Mass-media din Romania anilor postrevolutionari a fost pusa in fata unor serioase probleme de ordin economic, careI-au incetinit drumul spre dobandirea unei autonomii financiare. In sinteza ele stau sub semnul constrangerilor economice,
a costurilor globale (financiare, energetice, temporale, psiho-afective).
Sursele acestor constrangeri sunt:
1) 1) Cresterea permanenta a preturilor la materiile prime;
2) 2) Costurile ridicate la investitii;
3) 3) Insuficienta si ineficienta retelelor de difuzare;
4) 4) Salarizari precare si asimetrice ale jurnalistilor, cu deosebire ale celor cu functii mici;
5) 5) Slaba participare a capitalului strain, cu cate exceptii, la procesul de modernizare a presei;
6) 6) Tehnologii productive depasite;
7) 7) Un management inexperient , nespecializat, putin adaptat cerintelor economiei de piata;
8) 8) O diminuare treptata a formelor de sprijin direct/indirect din partea statului;
9) 9) O alansa de tineri jurnalisti mai mult sau mai putin pregatiti pentru jurnalistica moderna, refractari la
structuri redactionale de tip birocratic;
10) 10) Insuficienta explorare, cantitativ si calitativ, a pietii publicitare, precaritatea sistemului ei din punct de vedere
legislativ.
Dependenta presei de factorii mentionati ne aduce in fata unei noi realitati de prima consecinta economica: forma de
proprietate. In 1990 se consemnau doua tipuri de proprietate: a statului (P.C.R., U.T.C., U.G.S.R., care gestionau
publicatiile, revistele, audiovizualul, sediile, casele de odihna, fondurile fixe); proprietatea sectorului prit, abia infiripata
catre care avea sa fie transferata cea dintai. Potrivit unui decret -lege din 15 ianuarie 1990, Editura Scanteia, care
concentra majoritatea titlurilor de presa cu difuzare nationala, devenea Editura Presa Libera, institutie centrala
specializata in administrarea presei. Ea a semnificat startul transferului de proprietate, amplificat dupa aceea in celelalteImente, ale presei sindicale si presei de tineret.
In acest context, "Romania libera" devenea propritatea "Societatii R", "Aderul" (care inlocuise "Scanteia") s-aIntegrat, in 1991, Societatii Comerciale "Aderul" (in cadrul careia jurnalistii detineau pachetul majoritar). Sub acesteImpulsuri au pornit la drum numeroase societati comerciale cu statute profilate pe editare de presa. Intre 1994-l999, de
exemplu, numarul editorilor de presa a crescut de la 582 la 750 (conform Lector universitar Marian Petcu, concentrarea
Media in Romania, in "Romania - institutii si lori pentru mileniul trei", Sesiune de comunicari, 24 martie 2000, Editura
I.N.I., p. 72). Potrivit aceleasi surse cei 750 de editori ofereau in 1998 depozitului legal 1995 de titluri, editorii-institutie
detinand, cele mai multe titluri (sunt citate edituri care si-au legat numele de 10 pana la 17 titluri: Nord Est Medianet,
Corvin Magazin, Elixir Press, Omega Press, Casandra, Rentop &Straton, Romanul, in ordinea descrescatoare).
Depozitul Legal National are in evidentele sale nume de institutii-editoare din cercetare, intamant, administratie,
cam ere de comert , muzee care in perioada 1990-l998, au cunoscut etape de ant dar si de declin in privinta titlurilor
editate.
De exemplu, institutiile de cercetare, de la 6 titluri, in1990 la 156 in 1996, apoi la 91 in 1998. Fundatiile cu profil
cultural, societatile comerciale initiate de persoane sau grupuri detinatoare de fonduri substantiale (in cazul cotidienelor
"Curierul National", "Jurnalul", "Libertatea") patroni de notorietate (Ion Ratiu - "Cotidianul", Iosif Consantin Dragan -
"Natiunea") reprezinta cate din reliefurile mediatice care au stimulat procesul de concentrare al presei. Nu analizam aici
acest proces abia declansat la proportii care sa-i confere atributul de trustizare, evolutia fiind in desfasurare. Amintim
totusi, cu titlu anticipat iv, ca deja s-au produs fuziuni de anvergura intre companii din care rezulta grupuri de presa.
Bunaoara, grupurile "Nord Est-Curentul Medianet" si "Gruner+Jahr AG &Co" (Hamburg-Germania). Cel dintai, de pilda,
numara peste 1500 de angajati, mai mult de jumatate fiind jurnalisti, care lucreaza in 17 cotidiene judetene, 4 posturi de
radio, un cotidian cu distributie nationala ("Curentul"); acelasi grup poseda si o agentie de publicitate, tipografii si retele de
difuzare, ceea ce ne sugereaza trasaturile marilor grupuri de presa occidentale. Fara sa intram in detalii de natura
producti (ce, cat, cum si pentru cine produc noile grupuri de presa romanesti), nefiind in posesia rezultatelor obtinute in
timpul atat de scurt de la infiintarea lor, nu puteam sa nu obserm tendinta tot mai accentuata de trustizare in massmedia
(audiovizualul poate oferi exemple mai concludente), aceasta tendinta impinge grupurile de presa care se
autointituleaza, ele insele,"trusturi" ( "Topaz" si "Express") spre o conuratie editoriala de tip multimedia,
caracterizata prin producere/difuzare de informatii editoriale diverse, sectiune, presa, radio, televiziune, telematica).
Va fi deosebit de interesant sa se da, dupa inca un deceniu de acum inainte, cum se integra presa scrisa,
acualmente in sute de titluri de ziare centrale si judetene, in reteaua de trusturi de tip multimedia, spre a se sal
(realitate sau paleative?) de la constrangeri economice, dobandind autonomie financiara, in perspecti deplinei ei independente.
