Civilizatii preistorice - paleoliticul si pastorii nomazi
(in limba greaca palaios = vechi, lithos = piatra) este cea dintai si cea mai lunga epoca a Preistoriei. Urmele unor comunitati paleolitice pe teritoriul Romaniei au fost evidentiate prin descoperirea de unelte de piatra cioplita datand de circa 1 000 000 de ani. Acestea apartin culturii de prund. Paleoliticul ne este mai bine cunoscut prin descoperirile de la Cioclovina (jud. Hunedoara), Ceahlau (jud. Neamt), Baia de Fier (jud, Gorj), precum si in alte locuri.
Economia paleoliticului se baza pe vanatoare, pescuit si cules. O realizare care a imbunatatit in mod decisiv viata comunitatilor paleolitice a fost folosirea focului.
Oamenii acestor comunitati apartin tipului Homo sapiens neanderthalensis, care avea pozitia corpului verticala, cu membre masive si o capacitate craniana mare, si lui Homo sapiens fossilis, un tip uman cu craniu de marime medie, avand fruntea dreapta si inalta.
Credintele religioase au condus la realizarea picturilor rupestre, care reprezinta primele manifestari ale artei preistorice.
Incepand cu mileniul al VII-lea i. Hr., populatiile de pe teritoriul de astazi al Romaniei au inregistrat realizarii remarcabile, fapt pentru care se considera ca aceasta epoca a insemnat o adevarata "revolutie neolitica" (neos=nou, lithos=piatra). Elementul principal al acesteia este trecerea la producerea controlata a hranei, inventandu-se atat noi madalitati de producere a acesteia (cultivarea plantelor, crestrea animalelor), cat si procedee de conservare. Au fost realizate progrese importante in domeniul mestesugurilor: slefuirea si perforarea pietrei, olaritul, torsul, tesutul. Schimbari semnificative au avut loc in domeniul organizarii sociale si in cel al vietii spirituale.
Calcoliticul sau eneoliticul (aprox 4500-2000 i. Hr.) se remarca in aria noastra geografica prin splendidele culturi cu ceramica pictata, dintre care cele mai cunoscute sunt: Petresti in Transilvania, Gumelnita in Muntenia si Cucuteni-Ariusd in Moldova, Basarabia, Transilvania sud-estica si Ucraina de la vest de Nipru.
Viata spirituala a epocii neolitice si a calcoliticului imbina in mod armonios domeniul credintelor religioase cu cel al artei. Este momentul cand omul creeaza frumosul, iar acesta devine un element nelipsit al vietii sale. Pretutindeni sunt prezente vasele infatisand femei, aspect ce ilustreaza predominarea cultelor fertilitatii si ale fecunditatii, pe primul loc sitandu-se adorarea Marii Zeite-Mame. "Ganditorul" si sotia lui, doua statuete descoperite la Cernavoda, in Dobrogea, si apartinand culturii Hamangia, reprezinta un exemplu convingator al acestei tendinte de imbinare a artei cu religia.
Spre sfarsitul mileniului al III-lea i. Hr., in tegiunile carpato-balcanice patrunde o populatie straina, venita dinspre Rasarit, din regiunile nord-pontice.
Pastorii nomazi patrunsi in tinuturile noastre fac parte din marea familie a populatiilor indoeuropene. Ei isi impun cultura si modul de viata, in timp producandu-se asimilarea bastinasilor. Istoricii denumesc acest proces indoeuropenizarea, iar noua perioada - epoca bronzului. Se formeaza popoare noi, care vor locui pe un spatiu vast al Europei sud-estice: illirii, tracii si grecii.
S-a ajuns la concluzia ca in spatiul carpato-balcanic creatorii culturilor epocii bronzului sunt tracii.
Epoca bronzului (aprox. 2000-l200 i. Hr.) denota un anumit regres fata de eneolitic, fapt vizibil in domeniul olaritului.
Practicarea metalurgiei bronzului este nota caracteristica a principalelor culturi arheologice din aceasta epoca: Monteoru (Muntenia), Periam Pecia (Banat), Otomani (Crisana), Sighisoara (Transilvania).
Numeroasele arme din depozite pun in lumina caracterul razboinic al epcii. Apar armele de parada, care vorbesc despre pozitia sociala inalta pe care o detin cei care le poarta: topoare din bronz bogat ornamentate, topoare si pumnale din aur si argint.
Aparitia ritului funerar al incineratiei arata importante modificari din viata spirituala. Cultul Soarelui devine acum predominant, iar motivele decorative solare - cercuri, cercuri cu raze, roti, spirale - sunt prezente atat pe vasele de ceramica, cat si pe obiectele de metal.
In momentul in care metalurgia bronzului cunostea cea mai mare dezvoltare, apar obiectele de fier care vor da numele epocii urmatoare: epoca fierului. Dupa tipologia pieselor de fier, istoricii impart aceasta epoca in doua subdiviziuni: prima varsta a fierului, denumita si Hallstatt, dupa localitatea cu acelasi nume din Austria, si a doua varsta a fierului sau La Tene, data dupa o plaja a lacului Neuchatel din Elvetia.
Epoca hallstattiana se intinde pe o durata de aproximativ sapte secole si jumatate (1200-450 i. Hr.). Aceasta este epoca in care se produce cristalizarea etnica a triburilor trace, care locuiau in regiunea Dunarii de Jos si a Muntilor Carpati. Autohtonii acestei regiuni sunt tracii nordici, pe care izvoarele antice incep sa-i mentioneze ca geti sau ca daci (geto-dacii). Alaturi de ei, patrund insa si alte populatii: illirii, sciti, celti, bastarni.
Cea mai rasoandita cultura arheologica a epocii hallstattiene este cultura Basarabi, denumire data dupa localitatea Basarabi din
Oltenia.
