Ca urmare a intensificării exploatării fiscale din vremea unor domni supuşi Porţii (Radu Mihnea, Alexandru Iliaş, Leon Vodă Tomşa) deceniile II şi III ale secolului al XVII-lea sunt frământate de mişcări şi răscoale , unii istorici susţinând caracterul anti-grecesc al acestora.
Domnia lui Matei Basarab vine ca un factor de stabilitate şi echilibru atât pe plan intern cât şi pe plan extern.
Aga Matei din Brâncoveni, descendent al boierilor Craioveşti, se considera nepotul lui Neagoe Basarab, fiind astfel îndreptăţit să aspire la domnia ţării . Cu toate acestea, Matei şi-a luat numele Basarab nu după ruda lui ascendentă ci după o altă rudă a sa Şerban, întâiul domn căruia contemporanii i-au zis "Basarab" .
În perioada anterioară domniei, spre deosebire de contemporanul său Vasile Lupu, Matei a deţinut o singură dregătorie, aceea de mare aga între 1628- 1630, înainte de aceasta purtând titlul de paharnic vreme de aproape 20 de ani, aşa cum reiese din doumentele vremii relative la Oltenia .
Venirea la tron a lui Matei Basarab a constituit un act de nesupunere faţă de Poartă.
Având sprijinul diplomatic, militar şi bănesc al lui Gheorghe Rácóczi, dar mai ales pe cel al lui Abaza Mehmed Paşa, Matei- boier pribeag la vremea aceea profită de interesul ivit după mazilirea lui Leon Vodă şi ocupă tronul Ţării Româneşti, înainte de venirea noului domn numit de sultan, Radu Iliaş.
Alegerea ca domn a agăi Matei din Brâncoveni a avut loc în Oltenia. La Nicopole, depăşindu-şi atribuţiile, Abaza Paşa îl numeşte domn. După trei zile de la această ceremonie, la 20 septembrie (stil vechi) noul domn îşi face intrarea în Bucureşti fără să întâmpine nici o rezistenţă . Nereuşind să obţină recunoaşterea din partea sultanului, noul domn zdrobeşte în bătălia de Plumbuita, la 20 / 30- 21/ 31 octombrie 1632 oastea lui Radu Iliaş, cel numit de sultan.
Matei şi-a trimis emisarii la Poartă pentru a negocia confirmarea domniei, numai că aceasta fusese pusă în faţa unui fapt împlinit şi nu-i rămăsese decât să accepte numirea lui Matei, dacă nu voia să prăpădească ţara aducând tătari şi alte trupe din vecinătate . Drept urmare, la 15/ 25 decembrie 1632 Matei a primit hatiseriful sultanului pentru întărirea domniei şi steagul de investitură.
Poarta a ştiut să profite de faptul că Matei fusese ales fără consimţământul ei şi a impus ţării şi noului domn ca preţ al recunoaşterii mărirea haraciului de trei ori, acesta crescând de la 45000 la 130000 de taleri anual, ceea ce reprezenta o sarcină deosebit de grea. Pe lângă mărirea haraciului, Matei Basarab a trebuit să facă numeroase daruri şi să plătească datoriile contractate de Radu Iliaş, fapt amintit şi de Radu Popescu în cronica sa: "În şase ani în visteria lui (Matei Basarab) grămada de bani n-au strâns, până ce au plătit datoriile şi cheltuielile ce le făcuse până s-a aşezat domnia" .
2.1. Situaţia internă a Ţării Româneşti
Stăpânirea de peste două decenii a lui Matei Basarab a însemnat o epocă de pace şi de stabilitate internă însă plătită scump printr-o aspră fiscalitate, fapt ce a dus la sfârşitul domniei la ample mişcări soiale.
Cronica atribuită lui Radu Popescu arată ca o primă măsură pe plan intern chemarea boierilor pribegi din Moldova: "Şi au venit pribegii cu dansul: rumanii, grecii, carei au fost boiari mari şi tuturor bine le-au făcut, nu rău, şi încă au şi boierit pe unii." .
a) Organizarea statului. Ca şi predecesorii săi, Matei Basarab a condus statul cu ajutorul sfatului domnesc (divan); în situaţii deosebite se convocă un sfat mai larg, numit sobor, la care luau parte şi reprezentanţii bisericii.
În vremea domniei sale se remarca o mai bună organizare a sfatului domnesc precum şi o mai mare importanţă acordată dregătoriilor. După cum rezultă din documentele interne , dregătorii erau consideraţi ca fiind nu numai ai domniei, ci şi ai ţării. În promovarea boierilor în dregătorii, domnul nu ţinea întotdeauna seama de cursus honorum tradiţional, promovând în dregătorii importante multe dintre rudele sale sau ale soţiei sale Edina Năsturel-Herascu. Mai trebuie relevată stabilitatea în funcţii a multora din dregători, unii păstrându-şi funcţia 15-22 ani.
