Mitropoliti munteni
3 Daniel 1677-l735.. 1717-l732
5 Stefan 169l-l738 1720-l738
7 Neofit 1 1686-l754 1738-l754
10 Grigore I. 1714-l789 1760-l789
11 Filaret II.. 1737-l798 1780-l793
Mitrfopoliti moldoveni
lGeorgeU 16..-l725.. 1723-l725
12 Iacob. 1 1712-l793. 1750-l793
Episcopi munteni
1670-l730.. 1703-l726
1726-l735.. 1726-l735 [?]
1680-l753.. 1735-l748
1732-l764
1773-l780. 1773-l780 [?] 1778-l840 1793[? ]-l795
Episcopi moldoveni
15 Amfilokie 1759-l817 1782-l795
13 Archimandrit Paisie 1732-l794 1732-l794
Scriitori ecleziastici din secolul XVIII in Muntenia si Moldova
Comparand secolul XVII cu XVIII am aratat influenta predomnitoare a grecismului in aceasta epoca, cand inlocuise limba slana in administratiune si actele oficiale, in scoale, in biserica.
Limba romana se mai pastra numai in popor, in minunatele produceri ale literaturii populare nescrise, iar ca invatatura abia cate un dascal de pe la biserici preda copiilor elementele citirii si scrierii, insa numai atat cat sa-i serveafsca] [a] deveni logofat, cantaret sau popa.
In aceasta situatiune, barbatii de talent imbracara rasa si unii in linistea manastirilor, altii prin autoritatea si din pozitiunea ce dobandisera, tradusera si tiparira diferitele carti bisericesti in limba nationala, sau lasara opere care sa le eternizeze memoria. Cu modul acesta isi indeplinira misiunea religioasa si in acelasi timp contribuiau la dezltarea literaturii si simtamintelor nationale.
Mitropolitul Daniel
1677-l735
Pamantean de origine, Daniel fu mai intai calugar la manastirea Aninoasa (jud. Muscel), sub ascultarea lui Teodosiu calugarul,
fondatorul acelei chinovii, la care Daniel ajunse mai in urma si
egumen .
Numit episcop al eparchiei Buzau la 1717, pastori aci trei ani, fiind ales ca mitropolit al tarii la 21 august 1720. in aceasta demnitate functiona 12 ani, pana la 1732, august, cand fu inlocuit cu sftintia] s[a] Stefan, fost episcop al Buzaului2.
Daniel muri pe la 1735. Lui i se datoresc urmatoarele lucrari:
1. Zidirea bisericei Vergu din Bucuresti cu hramul marelui martir Dimitrie, izratorul de mir, si al mai marilor ezi. Aceasta rezulta din chiar pisania ce se afla d-asupra usei mentionatei biserici .
2. Zidirea bisericei Sfintii (cu Sibile) din Bucuresti la anul 1728, pe cand era mitropolit.
3. Paraclisul salii mitropoliei din Bucuresti4, zidit la 1715 dupa staruintele lui Nicolae Mavrocordat, fu reparat mai tarziu, zugra-vindu-se inauntru - pe pereti, ca ctitori - domnul si mitropolitul Daniel5.
4. Sub dansul se tipari, in anul 1726, o parte din "Triod", anume serviciul Canonului celui mare si al Saptamanii patimilor', cu cheltuieala preotului Nicolae ot Prund , spre a se imparti ca dar pe la biserici.
5. Cu propriele-i spese trimise cativa tineri in strainatate pentru a-si perfectiona studiile.
Mitropolitul Stefan
Mitropolitul Stefan - nascut pe la anul 1691 - fii mai intai ieromonah si cliseriu (clisariu) sau ecleziarh al mitropoliei. La 1720, suindu-se pe scaunul mitropolitan, Daniel (fostul episcop al Buzaului), fu ales ca succesor al lui, la 14 septembrie.
Stefan administra eparhia Buzaului pana la Ianuarie 1732, cand fu inaltat mitropolit al tarii in luna august, inlocuind pe mitr[opolituI] Daniel.
Ca mitropolit pastori pana la 1738, cand fu inlocuit prin mitropolitul Neofit l-iu.
El moare la 16 iuliu 1738.
[Si aici, ca si in alte ini, autorul lasa fila goala, urmand a aface completari ulterioare.]
Mitropolitul Neofit I
Nascut pe la 1675 in insula Creta, Neofit dobandi o instructiune solida.
Neofit I s-a ales si numit mitropolit al Munteniei la 1738 dupa moartea mitropolitului] Stefan. El era de origine grec, nascut ne la 1683 , in insula Creta, si ca arhiereu purta titlul de mirean. In timpul lui s-a desfiintat "rumania" sau servitutea taranilor din Tara Romaneasca, adica s-a silit ca satenii sa nu mai fie robi, legati de pamant.In anul 1746, luna septembrie, sub domnia lui Constantin
Mavrocordat, cu ia patriarhului constantinopolitean Paisi, s-a
facut in Bucuresti mutarea mitropolitului Matei Liviis la scaunul
patriarhal din Alexandria. Cu acea ocaziune s-a facut un mare
ceremonial in Bucuresti2. Prin cultura ce poseda, prin originea-i
greaca, prin increderea ce inspira, el devine un al doilea patriarh, caci atat titularul din Constaniopole, cat si cel din Tarnova il imputernicesc a consacra pe toti clericii si demnitarii bisericii din eparhiile dependente de acele autoritati ecleziastice .
Neofit I continua a pastori, in acea epoca dificila (din cauza silintelor fanariotice, care se concentrau in Romania spre a o desnationaliza si prin religiune) pastori in liniste pana la ivirea urmatorului eveniment.
[Pe aceasta fila, in coltul din stanga, sus, se mai afla o consemnare care nu are trimitere la text, precum si sursa de unde a fost extrasa: ]
Fost dascal al lui Const. Mavrocordar,
La 1753, sub Matei Voda Ghica - care oprea orice gere catre Poarta in contra jafurilor si sistemei de stoarcere - lupta intre romani si fanarioti (incetata putin prin inlaturarea mitropolitului Antim si altor boeri) incepu din nou. La 21 mai, fiind la mitropolie solemnitatea patronilor catedralei, mitropolitul Neofit asista la disputa ce se incinsese intre boierii romani si grecii aroganti. Atunci se puse in fruntea boierilor si poporului si, luand crucea in mana si indreptandu-se catre popor si capetenii zise: Urmati-ma! Astfel insotit merse la Capigi-basa, care se afla in Bucuresti, si cu totii confirmara reclamatiunea ce medelnicerul Stefanache daduse Portii si contra lui Matei Ghika. Dupa trei zile insa, bolnavindu-se mitropolitul, grecii mituira pe doctor, care-i dete o doctorie asa de tare, incat sarmanul mitropolit innebuni. Atunci grecii raspandira zgomotul ca fusese nebun cand executase demna fapta ce mentionaram. Neofit muri in anul 1754. Putin in urma. Matei Ghica fu scos din domnie, dar si medelnicerul Stefanache cu Dudescul, capii opozitiunii, fura exilati in insula Mitilenne . De aci-nainte grecii pun definitiv mana pe biserica romana.
Ca proba ca Neofit era un om invatat este Descrierea eparchiei sale. (Vezi BisfericaJ ortfpdoxaj romfana], an. II, . 315-327, 632-640, 735-744, an. IU, . 6-22, 176-l83).
Mitropolitul Grigorie I
urma mitropolitului Filaret I in scaunul din Bucuresti. Mai intai fusese ecleziarh al sf. mitropolii. La 7 aprilie 1748 fu ales arhiereu cu titlul de Mirean, adica al Mirelor si era egumen al manastirii Trei Ierarchi si Coltea din Bucuresti. De origine roman. Actu-i de numire constata ca e pamantean:
Ajunge mitropolit la 28 iulie 1760 cu edict patriarhal, cu aprobarea lui Scarlat Ghica Voed si a intregului cler. Ca activitate politica in anul 1768 cand Rusia invinse in razbel pe turci, el merse la Petersburg impreuna cu vel vistierul Mihail Cantacuzen si cu vel logofatul Nicolae Brancoveanul, la curtea imparatesii Ecaterina II unde fusese stramutat domnul Gr. Ghica Voed. Aci statu 2 ani. in timpul lui, la 13 iulie 1774, se aseza in mitropolia din Bucuresti moastele Sf. Dimitrie cel Nou Basarabov, daruitfe] tarii de generalul Petru Salticov. EI regula ca sarbatoarea sa se oficieze la 27 octombrie, iar moastelor le facu (in 1786) o racla de lemn imbracat in argint, care a durat pana cand Sffiintia] S[a] Ghenadie Petrescu, episcopul Argesului, facu racla de argint ce se vede in mitropfolia] din Bucuresti. Sub dansul la 10 octombrie 1776 si prin intervenirea lui Alexandru Ipsilante, patriarhul constantinopolitan Sofronie cu consiliul ecumenic dete mitropolitului Ungrovlachiei titlul de loctiitor ai Cesariei Capadociei , titlu care ridica mitropolia tarii la primul rang al mitropoliilor ortodoxe. El pastori sub AlexfandruJ Ipsilante la 1781 si in total 27 ani, pana la 1787, cand l-a inlocuit episcopul Cosma al Buzaului.
Neobosita-i activitate rezulta din numeroasele carti liturgice si dogmatice, pe care le traduse, compila si tipari in Bucuresti, anume:
Catavasierul la 1750
Mineiul la 1752 si 1764.
