Textul actului de unire (ferrara - florenta)
citit in ziua de 6 iulie 1439 in Catedrala "Santa Maria del Fiori"
"Sa se veseleasca cerurile si sa se bucure pamantul! (Ps, 95,11), Caci a fost inlaturat zidul din mijloc care separa Biserica Apuseana si Biserica Rasariteana si a revenit pacea si intelegerea prin piatra din capul unghiului Hristos (Efeseni 2,20). Care a facut din cele doua una (Efeseni 2,14) unind amandoi peretii prin puternica legatura a dragostei si a pacii si mentinandu-i prin afectiunea unei unitati vesnice; si dupa acea lunga negura a descurajarii si neagra si dureroasa ceata a unei lungi despartiri, a stralucit pentru toti raza senina a unirii mult dorite.
Sa se veseleasca si Biserica Mama care vede pe fiii ei pana acum despartiti unii de altii ca revin la unitate si la pace; si ea care mai inainte plangea amarnic din cauza despartirii lor, sa aduca multumiri Atotputernicului Dumnezeu, cu nespusa bucurie, pentru minunata lor intelegere,
Sa se veseleasca impreuna toti crestinii din toata lumea si sa se bucure cei numiti cu numele lui Hristos impreuna cu Biserica Mama universala.
Caci iata, Parintii apuseni si rasariteni, dupa acel timp foarte indelungat de neintelegere si desapartire expunandu-se la primejdii pe mare si pe uscat si invingand toata oboseala au venit plini de bucurie si de zel la acest sfant sinod ecumenic din dorinta sfintei uniri si ca sa restaureze vechea dragoste si ei si-au atins scopul Caci dupa o cercetare lunga si obositoare, cu ajutorul Sfantului Duh, au realizat aceasta prea dorita si preasfanta unire, Cine ar putea deci sa multumeasca cu vrednicie pentru binefacerile lui Dumnezeu ?. Cine nu ar ramane uimit in fata bogatiei milostivirilor dumnezeiesti ? A carui inima, fie ea chiar de piatra nu se va inmuia de o milostivire dumnezeiasca atat de mare ? Intr-adevar, aceste lucruri sunt dumnezeiesti, nu descoperiri ale neputintei omenesti, de aceea trebuie sa fie primite cu deosebita evlavie si intampinate cu imne dumnezeiesti.
Tie lauda, Tie marire, Tie se cuvine multumire, Hristoase, izvorul milelor, care ai daruit un bine atat de mare Miresei Tale, Bisericii universale, si ai aratat in vremea noastra minunile milei Tale ca toti sa vesteasca minunatiile Tale. Intr-adevar, mare si dumnezeiesc dar ne-a daruit noua Dumnezeu si am vazut cu ochii ceea ce multi inainte de noi, desi au dorit, n-au putut sa vada.
Caci reunindu-se latinii si grecii in acest venerabil si sfant sinod ecumenic s-au straduit si unii si altii, cu mare zel, ca impreuna cu alte puncte sa fie discutat cu toata grija si cu o cercetare asidua si acel articol despre dumnezeiasca purcedere a Sfantului Duh.
Dupa ce am adus in fata marturii din Dumnezeiasca Scriptura si foarte multe locuri din Sfintii Parinti rasariteni si apuseni, unii spunand ca Sfantul Duh purcede de la Tatal si de la Fiul, iar altii spunand ca purcede de la Tatal prin Fiul toti inteleg acelasi lucru exprimat prin cuvinte diferite, grecii au afirmat ca ceea ce spun ei, ca Sfantul Duh purcede de la Tatal, nu o zic cu intentia de a exclude pe Fiul, ci pentru ca li se parea lor, spun ei, ca latinii afirma ca Sfantul Duh purcede de la Tatal si de la Fiul ca de la doua principii si doua suflari, de aceea s-au abtinut sa spuna ca Sfantul Duh purcede si pe Tatal si Fiul. Iar latinii au afirmat ca Duhul Sfant purcede de la Tatal si Fiul, nu cu intentia de a nega ca Tatal este izvorul si principiul intregii Dumnezeiri, adica al Fiului si al Sfantului Duh; sau ca daca Duhul Sfant purcede de la Fiul, Fiul nu-L are (pe aceasta) de la Tatal; sau ca ei spun ca sunt doua principii si doua suflari; ci ca sa arate ca este un singur principiu si numai o singura suflare a Sfantului Duh, dupa cum afirma pana acum. Iar pentru ca din toate acestea reiese unul si acelasi inteles al adevarului, in cele din urma au cazut de acord in acelasi sens si in acelasi spirit si s-au inteles cu sfanta si lui Dumnezeu placuta unire care urmeaza mai jos.
