În unele epoci ale istoriei, amenajarea oraşelor a fost realizată în funcţie de imperative, mai ales religioase ori politice, însă scopul urbanismului contemporan este de a servi într-un mod cât mai plăcut locuitorii oraşului.
Activitatea de urbanism se desfăşoară în baza Legii 350/ 2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, şi a Legii 50/ 1990, republicată în 2004 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii. Majoritatea regulilor de urbanism se află exprimate în documentaţiile de urbanism, acte de planificare urbană care conferă regulii o formulare spaţială, adică o diferenţiere în funcţie de zona în cauză.
Cele mai importante documentaţii pe care se bazează întreaga activitate a urbanismului sunt: planurile de urbanism şi regulamentele de urbanism, detaliate în cele ce urmează.
1.4.1. Planurile de urbanism
Documentaţiile de urbanism, în baza Legii 350/2001, art. 44 alin. (1) se referă la localităţi urbane şi rurale şi reglementează utilizarea terenurilor şi condiţiile de ocupare a acestora cu construcţii.
a) Planul urbanistic general (PUG) - este documentaţia care stabileşte obiectivele, acţiunile şi măsurile de dezvoltare pentru o localitate existentă sau viitoare pe o perioadă determinată, pe baza analizei multicriteriale a situaţiei existente. Acest plan cuprinde o serie de documente complexe şi se întocmeşte pentru întregul teritoriu intravilan al localităţii. El reglementează utilizarea terenurilor şi condiţiilor de ocupare a acestora cu construcţii, inclusiv infrastructura amenajării şi plantaţii, constituindu-se în suportul pentru realizarea programului de dezvoltare a localităţilor. Planul urbanistic general este punctul de pornire pe baza căruia se eliberează certificatele de urbanism şi autorizările de construire în teritoriul localităţii respective.
b) Planul urbanistic zonal (PUZ) - este documentaţia care se referă la o zonă dintr-o localitate actuală sau viitoare, prin care se analizează situaţia existentă şi se precizează toate elementele urbanistice necesare eliberării certificatelor de urbanism şi autorizăriilor de construire. Conţinutul planului aprofundează prevederile PUG pentru zona studiată, cu elemente suplimentare, necesare realizării construcţiilor şi amenajărilor solicitate. Obiectivele principale ale planului urbanistic zonal sunt:
stabilirea modului de organizare arhitectural - urbanistică a zonei şi a categoriilor de intervenţii necesare, în corelare cu tema planului urbanistic general;
completarea stradală şi stabilirea profilelor caracteristice elementelor acestuia;
rezervarea terenurilor necesare amenajării intersecţiilor de străzi şi noduri de circulaţie şi a suprafeţelor aferente parcajelor şi garajelor corespunzătoare funcţiunii zonei;
precizarea soluţiilor de echipare tehnico-edilitară prevăzute pentru zona studiată şi a modurilor de racordare la reţelele magistrale ale localităţii;
detalierea categoriilor de intervenţii permise în cadrul zonelor protejate şi a spaţiilor limitrofe acestora;
detalierea formei de proprietate asupra terenurilor şi condiţiilor de asigurare a terenurilor necesare pentru obiectivele de utilitate publică.
c) Planul urbanistic de detaliu (PUD) - este documentaţia prin care se stabilesc condiţiile de amplasare şi executare pe un anumit teren a uneia sau a mai multor construcţii cu detinaţie precizată, cu respectarea prevederilor celorlalte documentaţii de urbanism şi amenajarea teritoriului şi a condiţiilor particulare generate de teren, de vecinătatea acestuia şi cerinţele funcţionale. În acest document se includ date referitoare la dimensionarea, funcţionalitatea şi aspectul arhitectural al construcţiilor prevăzute, precum şi la determinarea mărimii limitelor zonei studiate ce stau la baza întocmirii documentaţiilor pentru obţinerea autorizaţiilor de construire.