Apostolul la 1754.
Evanghelia la 1760.
Triodul la 1761 si 1768.Invataturi pentru ispovedanie, 1766.
Leturgia, 1780.
Mineiele de la Ramnic in 12 lume, 1776-l780.
"Acest barbat, de natiune romana, foarte erudit si profund cunoscator de limba elena, si cu o vieata cuvioasa si plina de ravna pentru ridicarea bisericei nationale, era ca un centru imprejurul caruia se aduna toata inteligenta profana si bisericeasca. Mitropolia era o scoala de cuviosie si de invatatura; el tinea pe langa sine dascali, oameni invatati adunati de prin diferite locuri si ucenici de asemenea invatati si doritori a se invata. intre ucenicii mitropolitului Grigorie m insemna pe Cosma, episcopul de Buzau si mai apoi mitropolit, pe Chesarie si pe Filaret, episcopii de Ramnic. Ucenicii mitropolitului Grigorie, sub conducerea lui si impreuna cu dansul, traduceau din elineste carti bisericesti de tot felul, care nu erau inca traduse in romaneste sau revizuiau pe cele anterioare si le tipareau in tipografia mitropoliei sau a Ramnicului ori a Buzaului" .
Cuvintele Sffantujlui Simeon Tesalonicul, 1765.
Cazania la 1765.
Penticostaru, 1768.Invatatura bisericeasca la 1774.
Psaltirea la 1767 si a Ii-a oara la 1775.
Psaltirea fericitului prorocului si imparatului David acum iearasi a doua oara tiparita in zilele prealuminatului Domnului nostru io Alexandru loan Ipsilant Voed, cu blagoslovenia si cheltuieala preasfintitului mitropolit al Ungrovlachiei Kvp Grigorie, in sfanta mitropolia Bucuresti. La anul de la Adam (7283 = 1775). S-a tiparit de Popa Constadin tipograful Ramn". Titlul e in chenare cu ingeri si sfinti.
Pe verso:
"Asupra pecetii stihuri poetice
A Tarii Romanesti cu buna ferice
Aceasta peccatc Hs. o gateasce
Si Domnului Alexandru Io darueaste
Ca sa poata stapani cu buna ire
Indelungandu-l pe el intru norocire."
Predoslavia catre "cetitoriu" 3 file. A doua predoslavie, tot catre cititor 3 file, la finele carora se citeste." "La inceperea tiparitului acestei sfinte si dumnezeiesti Psaltiri fost-am si eu indemnatoriu cel mai mic si smerit intre ieromonasi Ioachim Ieromonahul cbivemisitorul tipografiei". Urmeaza scara. Pe o ina ela ce reprezinta pe imparatul David cu data 1694 de la I editiune (1695). Paginatura pe fila CA (204 = ina 408). La fine cere scuze pentru greselile tiparirii. "Preaslaviei cei de obste smerit cugetator de tot binele Ieromonah Macarie din S. M. Dragomimei. Diortositoriul tipografiei". Un exemplar se afla, in 1886, la manastirea Sinaia.
Sunt aci multime de invataturi atingatoare de anricitatile bisericesti, insa limba traducatorului este greoaie si impleticita.
Despre mitropolitul Grigorie, d-l. Odobescu se exprima astfel:
"Pastoria-i de douazeci si seapte de ani a fost semnalata printr-o adevarata inaltare a culturii limbii romane in biserica. Mai mult de douasprezece opere mari, liturgice si dogmatice s-au tiparit sub dansul in Bucuresti, la care au lucrat romani plini de merite, ca si pastorul lor, si anume Iordache Staicovici, Mihai Moldoveanu si mai ales Filaret, archimandritul mitropoliei" .
Cele 12 Mineie e cea mai insemnata lucrare a mitropolitului Grigorie. Pan-atunci se tradusesera, tot in secolul XVIII, numai serviciile sarbatorilor anuale, mai intai romaneste amestecate cu slaneste, apoi numai romaneste. Ele compuneau doua mari lume sub titlul de Antologiu sau Flori alese, cum se gasesc intrebuintae pe la multe biserici, mai cu deosebire pe la sate, unde serviciul divin se oficiaza nu in toate zilele, ci numai duminicele si sarbatorile. in cele 12 Mineie traduse de mitrop[olitul] Grigorie cu ucenicii sai, se cuprind, pe langa serviciile sarbatorilor si ale sfintilor din toate "zilele de peste an", apoi imnurile si citirile vecerniei, utreniei, liturghiei, precum si sinakxarele sau prescurtarea din biografia sfintilor. Aceasta colosala lucrare, in 12 lume mari in folio, s-a tiparit de episcopii Chesarie si Filaret, care au fost ucenicii si faritii mirroprolitului] Grigorie .
Mitropolitul Filaret II
fu un prelat luminat si iubitor de tara. Sub mitropfolitul] Grigorie I arhimandrit al mitropoliei (1760-l787), dupa aceea arhiereu sub titlul de "Mirean" (1787-l780), se alese ca episcop al Ramnicului la 3 martie 1780. in aceasta calitate pastorise sub Nicolae Caragia pana sub Nicolae Mavroghcni (1787). in timpul acesta traduse si tipari urmatoarele scrieri:
A) Slujba cuviosului parintelui Dimitrie de la Basarabov, care se praznuiasce in (26) de zile ale lui octombrie, care s-a alcatuit de preasfintia sa parintele Myrean kir Filaret (afara din canoane si din tropare de la falite) in zilele prea luminatului si preainaltatului si preabunului obladuitor Domn a toata Tara Rumaneasca Iw Alexandru Ioan Ipsilant Voed cu blagoslovenia si cu toata cheltuiala a preasfantului mitropolit al Ungrovlahiei kiriu kir Grigorie. Si s-a tiparit in sfanta mitropolie a Bucurestilor la anul mantuirii (1779) in luna lui martie. Fiind ostenitoriu la acest sfant lucru Standul logojatul".
Stihuri asupra stemei prealuminatului si preainaltatului domn Io Alexandru Ipsilant Voed:
"Toate semne minunate, ce in marca sunt semnate Crutea tuturor arata o proslavie luminata: Corbul lipsii implinire, in vreme de mahniciune. Iar soarele bunatate si luna povatuire. Armele o stapanire cu mai buna ocrotire: A Domnului ce ne-a dat Dumnezeu cel indurat: Alexandru Ipsilant cel cu intelepciune mai-nalt Pa care IS. sa-l intareasca, nemiscate sa il fereasca Ca cu pace indelungata Tara sa obladuiasca".
In prefata "Catre cititori" semnata «al praslaviei astre rugator catre D-zeu smeritul mitropolit al Miralikii Filareb> se spune ca sf. Dimitrie in vieata sa s-a ascuns neamul si parintii si faptele, ca corpul sau ani nenumarati s-a ascuns in apa Lomului. Apoi se lauda virtutile mitropfolitului] Grigorie, pentru ca "pentru bunatatea sa si vieata cea cu adevarat cuvioasa si sfanta a tras sfantul la cel de asemenea ca prin bunatatea si blandetea si smerenia si celelalte fapte bune ale presfintiei sale s-a invrednicit".
La "filele 13 si 14 se spune ca sf. Dimitrie a trait pe vremea imparatilor bulgari in satul Basarabov de pe marginea apei Lomul, ca a fost pastor de vite, ca apoi s-a retras intr-o pestera ca calugar Ja o manastire ce era inauntrul pesterii; murind intre 2 pietre, apa a venit peste ele cu lemne si l-a facut sa cada in rau cu moastele. Aratandu-se-n vis la o copila, tatal ei cu preotii si alti oameni l-au scos. Vestea a ajuns si la urechile Domnului din Bucuresti, care indata a trimis preoti si boieri sa-l aduca la biserica curtii domnesti; acestia l-au luat si l-au pornit spre Bucuresti, dar ajungand aproape de Rusi, unde e o fantana, n-a vrut sa mearga mai-nainte, ci s-a intors inapoi la Basarabov in mijlocul satului. Atunci Domnul a trimis boieri cu cheltuiala de a facut o biserica in numele cuviosului Dimitrie la Basarabov, unde s-a asezat sfantul.
La fila (14) se nareaza faptul celor 2 surori (Aspra si Ecaterina) din satul Cernada, care facusera o frumoasa bisferica] cu hramul adormirea preasftintei] nascatoare de D-[umne]zeu, cu intentia d-a aduce acolo moastele sfantului, dar care au luat o parte din moaste etc.
La fila 15 cele intamplate fata cu mitropolitul Nikifor din Ternova si cu episcopul Ioanikie de la Sf. episcopie Preslava, care, vindecat de sfantul, dupa aceia a fost iar episcop al Lovciului si acolo cu pace a raposat.
