În vechime, Fenicia reprezenta fâşia îngustă şi lungă dintre Marea Mediterană ( la vest ), munţii Liban şi Antiliban (la vest) şi muntele Camel (la sud). Numele de Fenicia ("Ţara purpurei"), a ajuns să fie cunoscut după 1200 Î.Hr. Ţinutul, lipsit de terenuri pentru aglicultură, se bucura în schimb de alte avantaje. Ţărmul era prielnic acostării vaselor şi construirii porturilor, astfel Fenicia a devenit în scurt timp punct de legătură între comercianţii greci,egiptenii şi cei din Orient. Apoi, în munţi se găsea din belşug lemn de cedru, care lipsea atât de mult egiptenilor şi mesopotamienilor.
