In care se arata inceputurile romaniei moderne,
o buna ocazie de a ne intelege prezentul
Fiii faradelegii, tiranii demonizati, sunt reprezentati de monarhi si aristocrati. Ura impotriva lor nu era justificata de excesul de putere, de eventualele abuzuri, ci de componenta mistica a autoritatii ce le era conferita prin mandat divin. (In fond, un monarh dispunea, dupa reformele iluministe, de mai putina putere efectiva decat un presedinte de republica sau unul de camera parlamentara. Ludovic al XVI-lea, de exemplu, a pacatuit prin exces de democratism si si-a platit slabiciunea cu capul.)
Monarhia crestina, care a zidit imparatia lui Hristos pe pamant si a tinut-o timp de aproape 17 veacuri, nu este lucrare omeneasca, ci dumnezeiasca!
Monarhul se afla, intr-un fel, in acelasi raport fata de societate, cum e Creatorul fata de lume; persoana lui incarneaza principiul spiritual ordonator, asa cum o face si preotul in comunitatea credinciosilor, barbatul in cuplu si tatal in familie. Impotriva acestui principiu se constituie revolta modernitatii, fie ca ea se numeste republicanism, democratie, ateism, feminism, iuvenocratie etc. Toate aceste ism-e sunt fetele aceleiasi contestari. Miscarea republicana, de exemplu, este corelata cu aceea feminista si cu sectarismul satanic: New-Age-ul este matriarhal, prevesteste veacul feminitatii. (De exemplu, din spirit de toleranta democratica, americanii se inchina acum unei Holy Mother).
Cultul tineretii, al junimii, este expresia cea mai evidenta a incercarii de abolire a ordinii spirituale. Revolutia e a tinerilor (tot mai tineri, condusi insa de maestri in varsta), ridicati impotriva Tatalui si a substitutilor Lui: preotul, tatal de familie, batranul. (Omul descris de teoria lui Freud exista, ca si acela al darwinistilor. Omul materialismului e fiul maimutei, desi nici un savant n-a vazut maimuta nascand om.(CRA18) Este omul modern, care vrea sa-si ucida tatal. Modernitatea este cea mai acuta insurectie filiala impotriva lui Iahveh.
Moralismul iudeo-protestant fundamenteaza teoria egalitara a statului revolutionar contractualist si sfinteste insurectia anarhica, punand-o sub semnul sacrei ratiuni omenesti: Acum a venit vremea ca morala ce se invata in biserici in numele lui Hristos sa intre in adunarile oamenilor, care carmuiesc si fac legi. Daca aceasta morala este in inima noastra, s-o aratam, sa ne tinem toti dupa fratie.(BALII/127) Peste legile omenesti noi recunoastem si adoram o lege sfanta, morala, absoluta: dreptatea (la justice). Acest atribut sublim al fiintei nemarginite, aceasta stea stralucitoare, care se reflecteaza in ratia omeneasca (la raison humaine), lumineaza si povatuieste omenirea in calea binelui. A cauta realizarea ei in sotietate spre a invinge raul si a aduce binele, asta e misia omenirei pe pamant.(BALII/157)
In afara pozitiei atee, antimonarhismul, oricum ridicol, al 48-ismului romanesc, ar fi de neinteles. Beizadelele principatelor, bieti administratori ai Portii, supusi ai Regulamentului Organic gubernial, dispusi la orice reforme si chiar la rolul de presedinti alesi, nu au nici pe departe alura autocratica si nu justifica diatribele sanchilotilor bahluieni si damboviteni: Dar! Sa cada, caci ceasul sfintei dreptati a sunat! Caci Dumnezeu insusi a hotarat osanda lui Michail Sturza, pentru ca el sa slujeasca de pilda tiranilor! Sa cada fiara incoronata, care suge sangele cel mai bun al tarii! (ACT I/459)
Dar, chiar daca nu mai sunt nici macar umbra basileilor crestini, domnii regulamentari reprezinta totusi functia de conducere mistica, supraordonata, careia i se subordoneaza intreaga ierarhie statala, aristocratia. Revolutia neaga tocmai principiul ierarhic si de aceea discursurile prefigureaza o dies irae in care cosmosul social va fi incendiat pentru ca dreptatea egalitara a haosului sa triumfe.