Matei Basarab a guvernat autoritar, fiind destul de ferm cu boierii, cărora nu le îngăduia abuzuri şi pedepsind aspru pe cei ce nu i se supuneau. Întărirea autorităţii centrale se reflecta şi în conţinutul legiuirii Îndreptarea legii conform domnul este singurul în măsură să fixeze taxele vamale şi să acorde scutiri, are dreptul de a pedepsi cu moartea pe boierii hicleni, etc .
Autoritatea centrală s-a bucurat nu doar de sprijinul boierimii, dar şi de acela al bisericii căreia domnul i-a acordat numeroase danii .
Pentru a putea face faţă pericolului extern reprezentat de Imperiul Otoman şi de Vasile Lupu, Matei Basarab a acordat o atenţie deosebită organizării armatei ale cărei efective au fost mărite. Armata permanentă era alcătuită din trei categorii de oşteni: curtenii (roşii), slujitorii (călăraşi şi dorobanţi) şi mercenarii- în total cca. 26000 de ostaşi- la care se adăugau în caz de război trupele de ţărani şi slugile marilor boieri .
În domeniul juridic se produc deasemenea o serie de realizari, cea mai de seamă fiind tipărirea Îndreptării legii, primul codice de legi, cu un pronunţat caracter laic apărut în Ţara Românească şi cea mai cuprinzătoare legiuire tipărită în limba română în tot cursul evului mediu.
Însemnatele cheltuieli pentru întreţinerea oştii sale la nivel european, pentru plata obligaţiilor către Înalta Poartă, la care se adaugă dorinţa de a strânge bani a domnului atrag necesitatea unei reforme fiscale- aceasta se va numi "darea talerului" şi se percepea pe avere- dar şi a unei relansări economice.
b) Economia. Deşi nu se cunosc prea multe lucruri despre dezvoltarea agriculturii, din descrierile călătorilor străini aflăm cel puţin de existenţa unor condiţii naturale favorabile cultivării cerealelor şi creşterii animalelor, dar mai ales este lăudată bogăţia în grâne şi animale . O atenţie deosebită s-a acordat viticulturii (s-au păstrat sute de documente privind vânzări şi cumpărări de vii) şi pescuitului.
În timpul domniei lui Matei Basarab documentele atestă o vie activitate minieră la Baia de Aramă şi la Baia de Fier , exploatări puse în funcţiune de către domnitor între 1641- 1644. Tehnica extracţiei şi a reducerii minereurilor a fost descrisă de către Paul de Alep, care a vizitat ţara spre sfârşitul domniei lui Matei Basarab. Din această relatare reiesă nivelul ridicat al operaţiilor tehnice folosite de meşterii munteni, la exploatările miniere principale folosindu-se din plin forţa hidraulică, atât în procesul de extracţie cât şi în cel de reducere. Se exploatau de asemenea mari cantităţi de sare de la Ocnele Mari sau Ghitioara, modul de exploatare fiind descris de acelaşi călător .
Ca urmare a intensificării activităţii extractive a metalelor, se constată o dezvoltare a industriei prelucrătoare care se manifestă printr-o largă specializare a meşteşugurilor din cadrul ei. Pe lângă dezvoltarea meşteşugurilor, în această perioadă se înfiinţează primele manufacturi din Ţara Românească, două de hârtie şi o alta de sticlă, lângă Târgovişte .
Pe lângă meşteşugari, o mare dezvoltare a avut comerţul, existând schimburi comerciale cu Poarta, Veneţia, şi Moldova. Principalele produse de export erau grânele, animalele, sarea, mierea şi ceara, în timp ce stofele scumpe alcătuiau articolul preferat de import. Principalii beneficiari a schimburilor comerciale erau marii boieri; cât priveşte ţăranii, banii realizaţi din vânzarea produselor abia le ajungeau pentru plata dărilor.
Într-adevar, în vremea domniei lui Matei Basarab situaţia ţăranilor se îngreunează deoarece acum are loc extinderea şi înăsprirea exploatarii feudale manifestate prin creşterea numărului tăranilor aserviţi şi prin mărirea îndatoririlor faţă de stăpânii feudali . Măsurile represive luate de domnie împotriva ţăranilor fugari cât şi acelora care îi adăposteau ne indică poziţia voievodului de partea clasei feudale ale cărei interese le-a apărat.