Pe verso finei] 15:
"Iara cand a fost cursul anilor leat (1769) aprinzandu-se focul razboiului intre turci si intre muscali, cari, calcand Tara Moldovei, s-au intins si prin toata tara noastra, si cand a fost la leat (1774) luna lui iulie, trecand ghenararu Petru Saltic Dunarea, a dat razboi tare cetatii Rusciukului si, neizbutind a o lua, s-au intins de a calcat satele de peste Dunare si orasul Cernada si altele, intre care a calcat si satul Basarabovul, unde se afla moastele sfantului, care, luandu-le, vrea numitul ghenarar sa le timita in tara ruseasca, iar unii blagocestivi crestini, ce s-a intamplat pe langa ghenarar, anume Hagi Dimitriemch, a cazut cu rugaciuni ca sa nu se instraineze sfintele moaste, ci in locul prazilor si jafurilor si stricaciunii ce a patimit tara sa o mangaie cu acest har al sfintelor moaste si, induplecandu-se gheneralul, l-a harazit tarii si asa priimindu-l cu mare cinste si evlavie tot norodul, s-a asezat in biserica cea mare a sfintei mitropolii din Bucuresti in zilele preasfintitului mitropolit al tarii kir Grigorie si indata a simtit tot norodul ocrotirea sfantului, ca nu numai flacara razboiului a potolit, ci si boala ciumii cea grozava cu totul a contenit si mult ajutor si mare folos a castigat toti, cei cu credinta au nazuit catra sfantul'*.
B) ,Sinopsis. adeca cuprindere in scurt a cei vechi si a cei noao scripturi a celui dantru sfinti parintelui nostru Atanasie cel mare, patriarchul Alexandriei: tiparita acum intai rumaneste, in zilele prealuminatului domn Iw Nicolae Costandin Caragea Wd, cu blagoslovenia si toata cheltuiala preasfintii sale iubitorului de Dumnezeu kiriu kir Filaret, episcopul RamfniculuiJ in sfanta episcopie a Ramnicului, in tipografia cea noao ce s-a facut cu cheltuiala preasfintii sale. La anii de la Chs. (1783). S-a tiparit de Dimitrie Mihai Popovici tipograful Ramnicului". Pe verso-ul titlului se afla marca tarii si urmatoarele" stihuri poetice A: asupra pecetii preainnaltatului domn Io Nicolae Costandin Caragea Voed:
.Acest senm, ce Corbul il arata,
Domnului Nicolae Caragea intr-aceasta data,
Ca sa poata stapani cu buna ire, Indelungandu-l pe dansul intru norocire".
"Predoslovia catra cetitori" adresata "de preasfintia sa oranduit purtator de grija al tipografiei, Gheorghic Nicolaovici" arata ca scrierea "mai intai s-a facut scos de pe grecie in limba slaneasca, apoi mai pe urma din cea slaneasca s-a talmacit intru a noastra rumaneasca, iara acum, cu blagoslovenia si porunca si toata cheltuiala iubitorului de D-[umne]zeu preasfintitului parinte, episcopul Ramnicului kiriu kir Filaret, prin aducerea aminte a sfintii sale protosinghelului episcopiei Ramnicului, kir Iosif, s-a tiparit intai rumaneste" etc. (Urmeaza N° 1 bis)
Pagina care unneaza dupa "capetele cartilor" e impartita in doua: o jumatate reprezinta Si". Treime, iar dedesubt versurile urmatoare:
"Unuia Dumnezeu, ce in trei staturi iaste proslavit
Carele nici inceput are, nici savarsit,
Domniele cele intelegatoare cu frica il slujesc
Si nemateriainicele puteri neincetat Il maresc intru ale caruia porunci toti cei ce bine s-au neit
Mostenirea desfatarii cerescilor bunatati au dobandit.
Sa i ne inchinam si noi dinpreuna cu curata credinta.
Ca pe toata faptura din ce n-ai fost o a adus fiinta.
Toate zilele noastre intru sfintenia sa-i slujim
Ca in ceata celor intai nascuti sa ne invrednicim".
Textul e de 123 file (246 ini) iar "dupa sfarsit si lui D-[umne]zeu lauda" e o nota pe ina finala, care spune: "s-a tiparit aceasta sfanta si folositoare de suflet sectiune prin osteneala diortosirii (directiunii) preavrednicului intre ierodiaconi Grigorie Romniceanul. Pentru care cu smerit duh imi fac datornica cerere catre praslavnica obstime, cari va veti intampla a ceti intr-insa, ca orice greseala se va arata inaintea ochilor stri, atat la intelegerea pricinilor ce spune, cat si in cuvinte si slove, sa indreptati cu cugetul iertator, socotind ca deobste suntem insarcinati cu o fireasca neputinta care nu lasa pe niciunul din noi a ramanea fara greseala" etc.
"Gatlejul protivnicilor inaltimei teale a se zdrobi
Rugam pe tiitorul tuturor a binei.
Izbanda facand prin arma cea nebiruita
Graiesc cu crucea cea in pecete inchipuita.
Ochiului celui lin al mariei tale. Doamne Mihail
Ramaie a ocroti pe al Valachiei Noul-Israil,
Isus-Domnul pazind pe inaltimea tea intru fericire,
Evghenia stralucitei polatei mariei tcale cu buna norocire".
Dupa "scara cuvintelor sectiunii acestia" urmeaza biografia si cuvintele autorului Dorotei. sectiunea cuprinde 70 file (140 ini). Pe ultima ina, dupa "sfarsit si slava lui Dumnezeu" urmeaza aceasta nota: "tiparitu-sa aceasta de suflet folositoare sectiune prin osteneala Dirotosirii smeritului intru ierodiaconi Grigorie Ram-niceanul". (A doua editie aparu in 1801. Vezi Mitrop[olitul] Dositei)
D) "Cuvintele sfantului parintelui nostru Teodoru studitul. Talmacite de pe limba cea proasta greceasca si indreptate de preasfintitul parinte kir Filarct, episcopul Ramnicului. Si cu a preasfintii sale blagoslovenia si cheltuiala s-a tiparit, pentru folosul vietii cei de obste a celor intru Chr. frati. in zilele intaiei domnii a preainaltatului nostru Domn Io Mihai Costandin Sutul Voed. in sfanta episcopia a Ramnicului. La anii de la Chs. [] de Climent cromonachu Tip. si de Popa Costandin tipografii Ramniceanul. Popa Constandin tipografii, 1785". Pe verso-ul inei cu titlu, aceeasi marca a tarii si urmatoarele" stihuri politice, "E asupra coroanei preainaltatului, slavitului si binccredinciosului Domn 1(5 Mihail Costandin Sutul Voed":
"Corbul odinioara pe Ilie in pustia a hranit
Si dumnezeiasca porunca a plinit.
Carele in gura sa tine Crucea cea cinstita.
Cea din darul lui Isus arma nebiruita.
Aceasta s-a dat nadejde spre povatuire de norod
Inaltimii seale Domnului Mihail Sutul Voed,
Prin carea pe loti vrajmasii sai sa biruieasca,
Ca prealuminata Domnia sea sa o intareasca. Intareasca-l Dumnezeu intru Domnia cu biruinta.
Precum ne rugam cu fierbinte umilinta",
In loc de prefata, episcopul Filaret scrie o "aratare cum ca vieata cea de obste este cea mai cu lesnire spasitoare, alcatuita din invataturile sfintilor parinti si dascali. Catre fratii din manastirea a Caldarusanilor molitva si blagoslovenia". in aceasta aratare episcopul Filaret insista la inceput asupra necesitatii ca rasa si numele de calugar sa fie justificate printr-o viata si printr-o conduita in adevar sfanta; apoi explica datoriile celor trei stari ale vietii monahale: viata in comun, petrecuta in supunere absoluta sub ordinele superiorului (fondata de sfintii Teodosiu, Eftimiu, Sava, Marcu, Isaiia, Versanufiu, Dorotei, Teodor studitul si altii); viata independenta (de sinesi), a celor ce" traiesc de capul lor deosebit "si" ce i se pare aceia face: cand va si cate va mananca, cand va si cate va bea"; in fine, vieata solitara, schimniceasca a celor ce "vietuiesc la un loc singuratec" si - adauga Filaret - "indrasnim a zice ca in vremea de acum iaste cu neputinta a savarsi cineva aceasta vieata", pe care odinioara o observasera" marele Antonie, marele Onufrie si altii. Relativ la traducere, declara ca a facut talmacirea "nu din cuvant in cuvant, una pentru caci fiesitece limba arc harul sau, alta pentru caci nu am gasit sectiunea sfantului (Teodor) cea elineasca, ci am facut talmacirea dupa cea talmacita pe limba cea proasta cea greceasca si, spre mai buna intelegere si spre mai multa indemnare a osardiei astre unele din cuvinte le-am scurtat, altele le-am prefacut, ferindu-ne de scurtari si la adaogiri numai de cele impotriva sfintilor parinti si a sfintei biserici. Si aceasta, cum zice, nu am facut-o spre a ne fali cineva de iscusirea talmacirii, ca a talmaci cinevasi dupa limba cea proasta greceasca pe limba ieara proasta rumaneasca nu iaste lucru de a se lauda cinevasi, ci numai pentru mai buna intelegere, cum am zis, si indemnare spre buna cuviinta a dragostei astre etc".
Aceasta sectiune cuprinde 123 file (236 ine), iar la fine, dupa "sfarsit si lui Dumnezeu marire", urmeaza nota: "Tiparitu-s-a aceasta de suflet folositoare sectiune prin osteneala diortosirii smeritului intre ierodiaconi Grigorie Ramniceanul" .
E) Pilde filosofesti dupa lmba cea proasta greceasca talmacite romaneste. Aceasta carticica (format mic) e tiparita cu aceleasi caractere ca si cele precedente. Ea cuprinde asemenea inarura foilor, iar nu a inelor, si are 140 file (280 ini). Pe ultima ina, dupa formula "sfarsit si lui Dumnezeu marire" urmeaza nota urmatoare: "Tiparitu-s-a aceasta sfanta si dumnezeiasca sectiune prin osteneala dortosirii smeritului intre ierodiaconi Grigorie Ramniceanul. Oranduit fiind purtator de grija al tipografiei Gheorghie Nicolaovici".