Aristocratia propriu-zisa era necunoscuta in tarile romanesti, si istoricii revolutionari stiau asta si o afirmau in anumite contexte. In altele insa, atunci cand sacrele interese ale momentului o cereau, boierii se transformau in demoni aristocrati si erau infierati cu sfanta manie ciocoiasca de inspiratie crestina, turnata in forme iudeo-protestante:
Aristocratilor! / Toate functiile cele mari si pana la Director de tribunal sa se ocupe numai de madularile acestor neamuri, si de bietii ciocoi, ale caror drepturi sunt de a va izgoni pe voi, fiindca a lor e tara si al lor e dreptul etc.(ACTI/454) /
Vai voua! si vai copiilor vostri!
Spuneti-ne, cruzilor, cum indrazniti a mai purta, dupa atatea crime, pe buze, binele patriei si fraternitatea, voi, cari sunteti raii railor! nelegiuitii nelegiuitilor! voi, creaturile tartarului! voi, demonii din adancurile iadului! voi, pe ale caror buze zace otrava din care Satana a alcatuit pacatul zavistiei! voi, cari sunteti masinele infernale ale tartarului! voi, pe ale carora frunte Satana si-a pus temeliile negrei sale imparatii? Cutremurati-va! si iarasi zic, cutremurati-va! caci putin inca si ora razbunarii va bate. Amar voua atunci tiranilor! Amar voua! sa piara atunci, dintre noi, ticaloasa voastra fiinta, cum piere fumul, si sa topeasca samanta voastra, cum se topeste ceara in fata focului! Atunci veti vedea ce pot fratii ciocoi in turbare, cand vine timpul sa-si razbune asupra veneticilor, in tara lor, si asupra asupritorilor lor.(M. K. si N.I. in ACTI/456)
Revolutia este acea miscare sociala aberanta, care atribuie unei clase cu functie speculativa, functia improprie de conducere. Mentalitatea moderna nu intelege caracterul functional al oricarei forme de organizare, si de aceea umanismul este, inca o data, un cancer care confunda rolul diverselor celule specializate, ducand la neant social generalizat. (Ceea ce nu inseamna ca lumea este neguvernata. Anarhia este programata si bine temperata de o casta conducatoare ce s-a retras in spatele scenei pe care se reprezinta comedia democratica. Adevarata putere a devenit oculta in toate sensurile, fiind anonima si avand surse magice. Daca imperiul crestin fundat de Constantin cel Mare si perpetuat pana in secolul nostru de Sfanta Rusie a avut origini extraumane, in mod analog, imperiul raului construit prin revolutie este de asemenea o lucrare supranaturala, inspirata si condusa din vazduh de puterile intunericului.)
De la inceput, din 1789, s-a ajuns la ultimele consecinte ale acestei teorii metastazice. Initial, revolutia a fost facuta prin intermediul marilor camatari, comercianti si industriasi iudei, care dispuneau de putere financiara si conduceau de fapt, indirect, regatul. Ei nu intelegeau de ce nu pot accede efectiv la puterea politica detinuta de o nobilime care renuntase sa mai guverneze, lasand afacerile in mana ciocoilor alogeni. Dupa lovitura de stat burgheza, nu a trecut mult si, urmand riguros principiile constitutionale, poporul a ridicat si el pretentii la domnie, ajungandu-se la conflictul deschis intre fratii girondini si sanchiloti, neintelegere rezolvata cu tunurile intr-un tarziu de artileristul Bonaparte.
Opozitia de suprafata dintre liberalism (revolutia burgheza) si comunism (revolutia sanchilota, proletara), este una de accent, care in primul caz este pus pe libertate, iar in al doilea, pe egalitate. Punctul in discutie este acela referitor la statutul proprietatii, cele doua tendinte neintelegandu-se cu privire la caracterul moral al economiei. Pentru liberali, proprietatea e sacra, pentru comunisti e incarcata de miasma, de pacat. Abia contemporaneitatea noastra cea mai recenta, prin dezvoltarea industriei supraabundentei sintetice a eliminat principiul in litigiu, aducand concordia intre toate sectele revolutionare. Pana de curand insa istoria interna a revolutiei apare ca o continua polemica a celor doua tendinte, in care fiecare capata ciclic castig de cauza. (Singurul loc unde revolutia a aparut ca un mars ordonat, armonioasa, a fost Statele Unite.)
Asadar, primul pas era zdrobirea oarbei tiranii, adica subminarea definitiva a principiului ordonator al societatii, care se opunea libertatii:
Libertatea o grabesce!
