Motivul expeditiilor geografice a fost setea de castig si asigurarea monopolului comercial.
In cursul secolului al XV-lea portughezii au fost din ce in ce mai preocupati de ideea de a ajunge in Indii, navigand de-a lungul Africii. Drumul pe uscat catre Orient era obositor si plin de pericole, deoarece turcii otomani ii atacau foarte des pe negustori. Din acest motiv pretul aurului adus din Indii era foarte ridicat. La fel era si pretul mirodeniilor, fara de care carnea europeana era practic de nemancat (in lipsa posibilitatii de racire, sararea, respectiv condimentarea, era singura metoda de conserre). Evenimentele de mai tarziu au demonstrat ca pana si drumurile lungi si soldate cu pierderea unor corabii puteau aduce niste profituri uriase, daca macar un transport de mirodenii ajungea la destinatie.
Cu toate ca nimeni nu putea afirma cu certitudine ca Africa are o coasta sudica navigabila, portughezii nu au dat inapoi. Pe hartile de atunci, Africa se extindea adanc spre sud, pana in "fundul" lumii. Aceasta presupunere nu i-a putut linisti pe navigatorii portughezi. Pe vremea domniei lui Ioan al II-lea (1481 - 1495), un alt sustinator entuziast al expeditiilor, Bartolomeu Diaz(1450 - 1500), a navigat mai spre sud decat precedesorii europeni, in anul 1487, pana la punctul cel mai sudic al Africii. Diaz a intentionat sa mearga mai departe, insa echipajul l-a silit sa se intoarca. La intoarcere a ajuns din nou la extremitatea sudica a Africii si a numit-o Capul Furtunilor. Mai tarziu, regele Ioan a schimbat numele in Capul Bunei Sperante.
In anul 1497, sub conducerea lui Vasco da Gama, s-a pornit o noua expeditie. Da Gama a uit sa iasa cu corabiile in largul Oceanului Atlantic si sa le lase pe seama nturilor de vest; totul a iesit precum se asteptase. Vanturile l-au dus direct la Capul Bunei Sperante; a reusit sa evite curentii din apropierea tarmului. L-au asteptat insa destule pericole pe drumul ce ducea in sus, de-a lungul coastei de est al Africii, inainte de a debarca in Calicut, strabatand Oceanul Indian. Intoarcerea lui Da Gama, in septembrie 1499, a fost sarbatorita, deoarece Portugalia a devenit principalul intermediar intre Est si Vest.
Portughezii isi pastrau toate secretele, vecinii lor spaniolii dovedindu-se incapabili in a infrange monopolul portughezilor asupra comertului africano - asiatic. Probabil acesta a fost si motivul pentru care domnitorii spanioli regele Ferdinand si regina Izabela au putut fi convinsi sa sprijine un barbat care afirma ca se poate gasi un drum mai scurt spre Indii. Acest barbat a fost Cristofor Columb (1451 - 1506), un capitan de s italian, care in urma studiilor sale s-a convins ca Indiile sunt la doar 3.500 de mile peste Oceanul Atlantic. Calculele sale erau accepile pentru oamenii intati din acele vremuri care stiau deja ca Pamantul este sferic, dar habar nu aveau de existenta Americii. Evident, Columb a gresit, dar aceasta a fost una din cele mai norocoase greseli ale istoriei.
Acesta a dovedit europenilor ca drumul apusean "spre Indii" este posibil, iar tinuturile nou descoperite erau foarte bogate.
Descoperirea Americii , de catre Columb (1492), a fost repede lorificata de spanioli si portughezi care si-au faurit imperii imense in America Centrala si de Sud. Silirea permanenta in America de Nord - in aparenta o zona saraca - a inceput mai tarziu.
Columb nu a recunoscut niciodata pana la sfarsitul vietii sale, esecul sau de atinge Indiile; curand alti spanioli si-au dat seama ca din intamplare, au dat peste pamanturi ste, necunoscute, gata de a fi pradate, cucerite si transformate. Singurii rili care luau parte la aceste actiuni erau portughezii care, in 1500 au descoperit din intamplare Brazilia. Aflandu-se in partea estica a liniei de demarcatie, trasata in 1494, care delimita orice noua descoperire a Spaniei si Portugaliei, Brazilia a devenit colonie portugheza. Restul Americii Centrale si de Sud, de la New Mexico pana la Terra del Fuego, apartineu Spaniei la fel ca si, teoretic, pamanturile mai putin ospitaliere din partea nordica, carora le-au aratat mai putin interes.