F) Catavasier tiparit sub Mich. Const. Sutu cu blagoslovenia si toata cheltuiala etc. S. kir Filaret, episcop[ul] Ramnicului in sfanta episcopia Ramnic, la 1784 de Dimitrie Mih. Popovici tipograf, parte slaneste, parte greceste, parte romaneste.
Afara de aceia, Filaret - impreuna cu mitropolitul Grigorie I si cu predecesorul sau, episcopul Chesarie - tradusese in limba romana "Mineiele", pe care apoi le si tiparise. Astfel in "Mineiul lui Aprile", tiparit la 1870, in precuvantare declara cele urmatoare: "Preaiubitul nostru frate si cu toata invatatura impodobit, fericitul Chesarie, a apus de la noi. Si, fiindca la talmacit[ul] "Mineielor" si indemanarea tiparitului lor nu numai la un sfat am fost amandoi din inceput, ci la osardia cu asemenea ravna, si mai vartos poftindu-ne fericitul, la cele de pe urma ceasuri ale sfarsitului vietii, prin insusi rostul sau, ca sa nu contenim lucrul, ci dupa putere a ne sili spre savarsirea a celui de obste folositor lucru; pentru aceia, frateasca porunca implinind si savarsind etc."Incepand dar tiparirea Mineielor, care ramasesera nedate la lumina, 1780, termina si imparti pe cele de pe lunile aprilie, mai, iunie, august si septembrie .
Traducerea succesiva a cartilor bisericesti in limba nationala, inceputa de la Matei Basarab si Vasile Lupul, continuand apoi sub Serban Basarab Brancoveanul si sub Constantin Basarab Bran-coveanul, a avut o mare insemnatate in istoria literara a limbii noastre. Acum, cu tiparirea tuturor "Mineielor" traducerea si editarea cartilor religioase ajunsese la cea mai-nalta treapta, completand aproape intreaga literatura ecleziastica in limba romana.
O parte din acest merit revine si episcopului Filaret. De aceea lenachita Vacarescul ii dedica lui ale sale "Observatii sau bagari de seama asupra regulelor gramaticei romanesti"2 si in prefata-i dedicatoare, califica pe episcopul Filaret ca este ..impodobit cu stiinta cuvantului firesc".
La 1787 Filaret repara si innoi manastirea Caldarusani (fondata de Matei Basarab), precum rezulta din inscriptiunea de d-asupra bisericii pe partea din-nauntru, in care se zice: "acest sfant si dumnezeiesc locasiu s-a zidit din temelia de raposatul intru fericire blagocestivul Domn Ico Matei Basarab VV. 1638, iar la anul 1787 s-a meremetisit si s-a innoit de preasfintitul archiepiscop kir Filaret".
La 1789 episcopul de Ramnic participa - impreuna cu mitropolitul Cosma si episcopul Buzaului Dositei - in divanul administrativ al Munteniei, instituit in Bucuresti sub presedintia principelui Coburg, generalul Austriei .
Filaret fu inaltat pe tronul metropolitan in septembre 1792, insa pastori numai doi ani, din cauza ca era continuu persecutat de greci, fiindca iubea si cultiva limba romana, fiindca nutrea si manifesta simtaminte nationale.
Astfel, la suirea pe tronul Munteniei a lui Alexandru Moruzi, tanar inteligent, insa despot violent, vjrtfujosul si invatatul mitropolit Filaret fu silit de principe sa demisioneze la 1793, pentru ca indraznise a se opune unui nesocotit capriciu domnesc, spunandu-i ca - daca i-ar face ia - s-ar expune sa-i zica lumea vriTriatei (ca e un copil batran). Aceasta aluziune la "copilaria" infuria pe Moruzi si mitropolitul fu constrans a demisiona si a se retrage la locuinta-i racoroasa de sub dealul mitropoliei, care si pana astazi poarta numele de "campul si dealul Filaret .
Despre dansul dl. A. Odobescu se exprima astfel: "Filaret, archimandrit al mitropoliei (din Bucuresti) in urma a lucrat pentru limba si biserica ca episcop de Ramnic (1780) si, in fine, devenind la randul sau mitropolit al tarii, n-a putut pastra mai mult de 2 ani scaunul, din multa ura si invidia ce aveau Domnii greci in contra acestui virtfuj'os, instruit si mandru prelat roman . Filaret (1780-l792), amicul banului Ienachita Vacarescu, a fost un om instruit, intelept si iubitor de neamul romanesc, caruia numitul scriitor ii aduce cazutele laude in precuvantarea Gramaticei sale, tiparita la episcopia de Ramnic in anul 1787" .
[Pe verso inei 11 G. Dem. Teodorescu consemneaza urmatoarele, fara a indica in ce loc trebuie introduse in text:] n. ed. Filaret a mai scris :
1) Precuvantarea Mineielor pe aprilie pan-la sept, caci pe oct. - aprl. au fost scrise de episcop. Chesarie.
2) Cazania. Ramnic, 1781.
3) Molitevnic. Ramnic, 1782.
4) CuvfantareaJ sf. loan Studitul. Ramnic, 1784.
5) Catavasierul. Ramnic, 1784.
6) Psaltirea. Ramnic, 1784.
7) Cazania. Ramnic, ed. II, 1784.
8) Evanghelia. Ramnic, 1784.
9) Penticostar. Ramnic, 1785.
10) Triodul. Ramnic, 1786.
11) Lelurghia. Ramnic, 1787.
12) Slujba sf. Stelian. Ramnic, 1787.
Sinopsis. 1783
Cuvintele fericit [ului] Dorotei. 1784
Pilde fdosoficesti
5 Minele.
Mitropolitul George II
Mitropolitul George II al Moldovei pe la anul 1723 in lupta-i pentru independenta bisericei romane, lasa scrise insemnatul document intitulat Neatarnarea metropolei Moldovei".
Mitropolitul lacob I
Dupa ce fusese calugar mai mult timp la manastirea Putna, parintele lacob ajunse pe scaunul mitropoliei Moldovei la 1750, an in care aparu Adunare de mgaciuni. Iasi, 1750. El scrise la 1752 asa numitul asezamant sinodal" si facu "sectiune de blestem" cu tot clerul in contra acelor care s-ar incerca pe viitor sa puna in Moldova episcopi sau mitropoliti straini. Iata titlul si cuprinsul acestui act:
sectiune soborniceasca a clerului Moldovei din anul 7260 (1752)
Iacov. cu mila lui Dumnezeu arhiepiscop si mitropolit Moldovei.In stiinta dam tuturor cui se cade a sti:
De vreme ce fiestecare teara are osebite obiceaie si se tin si se pazesc cu obiceaicle sale, dupa cum si sfanta pravila porunceste si intareste asupra obiceiului tarii a se urma si a se pazi;
Cuvine-se dar nu numai a pazi oricine obiceaiul tarii si al patriei sale. ca sa stea nemutat si neclatit, ce inca si aparator cu toata sea si fie asupra protivnicilor ce se ispitesc a calca obiceiul cel bun si de folos tarii;
Fiind dar obicei si in aceasta de Dumnezeu pazita teara, mitropolit si cpiscopi din straini sa nu se faca, fara numai din pamanteni, care obicei din dascalitura tarii si pan-acum asia s-a urmat si s-a pazit si niciodata altul strain nu s-a intamplat sa fi fost primit la pastoria vreunui scaun, fara numai la anul 7200 , la vremea ce a venit ostile moschicesti de au calcat pamantul acestei teari; atuncia, din oarecare pricina, lipsind mitropolitul ce a fost la pastoria acestui scaun, anume kir Antonie, lasand mitropolia pustia, s-a dus cu moscalii in tara lor si, fiind trebuinta a se aseza alt mitropolit, atunci - pentru multa ravna si vrednica de toata cinstea si podoaba archiereasca ce s-a gasit la un mitropolit strain grec, care s-a aflat aicea in teara, anume kir Nikifor, care a primit calugaria la monastirea Neamtului - cu tot soborul bisericesc si politicesc l-a poftit, primindu-l sa le fie pastor, insa cu asta tocmieala: dupa dansul altul strain sa nu mai fie, apucandu-se el ca va alege pe urma lui pe unul din episcopii pamanteni sa-l aseze la scaunul mitropoliei, ca sa nu se stramute obiceiul tearii;
Insa aceasta s-a facut nu ca doar nu se afla la acea vreme vreunul din episcopii tearii vrednic de pastoria mitropoliei, ci mai vartos ca sa se acopere numele celui de hainlac a lui Antonie;
Si pana a fost la varsta firii si intregimea mintii s-a multamit toata obstia de catre dansul, eara deaca l-a supus varsta batranetilor de a slabit din fire si mintea viindu-i pana la atata slabiciune, cat oricine ce-i va zice de fistece lucru sa lasa primit, atuncia - fiind indemnat de oamenii sai - i-a supus ca sa iea o suma de bani de la unul din straini, grec, carele se cerea cu mare suma de bani sa incapa la mitropolia, si sa-l aseze pe acela mitropolit (care lucru cu puterea banilor, afara din hotararea pravilei a venit sa se faca), ci, standu-i impotriva pamantenii, aparandu-se cu obiceiul tarii si cu tocmieala ce a avut cu proin mitropolitul Nikifor, cand s-a primit mitropolit, s-a aparat scaunul de alti straini; dara indestul ca, pana a se indrepta sfanta mitropolia, a sosit la mare uba si datoria si cu totul lipsita, ramaind numai peatra;
Ci dar noi, care Dumnezeu ne a adunat cu darul sau, la vremea aceasta, am cercetat de cele ce ni s-a cazut de folosul sfintei mitropolii, facand datoria noastra, ce ni se cade a pazi hotarele obiceiului tarii si a dreptatii, si cu judetul sfintei pravili, si cu puterea duhului ce ni s-a dat de la sfantia sea cu sobor, si dupa cum insusi sfantul Dumnezeu a povetuit cu darul seu pentru sfanta mitropolia, asezand cele ce se clatise preste obicei, din intamplarea mai sus aratata;
Hotaram si legam ca fiestecand, atat in vremile ce m trai noi, cat si in cele viitoare a urmasilor nostri, ca nici de cum obiceiul tearii si a sfintelor scaune a eparchielor tearii altadata sa nu se mai calce, nici sa se stramute, ci oricand va avea trebuinta tara de pastor la vreo eparchia, sa urmeze obiceiul tearii si din pamanteni sa se aleaga mitropolitul sau episcop, iara strain niciodata sa nu se primeasca, nici sa mai intre altul strain la pastoria vreunui scaun cu mijlocire de bani sau macar cu prieteni sa-si ispraveasca, impotriva pravilei si obiceiului pamantului.
