Formarea şi erupţia vulacanilor - vulcanii



Un vulcan este o deschizătură pe suprafaţa Pământului prin care magma, gazele asociate şi cenuşa erupe. Acest cuvânt se referă deasemenea şi la forma sau structura, care este de obicei conică, produsă prin acumularea matereialului erupt. Vulcanii erup în special aproape de limitele unei placi tectonice şi se află în special pe lângă bazinul Pacific, numit Cercul de Foc al Pacificului (Pacific Ring of Fire).

Această puternică forţă a naturii a inspirat teamă omenirii de foarte mult timp. Romanii au atribuit erupţile vulacnice lui Vulcan, zeul focului şi al meşteşugurilor. În anul 79 (după Christos) erupţia vulcanului Vezuviu a distrus oraşele romane Pompeii şi Herculaneum. Polynesienii credeau că vulcanii erau controlaţi de zeiţa focului Pele. Una dintre cele mai spectaculoase erupţii înregistrate în istorie a fost în anul 1883 cu explozia insulei Krakatoa, care se află în strâmtoarea Sunda, lângă insula Java. Un exemplu mai recent (1980) este erupţia vulcanului St. Helen din Washinton State.


Formarea şi erupţia vulacanilor.



Erupţia vulcanilor poate să fie violentă, chiar catastrofică, sau relativ blândă. Cele mai explozive erupţii sunt de fapt rafale de abur care formeză imagini spectaculoase. Erupţiile mai liniştite au loc când pietrele topite sunt împinse prin crăpături mari ale crustei Pământului şi acoperă peisajul înconjurător. Aceste scugeri de lavă dacă se repetă pot umple văile din apropiere şi îngropa dealurile joase, creând şiruri groase de lavă, care devin podişuri.
Originea pietrei topite, numită de geologişti magmă, nu este ştiută prea bine. Aproape 80 % din toate magmele este compusă din bazalt.