Termenul etologie, potrivit DEX - ului are doua acceptii:
1) 1) Discplina care studiaza moravurile si obiceiurile popoarelor.
2) 2) "Ramura a biologiei moderne care studiaza comportamentul, modul de viata al animalelor si telor. (op.
cit., p 321). Intemeiata de biologul O. Heinroth, etologia si-a cristalizat studiile sale despre animale si vietuitoare in mai
multe timente, astfel:
Ø Ø COMUNICAREA SONORA, cunoscuta sub numele de stridulatie, este specifica rtebratelor/unor
nertebrate. De ex. sapte pulsuri sonore fac un ciripit, mai multe ciripituri produc triluri, la greieri, lacuste. Paianjenii
comunica prin batai in frunze; pestii sunt foarte galagiosi dar nu-i auzim datorita barierei fonice a suprafetei apei;
broastele folosesc 7 semnale deosebite cand se cheama, anunta ploaia, sunt in alerta, prezic contactul fizic; pasarile
comunica prin semnale scurte/succesiuni de note (cantece), pitigoiul emite 21 de semnale cu intelesuri diferite, mierla ii
raspunde prin strofe identice; corbul, graurul, cotofana si, mai ales paalii pot reproduce accepil unele cuvinte, la fel
cimpanzeii.
Ø Ø COMUNICAREA GESTUALA, se leaga de numele entomologului Karl von Frisch, laureat al Premiului Nobel,
cel care a aratat ca in zborurile rotite ale albinelor se semnalizeaza locurile lor de hrana, florile cu nectar zaharos, dupa
cum in parazile pasarilor sau in rotirile pestilor si serpilor se comunica semnificatii erot ice, momente razboinice sau
masuri de aparare. Maimutele, prin mimica privirilor, grimasele chipului, plecaciuni si imbratisari anunta stari si atitudini de
convietuire connabile/incomode cu mediul lor preferat.
Ø Ø COMUNICAREA CROMATICA, se particularizeaza prin doua forme coloristice: coloritul permanent la serpi si
crabi periculosi, ninosi; coloritul schimbator la pesti, cameleoni si caracatite, acestea din urma sunt dotate cu celule
microscopice care se maresc de 60 de ori si coloreaza pielea animalului in mod galant in perioada de imperechiere. LaInterferenta dintre gestual si cromatic se formeaza asa- zisul "limbaj" al mastilor (fluturi, lacuste) care imagineaza ochii
unor animale de prada ce pun pe fuga pasarile insectivore, soparlele, rozatoarele.
Ø Ø COMUNICAREA CHIMICA, se realizeaza cu ajutorul unor substante emanate de organisme asemanatoare
cu hormonii. Aceste substante au fost numite de biochimistul Peter Karlson feromoni atractanti si feromoni repelenti.
Feromonii sunt foarte persistenti si au semnificatii ciudate. De ex., bondarul musca unele frunze lasand pe ele marcaje
care devin "scrisori" adresate femelelor din zona in scopul sa se prezinte la intalniri. Feromonii de spaima, pe care ii
poate emite un soarece prins in cusca, raman impregnati in peretii custii si dupa disparitia soarecelui prins, artizandu-i
pe alti soricei sa nu se apropie. Femela fluturelui Bombyx nu poseda decat o sutime de miligram de bombicol, un feromon
special secretat. Masculul are antene dotate cu 40.000 de celule sensibile la substanta bombicol, ceea ce il pune in
situatia de a simti mirosul de bombicol de la cativa kilometri departare. S-a estimat ca parfumurile cu rol de atractanti
sexuali depasesc o jumatate de milion. "Limbajul chimic" are un rol important in delimitarea teritoriilor de existenta ale
vietuitoarelor. Castorul isi hotarniceste proprietatea cu depunerile unei substante mirositoare; iepurii, cu secretiile unei
glande submaxilare; vulpea, cu urina; sobolanul cu excremente; furnicile isi traseaza drumul spre locul de hrana cu
picaturi de fluid mirositor.
Ø Ø COMUNICAREA LUMINOASA, se bazeaza pe proprietatea de bioluminiscenta a unor organisme ce au ca
sursa procesul de oxidare a unei substante (luciferiene). "Codul" luminos il folosesc licuricii care ajung la partenerele lor
prin semnale primite de la locul unde se afla.
Ø Ø COMUNICAREA ELECTRICA, este intalnita la pestii electrici, cei care au celulele grupate in placi legate in
serie. De exemplu, la tiparul electric tensiunea se cifreaza la 600 volti. "Limbajul" electric al pestilor ii ajuta pe acestia sa
se informeze asupra bancurilor in care traiesc, sa transmita mesaje catre femele, sa delimiteze perimetre de vanatoare.
Nota: Tipurile de comunicare nonumana pe care le-am prezentat foarte succint sunt cuprinse intr-o prima sectiune a lui
Mihai Dinu, "Introducere in teoria comunicarii", 1993, Unirsitatea Bucuresti, p. 28 si urm.; de asemenea ele sunt reluateIn cea de a doua sectiune a lui Mihai Dinu, "Comunicarea", 1997, Editura stiintifica, Bucuresti, ambele lucrari fiindu-ne de un
real folos in sistematizarea materialului nostru.