Datori sa fie, atat soborul bisericesc, cat si politicesc, de la mare si pana la mic, ca sa stea cu totii ajutor dreptatii si obiceiului tarii, si sfanta pravila a se calca nici de cum sa nu ingaduiasca, nici sa primeasca pe un calcator ca acela, nici sa aiba sfanta mitropolia o strambatate ca aceasta, cat va trai aceasta de Dumnezeu pazita teara.Inca si aceasta sa fie in sciinta tuturor, ca aceasta sfanta mitropolia a Moldaviei din inceput a fost inchinata la Ohrida si, la zilele raposatului luminatului domn, fericitul intru pomenire Alexandru Voed cel Bun si Batran, Andronic Paleologul, Manoil Paleologul, imparatul grecesc, viind cu intamplare prin tara aceasta, mergand de la Beci la Tarigrad si placandu-i tara si acest norod crestinesc si, multamindu-se si de cinstea ce i-a facut domnul cu senatul si cu tot soborul bisericesc petrecandu-l din munte si pana la Dunare, si acel imparat asezand si alta oranduieala a politiei boierilor si intelegand si de mitropolia Moldaviei ca este inchinata la Ohrida, dupa ce a mers la Tarigrad a spus parintelui sau Manoil Paleologul si a ispravit un sobor, dupa fagaduinta ce dedese, radicand mitropolia Moldaviei de sub ascultarea Ohridului, a facut-o ca sa fie, ca si Ohridul, nesupusa nicaieri, tramitand mitropolitului si coroana si sacos, si a intarit acest asezamant si cu hrisoave imparatesti, dupa cum prea sfintitul si raposatul Grigore mitropolitul marturiseste cu juramant si cu sufletul sau, ca el a vazut toate hrisoavele la vremea nepacii, cand cuprinsese lesii partea muntelui si ca sa nu se intunece stiinta acestui lucru a scris singur Grigore mitropolitului Moldaviei cu condeiul sau, adeverind povestea cu sufletul sau si cu juramant, sa fie in sciinta urmasior sai si;
De vreme ce ochii nostri au vazut scrisoarea lui Grigorie mitropolitul intru chip scriind si, ca sa nu se pearda aceasta asezare imparateasca, noi inca cu soborul o dovedim si o incredintam urmasilor nostri.
Ci, cu toate acestea, oricine s-ar ispiti sa calce obiceiul sfintei mitropolii sau altor scaune, cu mijlocire de bani sau cu prieteni naimiti cu dare, care lucru este afara din pravila, vrand preste obicei a baga pe vre un strain la vre o eparchia si, atat din partea boierilor pamanteni, cat si din straini de s-ar amesteca, facandu-se sfatuitori si indemnatori, si aratatori, si improtivitori pravilei si obiceiului tearii si a dreaptatii; pe unii ca acestia cu totii impreuna, ca dintru o gura, ii legam si ii blestemam si intru acest chip zicem:
Sa fie blestemati de domnul Dumnezeu atotputernicul si de a sa preacurata maica si pururea fecioara Maria, de slavitii 12 apostoli si de acelea a toata lumea sfinte seapte soboara, si de toti sfintii, fierul, petrele si lemnele, si toata firea neputrezitoare, sa putrezeasca si sa se rasipeasca, iara trupurile acelora sa stea intregi, sa aiba parte cu Iuda vanzatorul de Christos si cu procletul Arie si cu alti ieretici, sa-i inghita pamantul de vii ca pe Daftan si Aviron, sa-i loveasca cutremurul lui Cain si bubele lui Ghiezi; copin lor sa ramaia saraci si muierile lor vaduve, si toata averea lor sa fie intru jafuire, si casele lor intru rasipire; in toata vieata lor procopsita sa nu aiba si iertare sa nu afle; asijderea si de smereniele noastre, care mai jos suntem iscaliti, cu puterea ce avem data de la domnul Dumnezeu, pe unii ca aceia orice obraz ar fi, ii afurisim si ii blestemam, si legam, subt tot blestemul ce scrie mai sus, ca pe nistre stricatori obiceiului tearii si impotriva sfintei pravili. Iara de s-ar sili si s-ar nei ca sa tie si sa pazeasca nestramutat si neclatit obiceiul tani, dupa cum areata legatura noastra aceasta, adica a nu se primi niciodata strain, ori la.ee scaun archieresc al tarii acesteia, sa fie iertati si blagosloviti si de domnul Dumnezeu, si de smereniele noastre, in veci amin. Anul 7260 (1752).
Iacov
, mitropolitul Moldaviei, adeverim si intarim tot blestemul ce scrie mai sus. - lonikie, episcopul Ramnicului, Ieroftei, episcop Husiului; Inochentie, episcop Husiului; Dositei, episcop Radautului; Calistru, egumenul Putnii; Lavar [lipseste in ms. titulatura] Neamtului, Nicanor [idem ca mai sus] Neamtului, Misail, archimandr[it] Bisericanilor, loanichie [si aici si in continuare lipsesc unele titulaturi"] Molnitii, Calistru, Voronetului, Naftanil, sf. Ilie, Teofan ot Homaru, Ieromonachul Nicanor de Bogdana, Parftenie Slatinei, Misail Atanasie Dragomirnei, Ieromonach Iorestu Soleai, Antonie Floresti, Antonie Agapiei, Iorestu Hangului, Parftenie Secului, Savva proin Bisericanilor, Sava Pangaratilor, Ieromonach Issaia Nadalnic, Vamava ot Iliesci, Ieromonach Pahonie, Ieromonach Calistru ot Runcu, Teodosie Charligului"'.
La 1770 aparu: "invatatura crestineasca pentru cei care iesc a lua vreun cin din cele sfintite si dumnezeiesti slujbe. Iasi, 1770".
[in manuscris se lasa o jumatate de ina alba, apoi urmeaza:]
"intru marirea sfintei, de o fiintei, de vieata facatoarei si nedespartitei Troiti, Tatalui si fiiului, si sfantului Duh; s-a tiparit sectiunea aceasta: Adunarea Cazaniilor multora feluri de cuvinte invatatoare de naravuri bune, la dumineci si sarbatori praznicitoare, in trei parti deosebi cuprinzandu-se. Cu slobozenia celor mai mari si cu blagoslovenia preaslavitului archiepiscopului si mitropolitului Carlovetului. Intru imparatitoarea cetatea Beciului. in tipografia de bun neam nascutului Stefan de Novacovici, la anul de la facerea lumii (73012), iar de la nascerea lui Hs. (1793) indictionului (11)".
Aceasta sectiune, de 568 mari ini in folio, e insemnata prin puritatea limbii si a stilului, ativ cu tipariturile contemporane. Ca exemplu, m cita frazele urmatoare:
"Mai-nainte, grija lui Dumnezeu, cel ce de noi grijeste, bine a it sfintele lacasiuri, adeca bisericele a le randui, spre acel chip, ca dumnezeiasca slujba totdeauna sa se aduca sfintiei cei prea nalte lui Dumnezeu cu acest fel de cucernicia, care se cere de la faptura catra facatorul seu, de la robi catra stapanul seu cel de obste, de la cei muritori catra izrul nemuririi si de la cei ce poftesc lorusi vremelnica si vecinica fericire catra preainduratul de tot binele, catra mantuitorul si izbavitorul seu Acest fel de cazanii de invataturi iata binecredinciosule cetitor: cele ce intru aceste parti se copiind. Sa stii ca s-a adunat de la sfinti parinti si de la cei mai alesi, vechi si noi invatatori si izditori; langa aceia s-a si scurtat, ca nu lungimea sea sa nu poata ingreuia urechile cuiva, si ca cu scurtarea sea sa poata atrage catra sine pe ascultatori catra auzire, ascultare si intelegere. S-a randuit aceste invataturi la toata dumineca si la sarbatorile sau praznicele cele mari preste tot anul. Pentru aceia in zilele acelea sa se citeasca prin toate bisericile, precum in orase, asa si pe la manastiri fara tot felul de punere de pricina. Si pentru aceia noi pe preasfintiti episcopi frateste poftim si poruncim ca aceste cazanii si invataturi, cele ce s-a adunat si s-a tiparit (mai 'nainte in Rosia si pentru Rosia, iar acum la noi sarbeaste pentru sarbi s-a facut, si dupa limba sarbeasca s-a pre-facut in limba rumaneasca pentru romani), prin toate bisericele" etc.
