Constructia europeana - inceputurile institutiilor europene - de la ceco la comunitatea europeana a celor sase
Primele organizatii europene apar dupa Cel de-al Doilea Razboi Mondial:
• La 5 aprilie 1944, la Londra are loc semnarea Tratatului dintre Belgia, Olanda si Luxemburg (BENELUX) privind constituirea unei uniuni vamale intre aceste tari. Aceasta conventie stipula: (1) libertatea comerciala totala intre cele trei semnatare, cu suprimarea taxelor vamale si a drepturilor de accize; (2) uniformizarea taxelor vamale aplicate unor terte state; (3) similaritate legislativa, mai ales in materie de norme productive.
• La 17 martie 1948 este semnat Tratatul de la Luxemburg de catre Belgia, Franta, Luxemburg, Regatul Unit si Olanda, prin care ia fiinta Uniunea Occidentala. Se incerca, astfel, organizarea unei aparari comune pe baza unui pact de asistenta in caz de agresiune.
• La 16 aprilie 1948 este creata la Paris Organizatia Europeana de Cooperare Economica (OECE), avand drept scop administrarea fondurilor acordate de catre Statele Unite ale Americii prin intermediul Planului Marshall pentru reconstructia Europei. Initial, organizatia a numarat 16 state membre (Austria, Belgia, Danemarca, Elvetia, Franta, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Luxemburg, Regatul Unit, Norvegia, Olanda, Portugalia, Suedia, Turcia) la care se vor adauga RFG (1955) si Spania (1958). In afara acestor membri cu drepturi depline, OECE mai numara si cateva state asociate: Statele Unite ale Americii si Canada (din 1950) si Iugoslavia (din 1955). In 1961 ea se transforma in Organizatia Economica de Cooperare si Dezvoltare (OECD) care in prezent numara 28 de membri si are ca scop concertarea politicilor economice din statele membre, prin reuniuni ministeriale anuale, precum si monitorizarea evolutiei inregistrate de economiile in cauza.
• In urma Congresului de la Haga din 7-l1 mai 1948, Franta propune constituirea unei Adunari Europene, denumita Consiliul Europei. Acest lucru s-a materializat prin semnarea Tratatului de la Strasbourg de zece state europene la 5 mai 1949. Aceasta institutie isi desfasura activitatea in domeniul cooperarii parlamentare si al drepturilor omului. Dar, datorita influentei britanice, ea nu dispunea de puteri reale. O data cu caderea blocului comunist, in 1989, Consiliul Europei va deveni prima structura de primire a noilor democratii din Europa Centrala si de Est, contribuind astfel la securitatea democratica a continentului .
• La 4 aprilie 1949 are loc semnarea la Washington a Tratatului Atlanticului de Nord intre SUA, Canada, Norvegia, Danemarca, Islanda, Portugalia, Belgia, Franta, Luxemburg, Regatul Unit si Olanda. Organizatia militara a aliantei (NATO) absoarbe comitetele militare ale Uniunii Occidentale si in anul 1954 se transforma in Uniunea Europei Occidentale (UEO), o data cu adeziunea Germaniei si Italiei. Prin Tratatul de la Maastricht, din 1992, UEO trebuia sa devina „bratul armat“ al Uniunii Europene.
De la CECO la Comunitatea Europeana a Celor Sase
La 9 mai 1950, ministrul de externe al Frantei, Robert Schuman , marca un moment istoric prezentand ideea crearii unei comunitati de interese pasnice , idee care a fost acceptata de catre guvernele Frantei si Germaniei.
Aceasta propunere era fundamental diferita de solutiile anterioare de unificare a Europei, prin inglobarea ideii pragmatice a lui Jean Monnet (pe atunci responsabil, in Guvernul francez, cu planificarea reconstructiei tarii), si anume: participarea celor doua state (Franta si Germania), cu pozitii egale, in cadrul unei noi entitati care sa coordoneze, initial, industriile carbunelui si otelului din cele doua tari, dar sa si puna bazele unei viitoare federatii europene.
