Omul este dotat sa comunice coerent si pe deplin cu semenii sai prin viu grai, prin scris sau prin vocabularul
semnelor. Acesta mai este numit si limbajul corpului, modalitate care completeaza limbajul propriu-zis, cel constituit din
cuvinte imbinate in propozitii si fraze, dupa reguli gramaticale, morfologice, sintactice si fonetice. Comunicarea prin
semne este denumita comunicare nonrbala si are numeroase posibilitati de exteriorizare: contactul vizual (privirea
cuiva, semnele cu coada ochiului, pozitia privirii, in jos/in sus, vioaie/apatica, acoperita/fixata aiurea, in functie de ceea ceIntreaba cineva, de starea de spirit a interlocutorului, dispozitia/blocajul dialogului); miscarile fetei, bratelor, picioarelor
(grimase ale gurii, incretirea fruntii, diferite pozitii ale bratelor, sus/jos, dreapta/stanga, calcatul pe picioare, miscari ale
genunchilor); culoarea (inrosirea/paloarea chipului, vopsirea/tunsura parului); mondenitatea (gusturile pentruImbracaminte, pentru mirosuri de parfumuri, pentru incaltaminte sau cosmetica fetei, toate aceste "limbaje" recomandand,
fara nici un dialog, identitatea unei persoane, preferintele ei, posibilitatile ei). Nu am epuizat bogata gama de comunicare
prin limbajele nonrbale, pe care am putea sa le comprimam in:
1) 1) "limbaj" sonor: rasul, oftatul, tusea, fluieratul, stranutul, chitaitul, mugetul;
2) 2) "limbaj" tactil: strangerea mainii/gadilatul palmei, bataia pe umar, palme pe obraz, imbratisare/inclestare;
3) 3) "limbaj" cromatic: schimbarea culorii chipului, potrivit starilor psihice ale unui moment anume;
4) 4) "limbaj" gestual: extrem de bogat in surse, incat Quintilian, avocat, retor si pedagog a elaborat un dictionar al
gesturilor, iar Cicero considera ca "toate miscarile sufletului trebuie insotite de miscari ale trupului".
Studiul miscarilor si al gesturilor a creat cadrul propice in domeniul cercetarilor de antropologie culturala, soldate in
epoca noastra cu aparitia disciplinei numite KINEZICA. Termenul are mai multe acceptii asupra carora ne previne Danny
Saunders:
a) a) Kinezica se refera la stiinta miscarii care este influentata de forta, pe cand arta kinetica se refera laIncluderea miscarii intre anumite parti sau intre toate partile unui lou sau ale unei sculpturi;
b) b) Autokinezica implica atribuirea schimbarii unor obiecte care, in mediul inconjurator, sunt de fapt statice. (cf.
Concepte fundamentale, op. cit., p. 189).
Inrudita cu kinezica este o alta disciplina moderna, PROXEMICA. Autorul sus -mentionat, DS, defineste proxemica
drept "Studiul semnificatiei distantei, orientarii si relatiilor spatiale, in comunicarea interpersonala" (idem, p. 265). De
exemplu, in timpul unei conrsatii suedezii si scotienii stau la o distanta mai mare intre ei decat latino-americanii sau
arabii. Negrii, in timpul dialogului, respecta o alta regula: vorbitorul il priste tinta pe acela care il asculta, in timp ce
acesta ii evita privirea. Unele triburi din Australia - tribul Aranda, de pilda - poseda un "limbaj" gestual de cca. 500 de
semne distincte. Alte curiozitati si deprinderi ale "limbajelor" gestuale sunt in numar mare in codurile de comportament
(salutul, ritualul mesei, riturile religioase, obiceiurile folclorice (nastere, nunta, inmormantare). Cu totul speciale sunt
"limbajele" artistice nonrbale (in teatru, cinematografie, spectacole coregrafice, folk, dirtisment etc.), adevarate si
necesare coduri complementare ale rostirii, capabile sa transmita adesea plusuri de semnificatie ale mesajelor normate in
coduri rbale.