In cuprinsul explicarilor evangelice, se gasesc diferite cuvinte explicate cu altele sau noi si neintelese - prin urmare menite a fi vulgarizate - sau cunoscute in unele parti, dar putin cunoscute intr-altele. De natura acestora insemnam pe cele urmatoare, astfel cum se gasesc in sectiunea de care e rba:
Arhitecton (adeca mai marele mester2).Imbracati in haine (imbracaminte sau vesminte3).
Boierul lumii acestia (duhul cel reu4).Indreptatori (povatuitori). Partea I, . (24) si Partea III, p. (5) si (12).
Camara sa (casa cea de dormit). Id. . (27) verso.
Necontenire si Dumnezeu, forme de notat ibid. ib
Blagocestia (buna credinta). Ib., . (34) verso.
Lutiferul (luceafarul). Ibid., . (36).
Asupra stapanei (jupanesei). Ibid. p. (39) verso.
Podvig (neinte, luptare, lupta). Ib., . si (40 si 43).Intampleaza pentru intampla, . (44) verso.
A cauta patroani. Ibid., . (51).
"Bunurile noastre". Ibid., . (53).
Pizma (uraciunea). Ibid., . (69).
Moartea va taia (impiedeca). Ib., p. (71).In saticelul seu. Ib., p. (75).
Iazerul (raul). Ib., p. (79).
Altele sunt naravurile (obiceiurile). Part. II, p. (2).Intamplarea (intampinarea).
Praznicile (sarbatorile). Ib., p. (4).
Falos (mandru).
Neputinta (neputere). Ib., p. (4).
Parinte (tata). Ib., p. (5) verso.
Kitul (corabia).In zadar (fara plata). Ib., p. 3 (6).
Au iubit (au indragit).
Luminatorul (ochiul).Indreptari (povatuiri). Ib., p. 3 (6).
Vazduhului (acrului).
Boala (betesug). Ib., p. (11) si p. (81).Imprejurarile (pricinile, intamplarile).
Purcede (face). Ib., o. (12).
Cin (dregatorie, boierie). Ib., p. (15).
A rbi (a grai). Ib., p. (16) verso.
Fortuna (zgomot).
Pastori (preoti). Ib., p. (20).
Zavistia (pizma). Ib. verso.
Pizmataret (pizmas). Ib., p. (21).
Testamentul (diata). Ib. verso.
Ochean (marea cea mare).
Sa cautam (sa cercetam). Iv., p. (25).
Ministri (sfetnici). Ib., p. (32).
Sa pazeasca stampararea (suferirea, rabdarea). Ib., p. (38).
Greseala (pacatul). Ib., p. (40) verso.
Dertatorul (daruitorul). Ib., p. (46).
Propteste (intareste), ib-, p. (49).
Abata (departeze)Intunerecul cel din afara (cel de totdeauna). Ib., p. (74).
Nascatorului (tatalui). Ib., p. (77).
Dobanda (interes).
Coroana (cununa). Ib., p. (80).
Dcspoae (goleste).
Ei r lua (tinea). Ib., p. (83).
A ingadui (a ierta). Ib-, p. (84).Invatatori (dascali).
Au turnat (varsat). Partea III, . (2) verso.
Prapaduie (pierire). Ib., . (3).
Casatorie (insurare). Ib., p. (4).
Credinta blagocestiva (dreapta credinta). Ib., p. (4).
Ceapa si usturoiul (uiul). . (8).
Fara de prihana (greseala). Ib., p. (5).
Tainuitoare (tainica). Ib., p. (15) et verso. Curva varsand staclita (glajuta) cu mir. Part. III, . 31 (16) verso.
Sicriu (chit, Iade).
Lepra (bubele pe tot trupul). Ib., . (19) verso.
Ighemionul (stapanitorul locului). Ib. . (22) verso.
Au aruncat soarte (kotca).
Razvratitorul (ateist). Ib., . (23) verso.
Catastif (protocol). Ib., . (25).
Condeiul (pana). Ib., idem verso.
Ramlenesti (romani). Ib., . (29).
Boiari (intelepti). Ib., . (31).
Nu s-a putut stampara.Imbucurat, cutrupire.
Necurmat, se sparie. Ib., . (43) verso.
Va strabate ruina cu spini.
Ruda cea de aur.
Cu acest fel de modru (mod). Ib., . (44) verso.
Nescine, luisi, depreuna
Asemeneaza.
Lauta, nemic, plinirea
Scanul (scaunul). Ib-, . (56) verso.
Episcopul Damaschin
Monachul Damaschin, nascut pe la 1660, fii elev detat al episcopului Mitrofan, de la care invata nu numai limbile straine, ci si artele pe care le cunostea distinsul prelat. De tanar practica xilografia si tipografia, dar mai cu seama traducerea cartilor religioase. Ostenelii si staruintei lui se datoreste tiparirea Bibliei din 1688. Ca arhimandrit, ca dascal de muzica si de alte cunostinte ecleziastice, isi asocie pe tanarul Chesarie (ajuns episcop al Ramnicului).
Dupa moartea lui Mitrofan, la 1703, fu numit episcop al eparhiei Buzaului si in acelasi an puse sa se zugraveasca, cu propna-i cheltuiala, manastirea Babeni din judetul Ramicului-Sarat'. [Valcea]
Pana acum serviciul divin urma sa fie oficiat tot in limba slana . Damaschin reluand initiativa lui Matei Basarab, isi depuse tot zelul spre a face ca in bisericelc din satele si orasele eparhiei romanesti sa fie nu numai citirea, ci si cantarea, spre a fi pe deplin intelese de credinciosi.
La 1710, cand merit[u]osul episcop Antim Ivireanul fu inaltat pe scaunul de mitropolit al Ungrovlahiei, se gasi ca Damaschin singur i-ar putea ocupa locul cu demnitate: de aceea fu stramutat la eparhia Ramnicului, unde nu-si slabi activitatea culturala pana la 1726. Astfel "acest om invatat, care cunostea limbile elena, latina si slana, a lucrat, poate, mai mult si mai bine decat oricare altul la traducerea si tiparirea cartilor ecleziastice in limba romana" .Intre cele mai de valoare m mentiona patru:
I Antologhiul sau floarea cuvintelor, care cuprinde serviciul sarbatorilor imparatesti de peste an ale nascatoarei de Dumnezeu si ale sfintilor cu tinere. Titlul aminteste tiparirea greaca de la Snagov a mitropolitului Antim, insa acest lum raspunde altor trebuinte, e intocmit cu alt si cu alt cuprins, in proportiuni mult mai restranse.
II Penticosiarul sau serviciul celor cincizeci zile, care urmeaza dupa invierea lui Isus Christos pana in "Duminica tuturor sfintilor".
III O parte din Triod sau serviciul sfantului si marelui post, anume de la "Dumineca vamesului si fariseului" pana in ziua invierii: ea se tipari la 20 iulie 1731 de catre Inochentie, episcopul Ramnicului .
IV Serviciul Duminicilor din micul Octoich, caci al zilelor saptamanii de sub fiece modulatiune (glas) fusese tradus de fostul egumen al manastirii Cozia, arhimandritul Ghenadie .
Episcopul Inochentie
Dupa eruditul Damaschin, in anul 1726 se numi ca episcop al Ramnicului arhimandritul Inochentie, care continua tiparirea operelor postume ale predecesorului, impreuna cu Climent, care ii va urma.
El pastori 9 ani, pana la 1735, cand ii succese Climent. [Si aici autorul lasa libera, nescrisa, o jumatate de ina.]
Episcopul Climent
Roman de origine si nascut pe la 1670, calugarul Climent fu demn urmasi al episcopului Damaschin si unul din prelatii merit[u]osi ai bisericii nationale. Intreaga-i biografie e rezumata in "diptiha" sau "pomelnicul" episcopiei de Ramnic:
"Acest parinte Climent episcop - care a fost de neamul sfintiei seale din satul Pietrari, judetul Valcea - s-a cinstit de doi imparati: intai de imparatul nemtesc Carol al Vl-lea, intru ale caruia norocite si fericite zile s-a hirotosit si cu dicret imparatesc s-a intarit la leatul 7232 (1727); al doilea de sultanul Mahmud-Haan, imparatul turcesc, pentru ca, stapanind nemtii aceste cinci judete ani 21, cand a fost la leatul 7246 (1738), sculatu-s-a[u] turcii cu razboi asupra nemtilor si i-a batut si i-a scos din tara aceasta.
Si au ars episcopia aceasta, sfanta biserica si toate casele dimprejur. Si, stricandu-se toate si surpandu-se, a venit lucru de pustiire de istoava. Si - neramanand loc de lacuinta - a fugit acest parinte peste munte in Lotru, pentru ca si ticalosii de oameni din partea locului acestuia, cati scapase (ra) nevatamati si nerobiti, fugise (ra) prin munti si prin pesteri. Deci sfintia sa vazandu-si satul ars si surpat si turma omorata si rasipita si ratacita, mult gand si amarandu-se, vrea sa treaca de acolo la Ardeal .
