Scrisul jurnalistic are o arie semantica limitata la presa scrisa, in general. Cum insa si emisiunile de radio si
teleziune se desfasoara tot pe baza textelor scrise (a ciornelor macar, a notitelor, cu exceptia transmisiilor in direct), sa
acceptam extinderea semantica a scrisului jurnalistic la intreaga productie mass-media. Sau pentru a ne afla pe un teren
nedilematic, sa acceptam formularea: comunicarea jurnalistica.
Fie ca este vorba despre presa tiparita, fie ca avem in vedere presa audio si audiozuala, comunicarea jurnalistica
echivaleaza si cu un proces si cu o profesie de un anumit specific, care se invata in scoli si institute de profil jurnalistic
sau in specializari postliceale si post universitare, oricum acesta profesiune se invata. Odata insusita, in timentele
ei teoretice si mai cu seama, practice, prin specializari sectoriale - presa, radio, teleziune, agentii de presa,
fotojurnalistica, management, presa asistata pe calculator, stenodactilografie, secretariat de redactie, design jurnalistic,
publicitate, inca altele - profesiunea de jurnalist se afla in fata cu sintagma comunicare jurnalistica. Aceasta inseamna
exercitarea profesiunii deprinse, intr- o spirala a experientei dobandite in teren, la birou, in fata calculatorului, in studioul
TV sau cu microfonul sub priri in studioul de radio.
Referindu-se la scrisul jurnalistic ca meserie si ca proces, un specialist american, Director de proiecte in Comitetul
International pentru Libertatea Presei, Malcolm F. Mallette, sesizeaza catev a aspecte de ordin psihologic si profesional
care creeaza jurnalistilor incepatori, mai ales, un sentiment de nesiguranta. Aflati in fata unei coli albe de hartie sau a unui
ecran deo gol, tinerii gazetari au uneori sentimentul frustrarii, intra in criza de timp, se autointegreaza: cum si cu ceIncep? Oare nu era mai bine sa-mi aleg o alta profesiune?
Interogatiile, starile de suflet contradictorii, criza de inspiratie, orice altceva legat de indoiala sunt stari de spirit firesti
pentru un gazetar autentic, adica jurnalistul care nu s-a format in timpul studiilor intr-un univers didactic de sera, care nu
s-a declarat satisfacut odata cu obtinerea examenului de licenta, fie acesta si de nota maxima si care isi propune abia
acum, la contactul real cu sursele care il inspira, sa cunoasca tainele si principiile profesiunii, acelea care ii garanteaza
calitatea procesului de comunicare cu semenii sai.
Specialistul american mentionat considera ca scrisul jurnalistic este o meserie aidoma celei de tamplar in mobila fina,Iar in cazul ideal scrisul jurnalistic "dene arta". Se pot face, desigur, multe alte asemanari intre profesiunea de jurnalist si
alte profesiuni care solicita simultan si conceptie si metodologie practica si capacitate de concretizare a proiectelor. In
cazul scrisului jurnalistic ca proces, Malcolm F. Malette este de parere ca un mesaj de calitate presupune din partea
emitatorului cel putin doua demonstratii:
1) 1) Sa dovedeasca inteligenta
- - capacitatea de a organiza detaliile,
- - practica in meserie,
- - cunoasterea principiilor de baza ale meseriei,
- - dragostea pentru limba si cunostinte de gramatica
si
2) 2) In procesul conceperii unui text sa respecte 5 etape:
- - gasirea ideii pentru articol
- - pregatirea materialului (culegerea datelor)
- - analizarea datelor si intocmirea ului
- - scrierea ciornei
- - rescrierea sau stilizarea materilalului.
Edent, demonstrarea unor calitati ca cele sus-enumerate si respectarea etapelor elaborarii - nu singurele, am
adauga noi - sunt premize ale calitatii mesajelor mass-media. Realitatile din teren pot pune jurnalistul in mai multe situatii
decat cele enuntate, incarcand profesiunea de jurnalist cu noi atribute intelectuale, profesiunale si estetice.