Iata-ti starui pe hotar,
Scoala, scoala si sdrobesce,
Despotismul arbitrar.(ACT I215)
Ce presupune aceasta libertate? Guvernamant republican-democratic, asadar conducatori alesi prin vot universal de catre poporul care a preluat (teoretic, demagogic), suveranitatea monarhica. In cadrele revolutionare, poporul desemneaza masele, adica populatia, organizata in afara ierarhiei si modelata, (dresata), conform ideologiei dominante a momentului. Omul-masa este o creatie ideologica, el transcende categoriile sociale, poate fi gasit in oricare dintre acestea si cu precadere in afara lor, printre marginali, care incep sa apara masiv in secolul XIX, odata cu industrializarea.
In tarile romanesti, revolutia era aproape imposibila, pentru ca masele lipseau cu desavarsire. De aceea, transformarea Romaniei a si mers atat de greu. Societatea noastra avea o structura simpla si compacta, determinata de caracterul ei rural: marii proprietari si taranii.
Evident, revolutia nu pune problema in acesti termeni si se refera constant la popor identificat cu natiunea, ca la o asociatie compusa din categoriile considerate la un moment dat productive. La inceput acestia sunt burghezii comersanti si functionari (ciocoii), la care se adauga, abuziv, propagandistic, taranimea coplesitor majoritara: Cum se putea, in sfanta noastra infocare, sa nu scuturam de pe cerbicele noastre un jug rusinator, daca cele trei milioane de tarani, frati ai nostri, cari ne dau pane, gemeau de saracie si ticalosie si intindeau manile catre noi cu rugaciuni de umilinta, ca sa le dam si lor drepturi, caci sunt oameni, caci sunt romani si crestini, caci sunt fratii nostri de acelasi sange?(ACTI/575) O, binecuvantati sateni, frati ai lui Christos, munca voastra, panea si vinul se prefac in trupul si sangele Domnului; voi sunteti fiii cerului, fiii pacii si ai tariei; voi sunteti hranitorii nostri; voi ati plans si va veti bucura; voi ati insetosat de dreptate si va veti racori; pe voi v-a fericit Mantuitorul lumii. (ACTI499) Mai tarziu, poporul va fi compus din muncitori si tarani saraci.
Incercari de comunizare apar inca din prima faza, prin miscari ultra-radicale ce proclama suveranitatea unui proletariat inventat din nimic de o propaganda care calchiaza texte celebre (v. citatul din Syeiens din SCARA IV): Ce sunt meseriasii? (Brosura) Gandul acestei scrieri este lesne de inteles. Avem trei intrebari a deslega. Ce sunt meseriasii? Tot. Ce au fost ei pana acum? Nimic. Ce cer ei astazi? A fi ceva. Cap. I. Meseriasii sunt natia intreaga. Industria agricola, industria manufacturiera, industria comerciala, industria intelectuala. Acestea sunt ramurile care tin si cresc o sotietate. Aceste lucrari cine le face? Meseriasii.(ACTI/460)
In realitate, la noi, masele nu exista inca si ele vor trebui create, tocmai de statul revolutionar ajuns la putere. Deocamdata, ele se compun din alogeni (judei, bulgari, tigani, greci si armeni) si corcituri, din mahalagii si mitici, din populatia cu statut incert a putinelor noastre targuri dintre care cele mai mari erau cele doua capitale. Ioan Bratianu se inflacara pentru violente scene de strada, pentru procesiuni si discursuri pe Campia Libertatii si pentru o ridicare a marii mase a poporului impotriva despotilor.(IOR1/609) Bratianu avea cei mai multi partizani in capitala. Aici erau incultii locuitori ai mahalalelor, usor de intaratat, nemultumitii si vanatorii de functii si studentii care, insufletiti de idealul aprins al unei libertati rau intelese, erau atatati sistematic de o presa fara frau. Tovarasul sau de idei, Rosetti, dispunea de cel mai citit ziar din tara, "Romanul" care, dupa imprejurari, era zilnic un cliseu cat se poate de exact al dispozitiei politice dominante la Paris.(IOR1/661)
Oricum, mitocanii nu reprezentau tara si revolutia burgheza s-a facut in numele taranilor, nu numai fara ei, dar si impotriva lor, pentru ca ei nu voiau nici libertate, nici egalitate, nici constitutie, nici republica: toate acestea li se pareau inchipuirile unor rataciti.(IOR1/609)
Acesti rurali inradacinati in traditia autocratica nu puteau fi condusi de un presedinte. De aceea, regimul plebeian, de tiranie a masselor este nevoit sa accepte compromisul unei republici parlamentare conduse de un surogat de monarh ales de popor si acceptat de tarani. Astfel, revolutionarii antimonarhisti vor putea sa-si instituie dictatura in numele regelui, asa cum isi duceau campaniile anticrestine in numele Domnului.
