Cetati si castele feudale din Maramures





Cetatea Chioarului
Centrul politic si militar al domeniului Chioar, Cetatea de Piatra a fost ridicata in secolul al XIII-lea (insa mentionata abia in 1319) pe un camp izolat, intr-o cotitura a raului Lapus: "Cetatea este situata la peste 400 m altitudine, pe seaua unui deal inconjurat de apa Lapusului, care realizeaza la poale un defileu intre stanci" (Viorica Ursu, Traian Ursu, 1980).
In anul 1378, Cetatea a fost donata voievozilor Balc si Drag si fratelui lor Ioan, urmasii voievozilor Dragos din Maramures, care au pastrat-o pana la stingerea ultimului reprezentant al familiei (1555).
Dintr-un document din 1556 rezulta ca domeniul Cetatii cuprinde 67 de localitati.
Intre 1599 si 1600, cetatea si domeniul "s-a aflat din nou in maini romanesti", "predandu-se" lui Mihai Viteazu, unificatorul principatelor romane. La acea data, Chioarul devine district - parte a unui comitat (judet) cu o anume autonomie.
Dupa 1662, Mihai Teleki este numit in functia de capitan al Cetatii Chioar, ulterior familia extinzandu-si influenta asupra intregului tinut. Spre sfarsitul secolului, ras¬coala lui Rákoczi matura Transilvania, iar chiorenii profita de ocazie si se ridica impotriva lui Teleki. Dupa Pacea de la Satu Mare (1711), "autoritatile nobiliare austriece hotarasc daramarea Cetatii Chioar, pentru a se evita regruparea aici a fortelor antihabsburgice", fiind aruncata in aer in 1718 (vezi Graiul zonei Chioar, 1983).




Castelul Teleki din Pribilesti
Localitatea Pribilesti, comuna Satulung, a apartinut domeniului Cetatii Chioar si a facut parte din proprietatile capitanului Mihai Teleki. Castelul a fost construit de Geza Teleki, ca si resedinta de vara. In 1897, edificiul a fost supraetajat si mo¬dernizat. Dupa Al Doilea Razboi Mondial, familia Teleki a emigrat in strainatate, iar castelul a fost nationalizat servind ca sala de cinema, depozit pentru cereale si sediu al CAP. In prezent, se afla intr-un stadiu avansat de degradare.

Castelul Teleki din Coltau
Construit intre anii 1740-1780, castelul este renovat in 1821. Administrarea mo¬siei a fost preluata, in 1845, de Sandor Teleki, care leaga o stransa prietenie cu poetul Petöfi Sandor. Acesta din urma va gasi necesar sa-si petreaca la Coltau luna de miere impreuna cu tanara lui sotie, Julia Szendrey, prilej cu care va scrie 28 de poezii. Ultimul proprietar al castelului, contele Ioan Teleki, paraseste pen¬tru totdeauna satul, in 1937, si doneaza comunei Coltau vechiul castel. A slujit, ulterior, ca si depozit al CAP, camin cultural si punct sanitar, iar dupa 1989 aici functiona scoala primara, gradinita si biblioteca comunala. Muzeul Teleki s-a deschis in 1960.

Castelul Blomberg din Gardani
Situata pe malul drept al Somesului, comuna Gardani si-a "plimbat" vatra satului in numeroase locatii de-a lungul timpului. Daca la inceput "bastinasii locuiau in poienile padurii, in clanuri de familii inrudite", dupa 1700 noile locatii preferate erau in Dealul Satului, pe Diuta, pe Iertas, la Izvor etc. Pe Dealul Satului, localnicii construiesc o biserica de lemn, pe care o vand in 1790, localitatii Arduzel.
In 1780, contele Blomberg "primeste ca danie de la imparatul Imperiului Habs¬burgic, Iosif al III-lea, un domeniu in Gardani de 500 de hectare teren si 1.500 de hectare de padure. In acelasi an, a inceput constructia castelului Blomberg, care s-a terminat in 1821. In jurul aestei proprietati, gardalenii au pus bazele unei noi asezari" (Muzeografie Gardani, 2007).
Familia Blomberg paraseste Romania dupa 1945, iar castelul este transformat in scoala. Din 1957 pana in 1963, pe perioada verii, devine gazda unor tabere scolare republicane. In 1963, scoala speciala pentru copii cu deficiente mintale de la Costiui este transferata in fostul castel al baronului Blomberg din Gardani. Patru decenii mai tarziu, cand "casele de copii" (inventia regimului comunist) se desfiinteaza, castelul isi recapata linistea si sobrietatea de altadata.