In tarile Europei occidentale, cu precadere acolo unde s-au extins retelele de telecomunicatii dinspre institutii spre
familii, analistii au rectificat suprafetele denumite in comunicare consum cultural familial, constatand-se disproportii in
raportul preferinte - posibilitati - tendinte. Bernard Miège ne prezinta intr-un grafic pe care-l intituleaza "Repartitia
cheltuielilor de comunicare ale familiilor" o consectiuneatie a acestora rezultata pe baza unui raport BIPE (= Biroul de
Informatii si Previziuni Economice) pe anul 1987. Iata filierele de consum cultural pentru francezi si cheltuielile in procente
pentru fiecare in parte: a) presa - 23,1%; b) audiovizual - 2l,3%; c) cartile - 11,6%; d) telecom si posta - 28,7% (n.n.,
procentul cel mai mare din grafic); e) - camera de luat deri - 7,4%; f) discuri - 3,4%; g) microinformatica - 2,7% si h)
cultura - 1,8%. (cf. "Societatea cucerita de comunicare", loc. cit., p. 29). Fata de perioada precedenta a graficului
mentionat, B. Miège observa ca doua filiere s-au inscris pe un traseu constant ascendent, telecomunicatiile si posta,
urmate de microinformatica, trei filiere "ar trebui sa stea pe loc", acestea sunt presa, audiovizualul si cultura, altele, ca
prognoza, de exemplu, cartile si discurile in diminuare, datorita "exploziei compact- discului" pe piata inregistrarilor.
O preocupare ingrijoratoare care se degaja din aceste surse de consum cultural ne este sugerata de cel mai mic
procent din grafic, acela al filierei numite cultura, il reamintim: 1,8%. Derutati, tentati de tot mai acaparatoarele modalitati
de petrecere a timpului liber si, in acelasi timp, cautandu-si refugii compensatoare in lumea imaginarului fericit, antidot al
stresului zilnic, numerosi indivizi, tineri mai cu seama, se indeparteaza de la izvoarele culturii autentice, cultura valorilor
creatiei literar-artistice, istorice, filosofice, sociologice, lingvistice etc. acceptand moda, stilurile mondene, distractia
nefiltrata, lecturile de maculatura.
Momentele pe care le trarseaza societatea informatizata sunt ineviile si de neinlocuit, munca nu poate fi rupta
de distractie, ispitele lucrurilor "interzise" minorilor prin cerculetele colorate de pe micul ecran sunt pur formale, astfelIncat posibilele pierderi ale consumului de cultura valorica sa aiba o sansa de salvare, poate singura: aceea a ofertei
mass-media. Institutiile de presa, asa cum le-am clasificat mai inainte, nu raspund in totalitate, unele nu raspund deloc,
nevoilor de consum cultural de calitate. Sectorul mai putin vulnerabil atacului f rontal al nonvalorilor este/ar putea fi acela
al presei generaliste, presei specializate, mana in mana cu emisiunile cultural-artistice si de dirtisment ale
audiovizualului. Cum stau lucrurile din acest punct de dere?
Din constelatia ziarelor generaliste de prestigiu, fiecare tara si-a adus in fata celorlalte tari publicatii de elita, ale caror
tiraje oscileaza intre 300.000 - 500.000 de exemplare, precum: "Le aro" (Franta), "Daily Telegraph" (Marea Britanie),
"Frankfurter Allegemeine Zeitung" (Germania), "El Pais" (Spania), "Neue Zürcher Zeitung" (Eltia). Unele cotidiene au
profil multinational, tirajele lor variaza in functie de zona geografica pe care o acopera, de la cateva mii de exemplare la
milioane: "International Herald Tribune" sau "Yomiuri Shinbun" (cotidian japonez in 14 milioane de exemplare). Anumite
ziare sunt cunoscute ca "ziare populare", caracterizate prin continuturi caleidoscopice, de la faptul dirs la gustul pentru
sex, de la crima la sport, de la fotografii socante la enimente stranii, ceea ce le atrage popularitatea paturilor periferice
sociale, fara a fi cotate ca publicatii de influenta. Ele au totusi tiraje de aproape 5 milioane exemplare, ca de pilda,
germanul "Bild Zeitung", "The Sun", in Marea Britanie si "New York Post", in Statele Unite. In jurul tirajelor de o jumatate
de miliard de exemplare sunt si cateva saptamanale britanice si germane ("News of The World", " The Obserr," " Die
Zeit").