Iar pe acea vreme fiind Domn la Bucuresti Constantin Voda, fiiul lui Nicolae Voda Mavrocordat, a scris la acest parinte sa easa din munti si sa mearga sa se inchine turcilor si tatarilor care vin sa robeasca acea parte de loc sa nu ramaie picior de om. Si, cu multa groaza esind si mergand si inchinandu-se, a potolit zarva si robia ce era sa fie, mult folos facand la toata eparchia sa si petrecand in mainile tatarilor si al turcilor doi ani.
Iar la al treilea an facandu-se pace, cinstandu-se si in-tarindu-se cu ferman imparatesc al sultanului ce scrie mai sus si viindu-si iara la scaun la episcopia, a prefacut si inaltat biserica aceasta, facand-o cu turle - ca mai-nainte a fost dreapta - si impodobind-o si cu zugraveale precum se vede . Facut-a si clopotnita si casele imprejur . Facut-a si biserica Bolnita din temelia, precum se vede . Platit-a si o datoria de la parintele Damaschin taleri 500, la vladica Mireanul, la Bucuresti. Platit-a si alta datoria de la parintele Inochentie, taleri 600. Si a castigat mosii si vii sfintei casei acesteia. Si cu alte vrednici si faceri de bine s-a aratat acestei sfinte case, ca in veci sa se pomeneasca.
Iar cand a fost la anii 7256 (1748) la luna lui mai in 7 zile a mers la Bucuresti - fiind domn pe acele vremi Io Grigorie Ghika Voed - si s-a prostit de bunaia sa din scaun . Si a pus in locul sfintiei sale pe un ucenic al sfintiei sale, anume Grigorie .
Si s-a dat la o parte din valurile lumii, ca intru liniste sa roage pe Dumnezeu , a caruia mila sa fic cu sfintia sa si cu noi cu toti in veci, amin!
Si mai trecand vreme, s-a dat si sfintia sa datoria sfarsitului vietii, la anul 7261 (1753), ianuarie 31 de zile".
Cu spesele lui aparu la 1743, din teascurile tipografiei episcopale din Ramnic, Penlicostarul, tradus in limba romana de raposatul episcop Damaschin .
Episcopul Grigorie
Episcopul Grigorie al eparhiei Ramnicului urmand lui Climent, se suie pe scaun la 8 mai 1748.
Sub dansul apare, din teascurile tipografiei episcopale, la 1750, Octoichul, tradus de episcopul Damaschin si arhimandritul Ghenadie de la Cozia .
El sporeste mult averea episcopiei, cum rezulta din numeroase acte domnesti.
La 21 mai 1764, sub mitropolitul Grigorie si Io Stefan Mihail Racovita Voed, isi da demisia si se retrage, ca simplu arhiereu, la Craiova. Pe timpul absentei mitropolitului Grigorie la St. Petersburg (anii 1768-l770) ocupa provizoriu tronul mitropolitan, pana la intoarcerea titularului.
[in continuare, in manuscris este o ina pe care sunt consemnate numai urmatoarele date, restul inei ramanand liber]: n. ed.In 1746 mitropolit Neofit, Domnitor Io Grigoric Ghica.In 1748 mitropolit Neofit. in 24 marte se alege episcop de Buzau Filaret, arhimandritul [Bis.] Sf. Ecaterina.In 1748 mitropolit Neofit. La 7 aprilie ecleziarhul mitropoliei Grigorie este ales arhereu cu titlul de Mircon. El devine mitropolit Ia
[G. Dem. Teodorescu scrie pe o noua ina doar urmatoarele:] n. ed.
Psaltirea tiparita in Bucuresti la 1756.
Episcopul Chesarie al Ramnicului
Din arhimandrit Chesarie inlocuieste la episcopia Ramnicului pe titularul Partenie, inca din 1771, dupa staruinta mitropfolitului] Grigoric si sub influenta armatelor ruse. in anul 1773, decembrie, este ales ca episcop definitiv in prezenta feldmaresalului rus Petru Alexandrovici Romantov, pentru ca "intr-aceasta sfanta mitropolie, in an douasprezece slujind, s-a aratat cu credinta, cu vrednicie si spre folos obstii, si fiindca s-a cercat acum in doi ani si acolo, intr-acea eparhie, si de obstea atat bisericeasca, cat si mireneasca s-a cerut a fi pastor acei eparhii, asijderea si cu invatatura fiind impodobit, s-a socotit mai destoinic a fi la aceasta sfanta dregatorie a episcopiei" . La 12 ianuarie 1874 Chesarie ia in posesiune arhiepiscopia, continua cu mult zel opera episcopului Damaschin, format de Damaschin, cu care tradusese in romaneste Antologiul, Penticostarul si Triodul. Biserica mai avea trebuinta si de alte carti in limba nationala. Astfel, daca sub Damaschin se traduse si se tiparise serviciul praznicelor imparatesti ale nascatoarei de Dumnezeu, ale sfintilor cu tinere (cuprinse in Antologiu), nu existau inca traduse Wineiele, adica serviciul sfintilor din toate zilele anului. Vazand aceasta si cunoscand limbile greaca si romana, Chesarie se decise a munci si a cheltui. in unire cu arhiereul Filaret mirecoan (care mai in urma ii fu diadoh in scaunul episcopal), el lucra ziua si noaptea, traducand din Mineie serviciul sfintilor fara de tinere, aducand-astfel un folos incontesil bisericii, literaturii ecleziastice si credinciosilor. Dupa ce terminara traducerea, incepura tiparirea, caci pe la anii 1776-l780 bisericele din Muntenia si Moldova cantau in slaneste serviciul din Mineie al zilelor de rand, si numai la praznice se serveau de limba romana a Antologiului. Prin urmare ambii traducatori tiparira, pe cat fu in viata Chesarie, Mineiul lui Octobre in 1776, Mineiul lui Noembre in 1778, Mineiul lui Decembre, lanuariu, Februariu si Martiu in 1779. Restul celor 6 Mineie s-a tradus si tiparit de Filaret, succesorul Iui Chesarie.
Dupa atata osteneala, Chesarie se muta din viata in ianuarie 1780.
Acest episcop erea destul de invatat si se aplicase la studiul critic al istoriei si limbii romane, precum rezulta din urmatorul pasaj din prefata Mineiului pe luna Noembrie, tiparit in 1778:
"Trei epoce insemnate a avut Tara Romaneasca: I epoca razboaielor, II epoca facerii manastirelor, III epoca prefacerii cartilor bisericesti dupa slanie pe romanie.
Epoca d-intai este de la August Cezar pana la Traian si de la Traian pana la Negru Voda; epoca a doua de la Negru Voda, care a facut manastirea din Campu-Lung si Curtea de Arges, pana la Matei Basarab; si epoca a treia de la Matei Masarab inainte.
Din epoca razboaielor ni-au ramas aduceri aminte slavite si triste: moartea lui Decebal in Belgrad, podul lui Traian peste Dunare si podul lui Sever de langa Cemeti. Din epoca a II[-a] ni-au ramas scoale, spitale, manastiri unde s-a propovaduit cuvantul dreptatii si al fratiei, folositoare si sufletului si trupului; din epoca [a] ri[-a] ni-au ramas talmacirea cartilor bisericesti, care folosesc si celor de fata si celor viitori, caci cartile, ca niste paseri cu aripe zburatoare, alearga pana la marginele pamantului si, luminand lumea, facu cunoscuti dupa moarte pe ce[i ce] nu-i stia nimeni in vieata. Toate sunt dara vremelnice pe langa folosul cartilor, care traiesc mai mult decat manastirile si monumentele slavei si ale puterii, nefiind supuse stricaciunii vremii, ci innoindu-se cu tiparul, ca anul cu intoarcerea soarelui primavara, care tipar, stricacios fiind din fire si dupa alcatuire, da nestricaciune la lucrurile lumei cei stricacioase".
El continua traducerea cartilor bisericesti, inceputa de predecesori.
Iata cum se esprima F. S. Sulzer, rbind despre neglijenta de a se face predici in bisericile romane:
"Cu toate acestea trebuie sa exceptez bisericele episcopilor, care au ceva mai in grija cultivarea sufletelor si, din timp in timp, le ajuta cu cate un indemn spiritual, precum episcopul de pe atunci1 al Ramnicului, Caesarius, un prelat demn atat prin aerul si afabilitatea sa, cat si printr-o indestulatoare cultura in literatura franceza si greaca, a tinut in prezenta mea un discurs in limba greceasca, din care putea presupune cineva indeajuns naturala sa prcdispozitiune spre a deveni un orator distins" .
Episcopul Iosif al Argesului
La 1793, avand a se alege un episcop la Buzau, mitropolitul Dositei (fost titular al acelei eparhii) propuse, iar domnul si ceilalti prelati primira, a se infiinta inca o episcopie, cu resedinta la Curtea-de-Arges. Astfel, deodata cu alegerea pentru Buzau, si Iosif este numit ca primul episcop al eparhiei Argesului, intre anii 1793-l820, pe predecesorii si colegii sai mentionati. Nu mai putin cultivat decat dansii, i-a urmat in intreprinderea publicatiunilor ecleziastice3. Fu inlocuit in scaun de catre episcopul Ilarion.
