Functii ale comunicarii



A. A. Definitie. Paradigma functionalitatii.
Din cele 7 acceptii semantice pe care DEX-ul ni le ofera pentru termenul functie/functii, nici una nu are tangenta cu
universul mediatic. In "Dictionar de sociologie", (1993, Bucuresti, Ed. Babel), Catalin Zamfir si Lazar Vlasceanu definesc
functia ca fiind "contributia pe care un element o aduce la satisfacerea unei cerinte a sistemului din care face parte,
contribuind la mentinerea si dezvoltarea acestuia" (op. cit., p. 262). Cate functii are mass-media? Iata o intrebare care
pune in incurcatura pe oricine este indreptatit sa raspunda, dat fiind contextul complex, in permanenta innoire al
comunicarii de masa. Motiv pentru care Claude-Jean Bertrand, ne atrage atentia: "Adesea, obisnuim sa spunem ca massmedia
are trei functii: a informa, a educa si a distra. Este putin spus, mai ales la sfarsitul secolului al XX-lea" (cf. "Médias",
cap. "Les fonctions des médias", Paris, Ed. Ellipses, 1995, p. 27). Fara a preciza macar aproximativ cat de multe functii
are mass-media, C. -J. Bertrand crede ca functiile mediatice sunt "extrem de diverse si numeroase, ele variaza, mai intai
potrit contextului politic" (loc. cit.).
Intr-un modul al sectiunilor sale, "Din culisele celei de a patra puteri" (1996, Editura Carro), Mihai Coman prezinta in
sinteza functiile socio-culturale ale mass-media, rolurile si efectele lor, insistand asupra urmatoarelor functii:
1) 1) de informare,
2) 2) de interpretare,
3) 3) de "legatura",
4) 4) culturalizatoare,
5) 5) de divertisment (cf. op. cit. p. 97-l23).
Asupra acestora, adaugate cu altele, nuantate in continut, roluri si terminologii, ne-am oprit si noi intr-un studiu
teoretico- aplicativ, publicat partial (cf. Victor Visinescu, "Functii si efecte ale mass-media in societatea contemporana",
Comunicarile "Hyperion". Ziaristica , 1999, p. 19-29), studiu in care am apelat la
contributiile mai multor specialisti: Ch.R. Wright, R.K.Merton, Leo Thayer, Michael Real, Francis Balle, M.Mathien,
Malcom Wilei, D.McQuail, R.J.Dominick, Rémy Rieffel.
Ceea ce am retinut citind/recitind, in original sau in traducere, pe unii dintre autorii mentionati, este faptul ca aproape
toti se feresc sa dea o definitie in sine termenului functie, insistand, in schimb, asupra clasificarii functiilor/disfunctiilor, a
rolului acestora, a efectelor produse la nivel de indid, subgrup/grup, colectitate. Din aceasta perspectiva trebuie
perceputa semnificatia paradigmei functionaliste a comunicarii. Tim O`Sullivan considera ca functionalismul sau
functionalismul structural vede/interpreteaza societatile ca "entitati"/"sisteme sociale" integrate, armonioase, asezate pe
relatii functionale care le asigura echilibrul consensului si ordinii sociale. Opus unui alt tip de model, "behaorist"
(psihologist), dupa care comunicarea de masa ar fi un proces univoc si mecanic, emitator-receptor, stimul-raspuns,
auditorul fiind o masa atomizata, inerta, pasiva, manipulanta, modelul functionalist reinnoieste trasaturile functionale ale
comunicarii, prin cercetarile incepute de P. Lazarsfeld si F. Stanton ("Communication Research", 1942- 1943), ulterior de
alti sociologi, in sensul definit mai sus de Tim O`Sullivan. Contributiile pe care si le-au adus, alaturi de cei mentionati,
Malcolm Wiley, Herta Herzog, Elihu Katz, Robert K. Marton se centreaza, in special, pe distinctiile intre functii manifeste
(intentionate, voite) si functii latente (neintentionate), ca si intre functii si disfunctii. Doua intrebari ale sociologului E.Katz
directioneaza cercetarea functionalista:
1) 1) Ce face mass-media din indid?
2) 2) Ce face indidul din mass-media?
Raspunsurile conduc la audienta- efecte si la utilizari/satisfactii. Mai explicit, un citat din Jean Cazeneuve,
sintetizeaza impactul media asupra publicului astfel: "mesajele nu actioneaza decat in masura in care destinatarul lor
este receptiv (le cauta), deci trebuie studiata mai intai aceasta receptitate, cu alte cunte ceea ce publicul asteapta de
la media, ceea ce el le cere, ce nevoi pot ele implini" (cf. apud Ioan Dragan, "Paradigme ale comunicarii de masa", 1996,
cit., p. 161). In concluzie, paradigma functionalista a statuat in domeniul functiilor mass-media cateva criterii benefice:
1) 1) Deplaseaza accentul de la emitatori/comunicatori spre receptare/receptori, prin cautarea raspunsurilor la oIntrebare multisens: cum, de ce, in ce mod , cu ce efecte utilizeaza indizii mass-media?
2) 2) Defineste o identitate noua a recept orilor: din "consumatori" pasi ai mesajelor, ei den/pot deveni utilizatori
ai continuturilor acestora.
3) 3) Cercetarile care deriva din luarea in considerare a punctelor 1) si 2) se desfasoara/trebuie sa se desfasoare
cu predilectie in directia formelor, modalitatilor, trebuintelor de utilizare a mass- media, in scopul obtinerii de satisfactii la
nivelul publicului-receptor, de la indid, subgrup, grup, lider de opinie, pana la colectitati largi. Prin asemenea cercetari
se pot delimita si efectele, puternice, limitate, slabe, contra-efecte.