Desi au fost cele mai chi mijloace de informare, ziarele pare-se ca au ajuns la varsta lor de aur o data cu cel de al
doilea razboi mondial, prag istoric de la care a inceput sa li se anunte sfarsitul.
Oamenii nu mai simt nevoia sa citeasca ziarul in fiecare zi, vanzarile scad, inaintea presei tiparite a trecut presa
electronica. O ancheta efectuata in 1993 de SOFRES (= Societatea Franceza de Sondaje si Studii de Piata) a ilustrat ce
loc ierarhic ocupa presa in preferintele francezilor, care, la intrebarea "De care lucruri nu va puteti desparti?" au raspuns:
masina - 65%; telefonul - 56%; televizorul - 34%; radioul - 26%, ziarele, publicatiile magazin - 24%, iar 7% - nimic (Marc
Capelle - "Ghidul Jurnalistului", adaptare in limba romana de Mirela Lazar, Editura Carro, 1994, p. 3).
Ziarele la un loc cu publicatiile magazin se situeaza pe treapta de jos a audientei mass-media, in ciuda chimii lor,
atestata in secolul al 18-lea. Explicatia ne- o ofera urcusul rtiginos al televiziunii si triumful informaticii, impulsurile pe
care unii "comunicatori" le insufla publicului sfatuit "sa citeasca" jurnalul pe Minitel sau pe calculator, fortele tehnice care
au transformat strachea si chea, de secole, "La Gazette de France" in jurnal "electronic" sau jurnal "telematic". Din
acest joc concurential si insurmonil, publicatiile de tip magazin par sa iasa mai bine in lume, sa o ia inaintea
cotidienelor, prin mai multe atuuri: specializarea in directiile de interes socio-economic ("L`Expansion", "Le Noul
Economiste", "Le Renu Francais", "Instir"); tematizarea continuturilor pe categorii sociale si de forta propulsoare in
societate, precum presa feminina ("Femme Actuelle" - 1.632.540 exemplare; "Elle"- revista frumusetii; "Marie Claire");
presa de televiziune, cu tiraje care depasesc 1.700.000 de exemplare (" Télé + Star +7 Jours, +Z, + Poche, + Loisir,
Télérama "). Nu mai prejos sunt alte reviste axate, de asemenea, pe domenii de atractivitate certa: presa sportiva, presa
"de casa", "de arta", presa consacrata animalelor, gradinaritului, croitoriei, crosetatului, pe scurt unirsului cotidian
domestic care sa resileasca echilibrul oamenilor stresati, debusolati, constransi materialiceste sau epuizati psihic.
Publicatiile magazin depasesc astfel nilul de audienta al ziarelor, prin reinnoirea temelor, tratate publicistic in modalitati
seducatoare (fotografii, desene, culori, peisaje, imagini- colaj, titraje etajate, explicatii concise dar esentializate metaforic,
combinatii de caractere tipografice, pe scurt un design imagistic superior oricarui text-naratiune). In peisagstica revistelormagazin
reliefuri incarcate de semnificatii extinse la sistem etar, transmit publicatiile unor grupuri-titan ale presei, cum
sunt Time -Warner Inc. (in SUA), Gruner+Jahr (in Germania), Hachette (in Franta). Prin tiraje extraordinare impresioneaza
si alte reviste transfrontaliere (revista automobilistilor, ADAC - Motorwelt, editata in Germania, in cca. 3 milioane
exemplare) sau revista pensionarilor din Statele Unite, "Modern Maturity", in 21 de milioane.
Scurta noastra privire asupra publicatiilor de tip magazin nu se doreste ostenatativ discriminatorie fata de presa
tiparita cu profil generalist sau specializat - sa nu uitam pe acest palier periodicele saptamanale, lunare, trimestriale care
se consacra cercetarilor de anrgura din medicina, inginerie, stiintele naturii, astronomie, aeronautica, fizica nucleara,
cosmos, electronica, telecomiunicatii, invatamant audiovizual - publicatii care au cititori constanti, care sporesc cu tinerele
generatii de cercetatori, inntatori, cuceritori de noi teritorii ale etei informatizate.