Declaratia afirma o serie de principii:
• Europa nu se va construi dintr-o data sau conform unui plan unic. Ea va lua nastere din realizari practice care vor crea, mai intai, o solidaritate reala.
• Animozitatea de lunga durata dintre Franta si Germania trebuie eliminata; orice actiuni trebuie sa priveasca in primul rand aceste doua tari, dar sa fie deschise oricaror alte state europene care impartasesc aceleasi scopuri.
• Este necesara actiunea imediata intr-un domeniu limitat, dar decisiv: productia franco-germana de carbune si otel trebuie pusa imediat sub controlul unei Inalte Autoritati comune.
• Fuziunea acestor interese economice va contribui la ridicarea nivelului de trai si la constituirea unei comunitati europene.
• Deciziile Inaltei Autoritati vor fi obligatorii pentru tarile membre. Inalta Autoritate va fi compusa din persoane independente, cu statut de egalitate, iar deciziile autoritatii vor fi impuse partilor.
Astfel, se ofereau premisele unei cooperari intre vechi inamici si se trecea peste resentimentele razboiului si poverile trecutului. Totodata, se declansa un proces total nou in relatiile internationale, de exercitare comuna a suveranitatii.
Acesta era un raspuns la problemele de dupa Cel de-al Doilea Razboi Mondial, generate de tensiuni intre unele state europene, dar si la potentialele probleme economice legate de efortul acestora de reconstructie.
A. Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului
Prin Tratatul de la Paris incheiat la 18 aprilie 1951 , Planul Schuman a fost acceptat de toate tarile participante la negocieri (Franta, Germania, Italia si cele trei tari ale Benelux-ului) si s-a hotarat infiintarea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECO). Tratatul a fost semnat pentru 50 de ani .
Pentru a duce la indeplinire obiectivele sale, Tratatul CECO consacra patru institutii:
• Inalta Autoritate era organul cel mai novator, de esenta supranationala. Ea era alcatuita din noua membri desemnati pentru sase ani, de comun acord, de catre guvernele statelor membre. Institutia avea independenta financiara si politica in raport cu statele membre. Principala sa misiune, in conformitate cu declaratia Schuman, era „de a asigura in cel mai scurt timp:
- modernizarea productiei si ameliorarea calitatii sale;
- furnizarea, in conditii identice, a carbunelui si otelului atat pe piata franceza si germana, cat si pe cele ale celorlalte tari aderente;
- dezvoltarea exportului comun catre alte tari;
- egalizarea conditiilor de viata a muncitorilor din aceste industrii“.
• Consiliul Ministrilor dispunea de o putere limitata si emitea avize de conformitate la anumite decizii ale Inaltei Autoritati. El era format din sase ministri ai afacerilor externe.
• Adunarea Parlamentara era alcatuita din 78 de membri delegati de catre parlamentele nationale. Deputatii nu se regrupau pe delegatii nationale, ci pe grupuri politice europene (crestin-democrati, socialisti, liberali), prefigurand, in acest mod, structura viitorului Parlament European.
• Curtea de Justitie care trebuia sa vegheze la o buna functionare in ansamblu a CECO, intervenind pentru rezolvarea tuturor diferendelor.
CECO a fost prima organizatie europeana ce dispunea de puteri supranationale. Meritul sau este dublu:
• pe plan politic, ea a favorizat reconcilierea si cooperarea franco-germana si a deschis calea catre o Europa comunitara;
• pe plan economic, ea a contribuit la redresarea Europei prin liberalizarea productiei si a schimburilor de materii prime (carbune si otel) fundamentale pentru industrie.