Refacerea economică a ţării a asigurat o bază materială solidă pentru desfăşurarea unei vaste opere cultural- artistice comparate cu cele realizate de Ştefan cel Mare, Neagoe Basarab sau Constantin Brâncoveanu .
c) Cultura. Domnia lui Matei Basarab a fost orientată spre un tradiţionalism ataşat acelor momente ale istoriei Ţării Româneşti ce au însemnat fie începutul unei creaţii statale, fie, mai apoi o rezistenţă antiotomană activă . Voievodul a marcat timpul său printr-o orientare naţională, ideologia domniei sale avându-şi rădăcinile în două mituri istorice ale Ţării Româneşti: cel al "descălecatului" şi cel al "noului Basarab", care a fost Neagoe .
Deşi Matei Basarab nu a fost el însuşi cărturar, a ştiut să atragă la curtea sa pe cei mai învăţaţi oameni ai epocii sale, care au început să răspândească cultura în lima românească. Printre personalităţile care au dat impuls vieţii culturale se numără: învăţatul Udrişte Năsturel, mitropoliţii Teofil şi Ştefan, umanistul grec Pantelimon Ligaridis. Cea mai de seamă realzare a fost aducerea în ţară a tiparului cu ajutorul caruia s-au tipărit 21 de cărţi religioase . S-au mai tipărit şi primele legiuiri din Ţara Românească: Pravila de la Govora, (1640) şi Îndreptarea legii (1652).
Matei Basarab s-a dovedit un mare ctitor de biserici ce se remarcă prin simplitate şi robusteţe, de la bisericile de mănăstiri (Topolniţa, Strehaia, Săcuieni) la cele voievodale (Brâncoveni pe Olt sau Maxineni pe Siret) şi cele boiereşti înălţate după modelul celor dintâi.
2.2. Direcţiile politicii externe
Politica externă a Ţării Româneşti în epoca lui Matei Basarab, a fost condiţionată de doi factori principali: alianţa cu principii Transilvaniei, Gheorghe Rácóczi I şi II şi lupta împotriva imixţiunii Porţii în treburile interne ale ţării .
Neputând obţine sprijinul împăraţilor hasburgi- angajaţi în Războiul de 30 de ani- Matei Basarab se orientează spre o alianţă cu Transilvania. Vorbind despre această alianţă domnul spunea în 1652: "de cine ne vom teme dacă ţările noastre vor păstra buna înţelegere de până acum? În afară de Dumnezeu, de nimeni." . Legătura dintre Matei Basarab şi Gheorghe Rácóczi I, a fost concretizată prin tratatul din 29 iunie/ 9 iulie 1635, tratat reînnoit în 1638 şi în 1647.
Matei Basarab şi-ar fi dorit legătură şi cu Moldova. Perspectivele s-au arătat favorabile în vremea domnitorilor Miron Barnovschi şi Moise Movilă. Din păcate scurta lor domnie nu a făcut să fie posibilă crearea unei legături stabile. Înlocuirea lui Moise Movilă în primăvara anului 1634 cu Vasile Lupu a compromis înţelegerea cu Moldova, căci noul domn şi-a bazat domnia pe sprijinul Porţii şi al elementelor greceşti din slujba acesteia . Neînţelegerile dintre cei doi domni au fost încurajate de Înalta Poartă care intenţiona să dezbine cele două ţări cu scopul de a le ţine mai uşor sub control. În vara anului 1637 Vasile Lupu denunţă marelui vizir relaţiile secrete dintre domnul muntean şi principele transilvănean, intervenind astfel în legăturile politice munteano-transilvănene, fapt ce avea să complice viaţa politică a celor trei ţări române. Eşecul campaniei proiectate de Vasile Lupu împotriva lui Matei Basarab îl determină pe domnul moldovean ca, începând din decembrie 1637, să încerce să atragă de partea sa pe Gheorghe Rácóczi I şi să-l izoleze pe adversarul său din Ţara Românească . În acest sens el trimite o solie de pace la Alba Iulia cu propunerea încheierii unui tratat de alianţă. Gheorge Rácóczi I a preferat să fie mediator între cei doi domni, astfel, pe la mijlocul lunii septembrie 1638 fiind întocmit un proiect al unui tratat de pace între Ţara Românească şi Moldova la care se va adăuga şi proiectul unui tratat de alianţă între Transilvania şi Moldova. Cele două tratate de alianţă bilaterale, încheiate după aproape o lună de negocieri, aveau să fie precedate de un al treilea, dintre Transilvania şi Ţara Românească, din 23 octombrie 1638. Astfel la finele anului 1638 între cele trei ţări româneşti se restabileşte pacea şi din nou sunt legate printr-o alianţă defensivă, pe calea unor tratate bilaterale .