Asadar, in numele Sfintei Treimi, al Tatalui, si al Fiului si al Sfantului Duh, avand aprobarea acestui sfant sinod ecumenic din Florenta, hotaram pentru ca acest adevar de credinta sa fie crezut si sa fie primit de toti crestinii si astfel toti sa marturiseasca ca Duhul Sfant este vesnic de la Tatal si Fiul si ca esenta Lui si fiinta subzistenta o are tot odata de la Tatal si de la Fiul si ca purcede de la amandoi in mod vesnic ca de la un singur principiu si dintr-o singura suflare.
Declarand ceea ce spun Sfintii Parinti si invatatori ca Sfantul Duh purcede de la Tatal prin Fiul, duce la aceeasi intelegere ca prin aceste cuvinte se arata ca si Fiul este la fel ca si Tatal, dupa greci, cauza, iar dupa latini, principiul existentei Sfantului Duh si pentru ca toate cate sunt ale Tatalui insusi le-a dat Fiului Sau Unul Nascut la nastere, in afara de a fi Tatal, acest fapt, ca Duhul Sfant purcede de la Fiul, Fiul insusi il are vesnic de la Tatal de la Care s-a si nascut din vesnicie.
Hotaram iarasi ca explicatia acelor cuvinte "si dela Fiul" („Filioque", a fost adaugat la simbol in mod legal si rational pentru a face mai clar adevarul, din cauza unei necesitati atunci urgente.
De asemenea, in azima sau in paine de grau dospita trupul lui Hristos se preface cu adevarat, iar preotii trebuie sa prefaca Trupul Domnului in una sau in alta, fiecare potrivit cu obiceiul Bisericii sale, fie Apuseana, fie Rasariteana.
Iarasi, daca cei care se pocaiesc cu adevarat si mor in Dragostea lui Dumnezeu, mai inainte de a fi savarsit roade vrednice de pocainta pentru cele ce au pacatuit ca si pentru cele ce au omis, sufletele acestora sunt curatate dupa moarte prin pedepse curatitoare; ca sa se usureze de ele de astfel de pedepse, le sunt folositoare ajutoarele credinciosilor vii, adica jertfele liturgice si rugaciunile si milosteniile si celelalte fapte de credinta care se obisnuiesc sa se faca de catre credinciosi pentru alti credinciosi, dupa randuielile Bisericii.
Iar sufletele acelora care, dupa ce au fost botezati nu au cazut absolut deloc in intinaciunea pacatului, ca si sufletele care dupa ce s-au pangarit cu intinaciunea pacatului au fost curatate, fie in trupurile lor, fie dupa ce au parasit trupurile, dupa cum s-a spus mai inainte, sunt primite indata in cer si contempla in mod clar pe Insusi Dumnezeu unul intreit in Persoane, asa cum este, unul mai desavarsit totusi decat altul, potrivit cu vrednicia vietii fiecaruia.
Ca sufletele acelora care mor in stare de pacat de moarte actual sau numai in pacatul stramosesc coboara indata in iad unde vor fi pedepsiti cu pedepse, totusi ne egale. De asemenea, hotaram ca sfantul scaun apostolic si Arhiereul (Pontiful) roman detin primatul in toata lumea; ca acest Arhiereu roman este urmas al Fericitului Petru, corifeul Apostolilor si adevaratul loctiitor al lui Hristos si capul intregii Biserici si ca este tatal si invatatorul tuturor crestinilor si lui, prin Fericitul Petru, I s-a dat de catre Iisus Hristos puterea deplina de a paste, de a conduce si de a guverna biserica universala dupa cum contine in sinoadele ecumenice si in sfintele canoane.
Pe langa aceasta, reinnoind si ordinea pastrata in canoane a celorlalti venerabili Patriarhi, hotaram ca Patriarhul Constantinopolului sa fie al doilea dupa Preasfintitul Papa al Romei, al treilea sa fie cel al Alexandriei, al patrulea sa fie cel al Antiohiei si al cincilea sa fie cel al Ierusalimului, fiind pastrate adica toate privilegiile si drepturile.
S-a dat in Florenta in sedinta sinodala publica tinuta in mod sarbatoresc in biserica cea mare. In anul Intruparii Domnului una mie patru sute trei zeci si noua, in ziua a sasea a lunii iulie, in anul al noualea al arhieriei noastre".