Episcopul Iosif al Argesului. Dupa initiativa si staruinta acestui prelat se traduse si publica scrierea urmatoare:
"Epito/ni ton teion dogmation, adeca aratare sau adunare pre scurt a dumnezeistilor dogme ale credintei alcatuita de preaintelep-tul Atanasie de la Paros, ce a fost dascal in ostrovul Hiu4, si intrebarile cu raspunsurile cele teologicesti ale sfantului Atanasie cel Mare, si istoria pentru imparachiarea cea pentru purcederea preasfantului duh a preainteleptului episcop al Novgorodiei Teofan Procopovici, si Cuvant pentru purcederea preasfantului duh al preainteleptului intre ieromonahi Macarie Macri. Care s-a talmacit acum din limba elineasca intru aceasta a noastra romaneasca prin oseardia si silinta iubitorului de Dumnezeu episcop al sfintei episcopii Argesiu kr Iosif afara de intrebarile si raspunsurlile cele teologicesti ale sfantului Atanasie, si cu blagoslovenia si a preasfintitului si de Dumnezeu alesului mitropolit al Moldaviei Kvpiy Venianim, s-a dat in tipar. In zilele prea luminatului si preainaltatului domn Scarlat Alexandru Calimak Voed. in sfanta monastire Neamtu. Purtand carma staretiei preacuviosul archimandrit kir Silvestru la anul (1816). Fevruarie (19). De Gherantie ieromonah tipograful". In folio, 527 ini.
Prefata, semnata de smeritul episcop al Argesiului Iosif este adresata "La tot neamul cel drept credincios si adevarat a sfintei sobornicesti si apostolesti biserici a rasaritului, ce se slujeste cu limba aceasta, din adancul inimii rog de la Dumnezeu tatal cel ne nascut si fiiul ce dintr-insul se naste, si duhul sfant cel ce numai din insusi tatal sa purceade, ca sa i sa inmulteasca darul intru pazirea credintii cei drepte, si savarsirea poruncilor celor dumnezeiesti spre dobandirea vietii cei veacinice".In aceasta prefata, episcopul Iosif arata ca sunt semeni cu rea inta care, intocmai ca paserile de noapte, iubesc intunericul si "pentru unirea ce au cu apusenii si uniti se numesc". Din acestia, unii, sau ca" s-ar socoti decat altii mai de frunte, sau har facand acelora de care s-a lipit, sau urmand vulpii lui Esop care, fiindca ea isi rupsese coada, sfatuia pe celelalte ca cum ar fi folos si iale aceiasi sa faca, alcatuiesc si carti pline de de toate socotelele cele rele apusenesti si le pun inaintea celor prosti ca un pahar de otrava, uns la buze cu miere". De aceia, zice dansul, "de neie am socotit a se talmaci aceasta vestitoare de Dumnezeu si de cele dumnezeiesti sectiune, ca ceia ce si pe otrava cea tainuita intru acel fel de carti tuturor ca sa se fereasca de ea cu ale ei praslavnice intelegeri lesne de cunoscut a face pe adaogirea cea impotriva dumnezeiestilor parinti indraznita in simbolul credintei luminat o vadeste, si pentru aceia si vremilor acestora intru care ne aflam iaste foarte potrivita si scolerilor prea trebuincioasa, si tuturor praslavnicilor de mare folos pricinuitoare. Drept aceia si pe unul din cei doi parinti, cari a talmacit mai-nainte langa altele si Teologia sfantului Ioan Damaskin l-am indemnat la aceasta, carele, apucandu-se de lucru, cu ajutorul lui Dumnezeu l-a dus si la sfarsit. Dar fiindca mai-nainte, cand era intre cei vii duhovnicescul lui parinte, ceia ce unul cugeta sau talmacia celalt privind intaria sau, de era trebuinta, indrepta, eara acum - dupa ce catre Domnul s-a dus, in sfanta monastire a sfintilor Anargiri ce de langa Filippupolis, cand sa intorcea de la sfantul Munte, unde spre inchinaciunea sfintelor monastiri celor de acolo si intalnirea cuviosilor parinti pentru folosul sufletului s-a fost dus - ramaind acesta singur , a ramas dupa urmare lipsit si de un ajutor ca acela si trebuinta cerea ca aceasta sectiune sa se epiteriseasca si de altcineva, ca ceia ce iaste teologie, si in teologie si greseala ce s-ar parea mica nu iaste mica, ca aluatul - duprc dumnezeiescul apostol - toata framantatura dospeste, am poftit pe cuviosul archimandrit kir Grigorie, barbat impodobit cu stiinta de ajuns si in limba elineasca, ca sa implineasca cu epiteorisirea la aceasta locul raposatului, si asia cuviosia sea, pentru slava lui Dumnezeu si folosul aproapelui, cuviincioasa oseardie aratand, a luat talmacirea sfarsit, precum se cuvenia. Ci pentru talmacirea sectiunii si scoposul talmacirii, aceasta de la noi, eara pentru ensasi sectiunea m aduce pe celealte facatorului ei, precum in predoslovia greceasca se afla si intai pentru nume" etc. Un exemplar se gasea, in 1886, la manast[irea] Sinaia.
Amfilochiu. episcopul Hotinului, mentionat intr-un act public din 9 decembrie 1782, trai mult timp ca egumen al manastirei Zagavia de langa orasul Harlau. "Era un barbat erudit. isi facuse studiile in Italia si Polonia. Teologia, limbile elena, slana, latina si italiana ii erau adanc cunoscute. El era inca geometru si invatat in stiintele matematice. Pe langa acestea era un filolog distins" '. El fu mana dreapta a mitropolitului Iacob Stamate in scopul urmarit de acest prelat d-a intemeia instructiunea in limba romana. Lucrarile lui, toate de gen didactic sunt cele urmatoare: El traduse si tipari:
1. Adyoi x«i EpYCC (cuvinte si fapte), scriere in limba greaca, compusa pe la 1752, dar netiparita.
2. Aritmetica si gramatica romana, tiparita la 1791, sub titlul de "Cateva ine relative la aritmetica si gramatica*'.
3. Gramatica teologhiceasca, scoasa in limba moldoveneasca de pe blagoslovia lui Platon, arhiepiscopul de Moscova, si de pe alte carti bisericesti, pentru invatatura preotilor si a tuturor de obste praslavnici crestini. Iasi, 1795.
4. .^Elemente aritmetice aretate firesti". Iasi, 1795, sectiune deosebita de cea mentionata .
5. O geogrq/ie universala dupa a lui Claude Bauffirer (din limba italiana). Sub titlul ,JDe obste geografie pe limba moldoveneasca, scrisa de pe geografia lui Boffirer, dupa oranduieala care acum mai pe urma s-a asezat in Academia de la Paris.
Iasi, 1795'° mai adaugand la fine insemnarea Domnilor Moldovei. Aceasta geografie aparu impreuna cu lucrarea istorica a mitropolitului Iacob II Stamate.
6. Despre originea romana a palmei domnesti din Moldova, cercetare de cruditiune arheologica.
7. El lasase, in manuscris, si o Istorie a Moldovei, care se pastra o data1 la protoiereul Radostat, in tinutul Hotinului, unde o vazuse raposatul Alexandru Petriceicu Hasdeu.
Archimandritul Paisie
Parintele Paisie, nascut pe la 1730, ajunse rangul de arhimandrit si, ca starit, pastori sf. manastire Neamt si Secul din Moldova.
El fu reorganizatorul ascetismului in Romania, ca unul ce fu renumit prin inaltele-i calitati spirituale ascetice.
Dansul muri la 15 semptebrie 1794.In "Vietile sfintilor din luna lui seaptembrie" (Neamtul, 1807), ieromonahul Dosithei, staretul manfastirei] Neamt, in prefata adresata mitropfolitului] Venianim, spuse intre altele:
"Cuviosul parintele nostru Paisie, venind din sfantul munte al Athonului cu cativa din parinti si priimit fiind de blagocetivii stapanitori in blagocestiva noastra tara si in manastirea Dragomima salasluit, apoi si in Secul si in Neamt - unde si pana acum petrecem noi, nevreadnicii ucenicii lui - vazand pe neamul rumaneasc blagocestiv adica cu sufletul, dara lipsit de cele catra blagocestie, praslavnic adica cu credinta, dara gol de armele credintii, primitor de streini adica, dar sarac la cele ce ajuta catre primirea de straini, milostiv adica, dar ori de prea putine ori de nimene indemnat, ci mai de siesi si de legea firii povatuit, s-a sarguit mai intai ca pe cinul monahicesc sa-l imbogateasca cu cuvantul lui Dumnezeu, carele iaste si implineste toate cele mai sus aratate; ca nu numai sfintia sa se sarguia intru talmacirea cuvantului lui D[umne]zeu, ci si pe ucenicii sai au pus, pe unii adica sa prescrie, iara pe altii sa invete gramatica si alte invataturi elinesti, ca sa poata a talmaci cuvintele si invataturile sfintilor parinti, care lucru s-a si facut. Deci, dupa ce i-a talmacit cam de ajuns cartile sfintilor parinti cele invatatoare de vieata monahiceasca, nu a statut pana aicea, ci pe ucenicii sai i-a facut sa indrazneasca a talmaci si alte scripturi blagoslovesti si talmacitoare la sfintele scripturi cele vechi si la cele noao si cari era stiutori si de limba slaneasca sa se apuce a talmaci si din limba aceasta, care ar fi fost de neia".
(A se scrie urmarea despre ierocliaconul Stefan.) [Nu s-a gasit urmarea in nici un manuscris] n. ed.
