Traian SI RAZBOAIELE DACO-ROMANE



Marcus Ulpius Traianus, nascut in orasul Italica, in Spania, in anul 52 e.n., a ajuns conducatorul victorios al Imperiului roman. El a fost antrenat din tinerete in armata romana, inainte de toate fiind ostas, cel mai mare ostas al Romei, intrecandu-l chiar si pe Cezar. Traian a fost numit general pentru o abilitate remarcabila, iar in 91 a fost ales de catre imparatul Nerva ca si colegal sau. Pentru ca in urmatorul an Nerva a murit, Traian a devenit unicul conducator al Imperiului roman.
In anul 101 Traian a inceput prima campanie impotriva Daciei. Intre 101-102 s-au dat o serie de batalii in care dacii, desi au lutat cu un eroism vrednic de admirat si cu un dispret fata de moarte pe care numai credinta in nemurirea sufletului il poate explica, sunt totusi batuti.cu acest prilej armata romana captureaza una dintre sorele lui Decebal. Acesta trimite soli si nobili la Traian ca sa ceara pace, insa el refuza. Romanii ajungand in apropierea capitalei, ei fiind in continuare de neinvins, Decebal hotaraste in toamna anului 102 sa se prezinte personal in fata lui Traian cerandu-i pace. Imparatul ii acorda de aceata data pacea, insa decebal este obligat sa se umileasca si sa saraceasca tara returnand Romei tot ceea ce a primit de la ea. Dupa ce Traian lasa garnizoane in centrele mai importante din Dacia, se intoarce la Roma, serband un binemeritat triumf. Victoria a fost sarbatorita timp de patru luni, timp in care a fost ridicata "Columna lui Traian" in Piata Traian din Roma.



Al doilea razboi daco-roman are loc intre 105-106. traian s-a pregatit de mai mult pentru aceasta lupta, trimitand o armata care sa ridice fortificatii pentru a apara podul unic de pe Dunare. Pentru prima data, in cursul istoriei, malurile Danubiului erau legate printr-un pod de piatra, act simbolic care voia parca sa anunte luarea pentru totdeauna in stapanire a Daciei de catre romanitatea biruitoare. In urma pierderii bataliilor cu romanii, Decebal se retrage in Carpatii Orientali si se sinucide. La 11 august 106, Dacia era deja provincie romana, noua capitala aflandu-se la Colonia Ulpia Traiana Augusta Sarmizegetusa.
Sub conducerea lui Traian intinderea Imperiului roman era maxima: din Mesopotamia si Armenia pana la coastele africane si europene ale Atlanticului, ingloband Britania, de la Euopa centrala, cuprinzand Marea Mediterana, pana in deserturile Nubiei, in sudul Egiptului si ale Arabiei.
Traian a fost mare comandant, cunoscand toate tainele artei militare si indura alaturi de soldatii sai, care, de aceea, il divinizau. Dar alaturi de virtutile militare, el le avea si pe cele civile. Era un mare constructor si un foarte bun administrator, luand masuri drepte si avand grija sa nu se faca abuzuri. Nu-l interesa averea, nu dorea sa stranga bogatii. Pe de alta parte era tolerant in ce priveste credintele religioase, lasand pe fiecare sa traiasca potrivit convingerilor sale, cu conditia, bineinteles, sa nu impiedice interesele statului. Tocmai din aceasta cauza cerea tuturor respectul absolut fata de lege, careia el dintai se supunea. Prin toate aceste insusiri, Traian a fost pentru vremea lui si va ramane intotdeauna tipul reprezentativ al carmuitorului: "Optimiis princeps".
Traian more la 65 de aniin oraselul Selimus din Cilicia (Asia Mica), care mai tarziu a primit numele de Traianopolis, iar cenusa lui a fost depusa intr-o urna de aur in soclul Columnei lui Traian, in anul 117.