Situat la peste 2400 metri altitudine, in inima unui lanţ de metri, acoperiţi de un dens covor vegetal, īn valea Urubamba din Peru, la aproximativ 70 kilometri de fosta capitală Cusco, Machu Picchu sau oraşul perdut este, cu siguranţă, cel mai cunoscut simbol al imperiului inca şi cel mai important monument arhiologic din īntreaga Americă de Sud.
Abandonat de către locuitorii săi la mijlocul secolului al şaisprezecelea, īn urma cuceririi acestor teritorii de către conchistadorii spanioli, peste oraş sau lasat patru secole de uitare... Vălul negru a fost ridicai abia īn 1911, cīnd arheologul american Hiram Bingham, īnsoţit de cīţiva colegi, a dat īntīmplător de această perlă a unei civilizaţii demult apuse. A fost una din cele mai senzaţionale descoperii ai sec. al douzecelea. Mii de turişti din lumea īntreagă īşi doreau sa vadă aceasta minune īn piatră, cu anii interesul faţă de ea intensificīndu-se. Numai īn anul 2006, pe aici au trecut peste 800 de persoane. Īn 1983, Machu picchu a fost calificat drept unul din cele mai importante monumente ale civilizaţiei umane şi a fost luat sub protecţia UNESCO, iar īn vara anului trecut a fost inclus printre cele şapte noi minuni ale lumii.
Īn sec. al doisrezecelea, enigmatice populaţie ce-şi spunea Inca Fii Soarelui cucerea un vast teritoriu īn nordul şi vestul Americii de Sud, venind de undeva din zona meridională a continentului -savanţii nu pot spune nici astăzi cu precizie care este adevarata lor patrie. Erau la fel de războinici şi necruţători precum aztecii şi au spus cu uşurinţă mai mult de 500 de alte etnii ameridiene. Nu s-au impus prin nivel īnalt de cultură(se consideră ca nu avem nici scriere), ci printr-o temeinică, aproape spartană organizare social-legislativă. Construiau īnsă ca nimeni alţii drumuri pavate şi cetaţi īn lucuri dintre cele mai neobişnuite, menite să reziste aproape veşnic īn faţa orcarui inamic.Capitala icaşilor , oraşul cuzoco, se asemana din punct de vedere al calitaţii şi frumuseţii construcţiilor cu Roma antică. Apogeul creaţiei lor arhitectuale se consideră a fi totuşi cetatea Machu Picchu.
Oraşul afost construit la mijlocul sec. al cinsprezecelea. Deşi exită mai multe versiuni, menirea lui rămīne neclară pīnă acum. Locul acesta era venerat cu mult īnainte de sosirea aici a icaşilor, fiind numit vechiul pisc, Pe un panou mic , numai de cinci mile patrate, icaşii au reuşit sa construească un oraş minune. Īn primul rīnd,el nu pueta fi vazut de jos, nu existau spre al nici drumuri īn tradiţionalul sens al cuvīntului. La 600 metri de-asupra se afla gălăgiosulrīu Urubamba, apele caruia, pulverizateīn atmosferă formau un nor ce īl acoperea ca o umbrelă. Era īnconjurat de terase agricole, suficiente pentru hrana populaţiei, şi irigat de izvoare naturale. Unii susţineau ca acesta era un fel de oraş secret pe care inşii īn utilizau pentru ceremonii. Alţii īnsă cred ca oraşul pierdut era ca un fef de staţiune balneară pentru nobilimei incaşă. Cei mai mulţi consideră că incaşii au intemeiat fortăreaţa īn aceasta vale protejată de munţi de raţiuni strategice. Misiunea ei era de a controla grupurile de populaţie ce ocupau această regiune sălbatică de capitala Cuzco şi de a evita incursiunile lor.
Aici existau numeroase temple şi palete, staturi şi monumente dedicate zeităţilor incaşe. O sută de scari şi numeroase străduţe īngaduiau circulaţia īn cartierele etalate pe mai multe nivele. Majoritatea construcţiilor săpate īn granitul din vīrful muntelui sunt adevarate minuni atīt arhitectuale cīt şi estetice. Blocurile enorme de granit utilizate cīntăresc peste 50 de tone. Se ştie că incaşii nu au folosit roata, aşa că transportarea lor a fost axtrem de dificilă. Se presupune că ele au fost desprinse din muntele de granit printr-o meotdă foarte ingenioasă. Stabilind conturul blocului necesar, muncitorii montau la intervale egale pene de lemn umezite. Prin delatare, lemnul facea ca stīnca să crape. Pietroaele erau apoi aduse de pe şantier cu ajutorul unei sănii speciale. Aici erau prelucrate īncă īmbinările fără mortar nu permite nici macar unei lame de cuţit să intre ele.
Oraşul era divizat īn trei cartiere. Unul sacru unde pot fi văzute şi acum Templul Culorilor, Intihuatana sau cadranul solar şi camera cu Trei Ferestre, toate dedicate lui Inti, Zeul soarelui, care era şi zeitatea supremă la incaşi. Mai exista şi Mausolel monumental, o statuie enormă, cioplită īn piatră, goală īn inferior, folosită pentru ritualuri şi sacrificii. Nu departe era siruat şi un neobişnuit observator astronomic, construit īn forma de semicerc şi folosit pentru determinarea datelor importante ale calendarului. Cel de-al doilea cartier era la fel de luxos, caci aici locuiau aristrocraţii şi preoţii. Cea de-a treia parte a oraşului era mai simplă, aici traiau servitorii. Īn total, cele mai aglomerate perioade, īn oraş se aflau circa 1000 persoane, care īngrijeau templele şi munceau pe terasele agricole, construite foarte iscusit de jur īmprejur. Īn total aici erau circa 150 de construcţii, extrem de bine păstrate şi pīnă astăzi.