Descoperirea lui Columb risca sa aduca pe spanioli in conflict cu portughezii. In 1473 papa Martin al V-lea atribuise Portugaliei privilegiul exclusiv al descoperirilor. La cererea Spaniei, Alexandru al VI-lea Borgia revizui sentinta precedesorului sau si imparti lumea coloniala intre Spania si Portugalia. Prin bula din 4 mai 1493, toate teritoriile descoperite la est de meridianul care trece la 100 mile vest de Azore fura atribuite Portugaliei; iar Spaniei - teritoriile descoperite sau de descoperit la vest de aceasta linie. La protestul Portugaliei, linia de demarcatie a fost impinsa cu 170 de mile spre vest (Tratatul de la Tordesillas, 7 iunie 1494).
Ambele state au acceptat sa nu intreprinda explorari in emisfera atribuita celuilalt.
Cu acest tratat a inceput o noua faza de cucerire europeana a Lumii Noi (1494 - 1580). Spania si Portugalia vor fi protagonistele expansiunii mondiale. In timp ce spaniolii au explorat, cucerit si colonizat ste spatii si civilizatii in America Centrala si de Sud (1492 - 1550), portughezii si-au impus controlul asupra coastelor africane, braziliene si indiene (1498 - 1511). Posesiunile spaniole s-au intins pana in Filipine (1570), acolo unde deja incepea stapanirea portugheza asupra Indoneziei.
Mirajul Noii Lumi
La inceputul fazei de constituire a imperiilor coloniale, Columb intuieste existenta unui nou continent. Convingerea devine certitudine odata cu reusita calatoriei portughezului lui Vasco da Gama (1497) spre India. In 1513 a fost zarit pentru prima oara pasajul spre un alt ocean, "Marea Sudului" (Oceanul Pacific).
Vasco da Gama (1469 - 1524) este descoperitorul drumului spre India pe la Capul Bunei Sperante. Descoperirea caii maritime spre India de catre europeni a constituit unul dintre evenimentele de seama din istoria nu numai a comertului portughez, ci si a comertului mondial. Din acel moment si pana la deschiderea canalului Suez (1869), comertul Europei cu tarile situate pe tarmurile Oceanului Indian si cu China s-a desfasurat in cea mai mare parte, nu prin Marea Mediterana, ci prin Oceanul Atlantic, ocolindu-se Capul Bunei Sperante. Portugalia, care detinea "cheia navigatiei spre rasarit", a devenit in secolul al XVI-lea o mare putere maritima, acaparand monopolul comertului cu Asia de sud si de est; ea a detinut acest monopol timp de 90 de ani, pana la nimicirea "Invicibilei Armade" (1588).
Dar in India propriu-zisa expeditia lui Vasco da Gama, care a deschis calea spre cucerirea si jefuirea de catre europeni a acestei mari tari, a trecut neobserta.
Un explorator spaniol ramas in istoria descoperirilor geografice este Vasco Nunez de Balboa (1475 - 1519) a pornit intr-o expeditie primejdioasa (1513) de a afla pentru spaniolii care se silisera in regiunea Panama de azi, daca la apus de aceasta zona se intinde o alta mare si un tinut bogat in aur. In fruntea unei cete de doua sute de europeni si o mie de indieni, Balboa isi taie drum prin padurile seculare si prin mijlocul triburilor dusmane si, dupa douazeci si cinci de zile, ajunse in rful unui munte, de unde zu un nou ocean, pe care l-a numit Mar del sur (Marea de sud).
Balboa a marcat a doua etapa decisi, dupa Columb, in istoria explorarii Lumii Noi.
El a dovedit ca intre Europa si Asia se interpuneau un nou continent si un nou ocean, nebanuite. Marea problema era de a gasi, peste bariera americana, o trecere spre tara aromatelor.
Regele Carlos insarcina pe Magellan sa rezolve problema.
Fernando de Magellan (1480 - 1521), portughez, era om de stiinta si expert in chestiunile maritime. In 1520, Magellan descopera stramtoarea mult cautata (care-i purta numele) intre Oceanul Atlantic si Mar del sur pe care exploratorul o numeste Pacific datorita linistei aparente a apelor. Dupa 98 de zile, scopul expeditiei s-a realizat atingand Arhipelagul Filipinelor.
Magellan a descoperit drumul de vest pe care in zadar il cautase Columb si a condus prima calatorie in jurul pamantului, care a relet existenta Oceanului Pacific si a revolutionat conceptia geografica despre lume.
