Egiptul Antic



Egiptul Antic
Valea fertilă a Nilului, de o lungime de 1200 km, nu reprezintă decât o porţiune cultivabilă de 1 sau 2 km. Pe acest spaţiu verde se va derula aproape toată istorea Egiptului. Schema trebuie nuanţată pentru perioada primelor sate. Pentru acestea sa folosit patru tipuri de "nişe ecologice". Supuse în permanenţă schimbărilor climatice, valea Nilului şi marginile ei au oferit doar posibilitatea unor habitate temporare. Fregvent este cazul primelor sate, cât şi al siturilor de la Nabta Playa, Faizűm şi Merimde. Hierakonpolis este unul din rarele oraşe datînd din mileniul al IV-lea vor supravieţui până în epocile istorice. În limba egipteană veche există cuvinte diferite pentru a distinge satul de oraş. În ceea ce priveşte construcţia acestora, ea a fost realizată în ambele cazuri din cărămizi făcute din lut şi uscate la soare. S-a păstrat totuşi oraşul Kahun, care purta în antihitate numele de Hetep-Senisrit. El se întindea pe o lungime de 300 până la 400 de metri şi era înconjurat de un zid de incintă. Delimitat pe cartiere, avea numeroase străduţe ce îconjurau case moderne. Acesta este unul din marile exemple din perioada Imperiului de Mijloc.Din oraşul Tel el-Amarna, datat din perioada Imperiului Nou, s-a păstrat până astăzi doar un zid de cărămizi, cu o lungime de 2 metri. Acest oraş se întindea pe o suprafaţă de 9 km lungime şi 1 km lăţime.



Civilizaţia Egiptului antic lasă impresia unei lumi închise. Înconjurat din toate părţile de frontiere naturale, Egiptul părea destinat să fie izolat de restul omenirii. Resursele sale naturale l-au incurajat să manifeste tendinţele autarice. Elementele de cultură străine pe care le-a primit de-a lungul secolelor din Nubia, Libia, din Orientul Apropiat. Egiptul nu s-a lăsat dominat de ele. La aceste aspecte se mai adaugă o altă impresie pe care o lasă civilizaţia şi cultura egipteană, ceea de omogenitate, de uniformitate şi de un anumit fel de imuabilitate, în care schimbările petrecute au avut totuşi loc în cadrul aceloraşi forme.