1.4.2. Regulamentele de urbanism
Regulamentele de urbanism se elaborează în funcţie de câmpul de aplicare a acestora. Astfel avem două tipuri de regulamente:
a) Regulamentul general de urbanism (RGU) - este elaborat de administraţia centrală de specialitate, pe baza principiilor generale ale activităţii de urbanism şi amenajare a teritoriului, stabilite prin lege şi se aprobă de către Guvern. Acest document reprezintă sistemul unitar de norme tehnice şi juridice care stă la baza elaborării planurilor de amenajare a teritoriului, planurilor urbanistice, precum şi a regulamentelor locale de urbanism. RGU stabileşte, în aplicarea legii, regulile de ocipare a terenurilor şi de amplasare a construcţiilor şi a amenajărilor aferente acestora şi de asemenea se aplică în proiectarea şi realizarea tutoror construcţiilor şi amenajărilor amplasate pe orice categorie de terenuri, atât intravilan, cât şi în extravilan.
b) Regulamentul local de urbanism (RLU) - întăreşte şi detaliază prevederile planurilor urbanistice referitoare la modul concret de utilizare a terenurilor şi de amplasare, dimensionare şi realizare a construcţiilor, amenajărilor şi plantaţiilor, constituindu-se în instrumentul de bază ale realizării disciplinei în construcţie.
Reglementările urbanistice evidenţiate în planurile de urbanism şi în regulamente sunt puse în aplicare de administraţia publică atât de la nivel central, judeţean cât şi local.
1.4.3. Atribuţiile administraţiei publice
Rolul administraţiei publice în procesul de urbanizare este determinat de lege şi subordonat acesteia, acest rol manifestându-se ţinând cont atât de interesul public cât şi de cel privat. Administraţiei publice îi revine sarcina de-a elabora documentaţiile de urbanism după o politică bine gândită în această materie, dat fiind că urbanizarea nu se poate desfăşura într-un mod haotic, necontrolat.
Astfel activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism la nivel naţional este coordonată de Guvern, care stabileşte desfăşurarea acesteia, în raport cu conţinutul Programului de guvernare, programe prioritare, linii directoare şi politici sectoriale. Organul specializat al guvernului care are atribuţia de a elabora Planul de amenajare a teritoriului naţional şi a Regulamentului General de Urbanism, dar şi de-a supraveghea diferite proiecte şi programe la nivel regional, judeţean şi local, este Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei.
Activitatea de la nivel judeţean, în domeniul amenajării teritoriului şi de urbanism, este coordonată de Consiliul Judeţean. Acest organ stabileşte orientările generale privind amenajarea teritoriului şi organizarea şi dezvoltarea urbanistică a localităţilor, pe baza planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism. În acest scop are o bună colaborare cu Consiliul Local şi chiar îi acordă acestuia asistenţă tehnică de specialitate.
La nivel local, organul menit să coordoneze întreaga activitate de urbanism desfăşurată pe teritoriul unităţii administrativ- teritoriale, este Consiliul Local. Acesta asigură respectarea prevederilor cuprinse în documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism aprobate, pentru realizarea programului de dezvoltare urbanistică a localităţilor componente ale comunei sau oraşului.
În scopul îmbunătăţirii calităţii deciziei referitoare la dezvoltarea durabilă locală şi judeţeană, pe lângă fiecare consiliu judeţean, primărie municipală şi orăşenească, se poate înfiinţa Comisia Tehnică de amenajare a teritoriului şi de urbanim, organism consultativ cu atribuţii de avizare, expertiză tehnică şi consultanţă. Comisia Tehnică este formată din specialişti în domeniul amenajării teritoriului şi al urbanismului şi din reprezentanţi ai instituţiilor tehnice, economice, sociale şi de protecţie a mediului cu care administraţia publică locală colaborează în îndeplinirea acestor activităţi. Rolul acestui organ este de-a aviza din punct de vedere tehnic documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism, precum şi studiile de fundamentare sau cercetările prealabile.
Deşi atribuţiile administraţiei publice sunt foarte bine structurate în lege, de multe ori realitatea atestă că acestea nu sunt îndeplinite aşa cum ar trebui. Din nefericire, la ora actuală dezvoltarea urbană are loc într-un mod necontrolat, haotic.
Majoritatea promotorilor modelelor pre-urbanismului se axau mai mult pe locuinţe individuale, înconjurate de mult spaţiu verde, cât mai aproape de rural. Astăzi, în schimb suntem martorii unei dezvoltări urbane fără precedent, departe de viziunile pre-urbaniştilor, de rural. Cu toate că acest domeniu are menirea de-a ordona într-o manieră armonioasă şi raţională, viaţa unei populaţii, într-un spaţiu geografic determinat, conform unor reglementări urbanistice, de cele mai multe ori realitatea ne arată contrariul.