B. Comunitatea Economica Europeana si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice
La data de 25 martie 1957, la Roma, reprezentantii Germaniei, Belgiei, Frantei, Italiei, Luxemburgului si Olandei au semnat Tratatele prin care se instituiau Comunitatea Economica Europeana (CEE) si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (EURATOM).
c Tratatul CEE si-a fixat obiective politice ambitioase, care au fost enumerate in preambulul sau. Astfel, statele membre se declarau:
- determinate sa puna bazele unei uniuni, fara indoiala, mult mai stranse intre popoarele europene;
- decise sa asigure, printr-o actiune comuna, progresul economic si social al popoarelor lor, eliminand barierele care divizau Europa;
- hotarate sa-si uneasca eforturile pentru indeplinirea scopului lor esential: ameliorarea constanta a conditiilor de viata si de ocupare a popoarelor lor;
- preocupate sa-si intareasca unitatea economiilor lor si sa asigure dezvoltarea armonioasa prin reducerea disparitatilor dintre regiuni si a intarzierilor zonelor mai putin favorizate;
- hotarate sa consolideze, prin constituirea unui ansamblu de resurse, apararea pacii si libertatii, apeland, totodata, si la alte popoare ale Europei care impartasesc idealul lor si care doresc sa se asocieze eforturilor lor.
Aceste obiective s-au concretizat prin punerea in practica a unor politici concrete:
- politica agricola comuna;
- politica comerciala comuna;
- politica de concurenta;
- unitatea vamala industriala, prin eliminarea drepturilor vamale intracomunitare si suprimarea contingentelor cantitative. Aceasta presupunea, in principal, o zona de liber-schimb, prin crearea unei protectii exterioare uniforme (tariful vamal comun).
Tratatul CEE a cunoscut un succes puternic si rapid. El a reprezentat fundamentul economic care a facut din Europa una dintre cele mai mari puteri comerciale ale lumii.
c Tratatul EURATOM avea ca obiectiv principal „realizarea conditiilor necesare dezvoltarii unei puternice industrii nucleare“. Actiunile comune ale tratatului se refereau la:
• cresterea si difuzarea cunostintelor in domeniu;
• punerea la punct a tehnologiilor industriale;
• investitii si crearea de intreprinderi mixte;
• aprovizionare;
• securitate;
• instituirea pietei comune nucleare.
EURATOM a trebuit sa-si limiteze actiunile, deoarece state precum Franta nu au dorit sa-si piarda prerogativele intr-un sector asa de sensibil precum cel al atomului, cu prelungirile sale militare.
Tratatele de la Roma au instituit doua comunitati, una economica (CEE) si una a energiei atomice (EURATOM), care urmau sa functioneze pe durata nelimitata si care au fost fondate pe un sistem institutional similar cu cel al CECO. Astfel, principalele institutii ale CEE si EURATOM erau: Consiliul de Ministri, Comisia, Parlamentul European si Curtea de Justitie.
C. Asociatia Europeana a Liberului-Schimb
In replica, Regatul Unit, Austria, Suedia, Elvetia, Danemarca, Norvegia si Portugalia au semnat la Stockholm, in data de 4 ianuarie 1960, un tratat prin care se constituia Asociatia Europeana a Liberului Schimb (AELS). La aceasta organizatie au aderat Islanda (1970), Finlanda (1986) si Liechtenstein (1991) .
AELS urmarea crearea unei zone de liber-schimb limitate la produsele industriale si la cele agricole transformate (excluzand astfel produsele pescuitului si produsele agricole de baza), fara sa se stabileasca un tarif vamal extern comun si fara politici comune.
D. Comunitatea Europeana a Celor Sase
La 8 aprilie 1965, „Cei Sase“ au semnat un tratat de fuziune a executivelor, care a intrat in vigoare la 1 iulie 1967. Incepand cu aceasta data, cele trei comunitati (CECO, CEE, EURATOM) vor dispune de un ansamblu institutional unic (un Parlament, un Consiliu, o Comisie, o Curte), dar ele vor aplica distinct cele trei tratate. Astfel, apare Comunitatea Europeana a „Celor Sase“.