Gionni Caboto (1450 - 1498), navigator si explorator englez de origine genoveza, a intreprins in 1497 o calatorie pentru gasirea unui drum prin NV catre Katai (China) si India. A descoperit o coasta pustie (24 iun. 1497) pe care a numit-o "Terra Prima Vista" (probabil ins. Newfoundland, Pen. Labrador sau ins. Cape Breton) si marele banc din apropierea ins. Terra No, deschizand o noua zona de pescuit pentru englezi.
Martin Frobisher (1535 - 1594), ofiter si navigator englez, care participa la expeditii in Guineea (1553 - 1554) si pe coasta Barbariei (1559), fiind primul explorator care, dupa Gionni Caboto, incearca sa gaseasca "Trecerea de Nord-Vest" spre Oceanul Pacific. Martin Frobisher a fost primul cercetator al icebergurilor.
Henry Hudson (nascut la mijlocul sec. 16 - cca. 23 iun. 1611, in Golful Hudson, Canada), a fost navigator si explorator arctic englez. A condus trei expeditii pentru descoperirea "Drumului maritim de Nord Vest" intre Oceanul Atlantic si cel Pacific. El a fost cel care a adus o mare contributie la descoperirea nordului continentului american. Numele sau il poarta astazi marele golf nord-american, o stramtoare intre Pen. Labrador si ins. Tara lui Baffin, un fluviu in S.U.A. si o peninsula in Groenlanda.
William Baffin (1584 Londra - 23 ian. 1622), navigator si explorator arctic englez. A determinat pentru prima oara longitudinea unui punct cu ajutorul corpurilor ceresti, a obsert cea mai mare declinatie a acului magnetic (la vremea aceea), a efectuat pretioase obsertii climatice asupra mareelor si fenomenelor de refractie din atmosfera, care au folosit exploratorilor de mai tarziu. Un golf (intre Groenlanda si Arh. Arctic Canadian) si o mare insula ii poarta numele (Tara lui Baffin).
Englezii au descoperit teritoriul de astazi al Canadei si Statelor Unite.
Olandezii s-au lansat in expansiunea mondiala abia in secolul al XVII-lea. Primul semnal a fost dat de expeditiile lui William Barents ( 1550 - 1597), navigator si explorator arctic olandez. Numele sau este legat de primele incercari de a sili o legatura nala, prin marile Oc. Inghetat, intre Oc. Atlantic si Pacific. A efectuat trei calatorii si a silit pe baza astronomica latitudinea unor puncte, a cartografiat Arh. Noia Zemlea, a efectuat un ciclu anual de obsertii meteorologice si masuratori de adancimi. O insula din Arh. Spitzbergen (Barentsoya) si o mare din Oc. Inghetat ii poarta astazi numele.
La o jumatate de secol distanta, navigatorul olandez Abel Tasman (1603, Olanda - 1659), navigator olandez, a descoperit Tasmania, Noua Zeelanda si portiuni din Australia(Noua Olanda). Numele sau este purtat astazi de marea insula din SE continentului australian si de o mare intre Arh. Noua Zeelanda si Australia.
Intre 1550 -1650, expansiunea rusa spre muntii Urali, Siberia si Oceanul Pacific a intregit procesul de cercetare si cucerire a spatiilor extraeuropene. Astfel, treptat, se confirma ipoteza lui Ptolemeu ca Pamantul este rotund.
Descoperirile geografice, noutatea si abundenta produselor importate in Europa, afluxul unor mari cantitati de metale pretioase si inceputul expansiunii coloniale au avut repercusiuni adanci si multiple asupra dezvoltarii statelor europene.
Descoperirile geografice au deplasat caile si centrele comerciale. In locul Mediteranei si Balticei, mari inchise, Atlanticul devine centrul comercial al lumii. Portugalia, Spania, Franta, Anglia devin principalele puteri economice si comerciale. Venetia este silita sa se margineasca la comertul cu Imperiul otoman.
Descoperirile geografice rele Europei posibilitatile economice ale Americii. Dupa perioada de cucerire, spaniolii incep sa puna in loare solul coloniilor lor, aclimatizeaza tele (graul, orzul, orezul, lamaii, maslinii, portocalii) si animalele (calul, asinul, boul, capra si oaia), necunoscute in Lumea Noua si trimit agricultori si muncitori experti in arta irigatiei. Ei raspandesc in Europa tele specifice ale Americii: tutunul, porumbul, rosiile si cartofii.
Descoperirile geografice au aratat omenirii masura exacta a globului pamantesc.
