Informatica;
b) b) Telecomunicatiile;
c)c) Audiozualul;
Fara sa insistam in acest loc asupra conexiunilor directe intre multimedia si mediile de informare jurnalistice, vom
retine ideea ca noul fenomen digital isi demonstreaza utilitatea atat pentru profesionistii in domeniu cat si pentru toate
categoriile de public, care se pot implica intr-o suita de aplicatii conurate in arhitecturi "on-line"/"off- line". Avand
specificul aplicatiilor de ordin profesional, personal, local, telematic, interactiv/non-interactiv etc., aceste modalitati rapide,
usoare si larg cuprinzatoare ale universului informational cotidian reprezinta beneficii certe ale omului modern, interesat
sa fie la curent cu tot ce il inconjoara ca indid, grup social sau colectitate, de la interesele lumii de afaceri, la cele aleIndustriei sau comertului, de la serciile publice sau publicitare la cele educationale, de la cele artistice/educationale la
cele divertismentale (deo-on-demand).