Cu toate acestea Vasile Vodă nu a renunţat la intrigile diplomatice la Poartă pentru îndepărtarea lui Matei Basarab. Între anii 1640- 1644 se desfăşoară un război diplomatic între cei doi rivali, domnul muntean căutând alianţa cu Veneţia şi cu împăratul habsburg Ferdinand al III-lea, în vreme ce Vasile Lupu căuta fără succes alianţa cu Polonia. Cum nu găseşte sprijin nici din partea Porţii şi nici a Poloniei, domnul moldovean acceptă propunerea de împăcare formulată de Matei Basarab la începutul anului 1644 . Drept chezăşie a păcii Matei Vodă a ridicat mănăstirea Soveja în Moldova, iar Vasile Lupu a refăcut în întregime biserica Stelea din Târgovişte. Împăcarea dintre cei doi domni l-a supărat pe principele Transilvaniei care i-a imputat lui Matei Basarab că a făcut pace fără consimţământul său . Răcirea raporturilor a fost de scurtă durată căci Gheorghe Rácóczi era vecinul cel mai apropiat al domnilor din ţările române extracarpatice. Împăcarea între cei trei domni s-a facut pe baza unor interese comune de luptă antiotomană. Iniţiativa a venit de la Vladislav al V-lea, regele Poloniei, care în perioada 1645-1647 a proiectat o mare cruciadă în care celor trei le recenea un rol important, în avangarda armatei creştine, Matei Vodă fiind desemnat drept "generalisim al întregului Orient" .
Planurile de cruciada se spulberă o dată cu încetarea din viaţă a regelui polon la 20 martie 1648. Cu toate acestea în 1649-1650 solii bulgare mai aminteau încă la Veneţia (singura care lupta cu turcii în Mediterana) despre rolul important atribuit lui Matei Basarab în proiectele antiotomane .
Din 1638 relaţiile lui Matei Basarab cu Vasile Lupu se deteriorează din nou şi domnul Moldovei, care încearcă să-l despartă de noul principe al Transilvaniei, Gheorghe Rácóczi al II-lea, pregăteşte în acelaşi an o intervenţie în Ţara Românească, plan nereuşit datorită retragerii sprijinului tătar.
Pentru a-şi asigura sprijinul principelui transilvănean, la 18 februarie 1650 Matei Basarab a reînnoit pactul de alianţă mai vechi încheiat cu tatăl acestuia. În noua sa formă, pactul nu schimba termenii iniţiali ai tratatului , iar Matei Vodă face o încercare nereuşită de a introduce paritatea de drepturi şi obligaţii a partenerilor. Criza în relaţiile cu Vasile Lupu, susţinut de cazaci şi tătari, se acutizează la finele lui 1652, Gheorghe Rácóczi al II-lea şi Matei Basarab luând decizia de a-l îndepărta de pe tronul Moldovei.
Bătălia hotărâtoare a avut loc la Finta, 27 mai 1653, conflict terminat cu înfrângerea voievodului moldovean, care-şi va pierde tronul şi va fi silit de proprii săi supuşi să-şi părăseasca ţara.
O altă direcţie a politicii externe a lui Matei Basarab a vizat sprijinirea popoarelor ortodoxe din Peninsula Balcanică prin promovarea unui panortodoxism politic slujit de cartea tipărită în limba slavonă, într-o vreme în care influenţe protestante erau încurajate de înalţi prelaţi precum patriarhul Chiril Lucaris. Acest sprijin pe plan cultural şi religios era legat de planurile sale de eliberare a popoarelor din sudul Dunării. La 1636 domnul Ţării Româneşti mărturisea solului polon J. Krasinski: "neavând copii nu doreşte să dea altă întrebuinţare comorilor sale nenumărate decât pentru eliberarea creştinilor de sub jugul turcesc" .
2.3. Sfârşitul domniei
Sfârşitul domniei voievodului Ţării Româneşti a fost întunecat de răscoalele izbucnite în rândul armatei sale. Cronicile interne prezintă prima ridicare a slujitorilor ea urmând la scurtă vreme după bătălia de la Finta . Din relatările păstrate rezultă că răsculaţii s-ar fi ridicat atât împotriva domnului cât şi a unora dintre marii săi dregători. Mişcarea din primăvara lui 1653 a avut un caracter complex şi a fost înlesnită de uzura puterii autoritare îndelung deţinută de un domn acum bătrân şi bolnav, incapabil de a stăpâni situaţia devenită explozivă. Stăpânirea lui Matei, care părea atât de puternic consolidată, s-a prăbuşit în primul rând datorită erodării temeliei sale care era armata .
Domnitorul nu a mai avut când să-şi realizeze intenţia de a înăbuşi răscoala deoarece la 9 aprilie 1654 a închis ochii pentru totdeauna. Matei Basarab a fost înmormântat la biserica domnească din Târgovişte.
