TEORIA SI PRACTICA IMPOZITARII PROFITULUI



Impozitul pe profit este una din formele de baza in alimentarea bugetului national ,pe seama veniturilor agentului economic.
Din punct de vedere a regimului financiar ,"legea impozitului pe profit" cuprinde numeroase reglementari ,probabil din timp in timp "interschimbabile",important, pentru inceput ,fiind de retinut ca impozitul inregistrat in titlul unui exercitiu trebuie sa cuprinda ,in acelasi timp :
*suma impozitelor imediat exigibile ;
*suma impozitelor amanate(care vor deveni exigibile ulterior ,la o scadenta cunoscuta dar a caror suma nu poate fi identificata de o maniera certa.
1.Suma impozitelor latente nu trebuie sa faca obiectul unei contabilitati ,fiind vorba de simple eventualitati.
2.In afara acestora ,din teoria si practica generala a impozitarii profitului mai trebuie retinute si alte conceptii de interes atat pentru fiscalitate cat si pentru agentii economici intre care mecanismul "impunerii amanate".
Impozitele pot corespunde fie la active (creante) fie la passive(datorii) provenind din :
a)diferente temporare intre calculul contabil si rezultatul fiscal care sunt relative fie la rezultatu activitatilor ordinare ;fie la rezultatul extraordinar ; impozitele amanate atasate pot fi active sau pasive.
b)subventii pentru investitiile primite la nivelul sumei nete ramase de integrat la rezultatul fiscal ;impozitele amanate atasate pot fi active sau pasive.
c)provizioane reglementate care au fost constituite pentru a beneficia de dispozitiile fiscale de favoare ,la care se cunoaste la data reintegrarii in rezultat de maniera precisa ,impozitele atasate sunt pasive;
3. O alta problema specifica o reprezinta reporturile deficitare de impozite,in analiza carora trebuie sa se tina seama daca:
*este vorba de deficituri fiscale raportabile asupra profiturilor anterioare totale si care fac sa apara o anumita creanta in principiul sau si in suma sa asupra statului :aceasta constituie o creanta achizitionata de catre agentul economic ,care trebuie sa figureze cu acest titlu la activ;
*este vorba de deficite fiscale reportabile asupra profiturilor realizate ulterior ;creanta de impozitare care rezulta nu poate fi pusa in evidenta decat atunci cand imputatia sa este probabila.
In lipsa respectarii acestor caracteristici ,creanta de impozit rezultand din raporturile deficitare este calificata ca creanta de impozit latent.
4.Calculul impozitelor este iarasi o problema ce tine de legislatia financiara a fiecarei tari ,dar unele reguli au un caracter industriabil :
*suma impozitelor exigibile este calculata in virtutea principiilor si regulilor legislatiei fiscale in vigoare in titlul exercitiului unde rezultatul este determinat ;
*suma impozitelor amanate se calculeaza la cota de impunere calculata oficial,la care elementele de reintegrare sau de dedus vor fi impuse sau deduse .
5.Daca avem in vedere prevederile legislatiei noastre financia-fiscale cu privire la impozitarea profitului ,mai trebuie luate in considerare si urmatoarele :
a)impozitul pe profit se datoreaza bugetului administratiei centrale de stat sau bugetelor locale de catre regiile autonome ,societatile comerciale ,organizatiile cooperatiste ,institutiile financiare si de credit etc.
b)impozitul pe prodit se calculeaza prin aplicarea a doua categorii de cote in functie de marimea profitului(in transe) cumulat de la inceputul anului ;sau marimea lui peste limita capitalului propriu etc.
c)impozitul pe profit,perfect cert ,se calculeaza la inchiderea exercitiului anual ,dar cat mai exact trebuie sa fie si cel trimestrial si pe cat posibil chiar si impozitul lunar. Oricum ,impozitul datorat se determina asupra profitului si cu luare in considerare a elementelor de "amanare" sau "reexigibilizare" cumulate de la inceputul anului ;
d)firmele cu capital privat sau mixt,beneficiaza de anumite scutiri de impozit pe profit intre 5 ani si respective 6 luni ,in fucntie de obiectul activitatii ,urmarindu-se dezvoltarea unitatilor productive. De asemenea partea din profitul final repartizata pentru largirea si modernizarea bazei tehnico-materiale ,a tehnologiilor de fabricatie sau extinderea activitatii ,precum si pentru investitii destinate protectiei mediului ,se impune cu o cota redusa la jumatate ,fata de marja obisnuita ;
e)profitul net cuvenit partii straine din societatea comerciala cu capital partial sau integral strain ,dupa plata impozitului obisnuit se supraimpoziteaza si cu o cota de 10% inc azul in care se transfera in strainatate ;
f)nu exista ,deocamdata ,nici o prevedere expresa cu privire la "amanarea la plata" a impozitului pe profit.
Aici problemele sunt foarte clare sub aspectul rationamentelor lor ,dar se complica in functie de prevederile legislative in materie de "impozitare a profitului". Deci trebuie avute in vedere astfel de aspecte precum :
*reducerile totale sau partiale de impozit ce opereaza asupra diferitelor genuri de activitati sau asupra unor categorii de agenti economici(invalizi,actiuni umanitare etc).
*scutiri de impozit petru anumite intervale de timp care,de regula nu se suprapun unei intregi perioade de gestionare de un an ;
*exista anumite cheltuieli pentru care legea poate pretinde sa se deduca din partea de profit ce revine agentului impozitul pentru partea impozitare(spre exemplu impozitul pentru partea din suma totala a salariilor ce depasesc fondul maxim de referinta);
*cheltuielile si veniturile ce se iau in calcul la determinarea profitului impozabil (mai exact in termenii nostri a "REZULTATULUI ACTIVITATII ORDINARE") nu sunt exhaustive :spre exemplu nu se recomanda a fi luate cu caracter exceptional.
*mecanismul de functionare a conturilor si determinare a rezultatelor exercitiului rezolva si actuala "problema" a ceea ce exista in legislatia noastra sub denumirea de "cheltuieli ce se scad din rezultatele financiare" ,dar ,pe parcurs mai pot aparea si orice astfel de exceptii.
6.Tehnica generala a impozitarii profitului ,excibilizarea si plata lui sunt supuse si regulii "prevuziunii" ca urmare necesitatii alimentarii cu fluiditate cat mai constanta a bugetului national.
In acest scop ,baza de impozitare curenta ar trebui ,dupa parerea unora sa devina "bugetul de venituri si cheltuieli" oe care fiecare agent economic este obligat sa-l intocmeasca inainte de inceperea exercitiului fiscal si sa-l depuna la organelle directiei finantelor publice.
7.Regulile generale ale practicii economice ne mai cer ca fiecare din impozitele exigibile trebuie sa fie repartizate dupa cum urmeaza :
*pe rezultatul activitatilor ordinare ;
*sau pe seama rezultatului extraordinar.
Aceasta repartizare se opereaza intr-o analiza a bazelor de impozitare(rezultat al activitatilor ordinare/rezultat extraordinar) ,la care sunt aplicate cotele de impozitare.
In acest sistem relativ complicat ,pachetul conturilor pentru organizarea unei evidente cat mai riguroasa a impozitului pe profit datorat ,cuprinde ,printre altele :
441 "Impozitul pe profit".
691 "Cheltuieli cu impozitul pe profit".
Sistemul operational de impozite si taxe este evidentiat in contabilitatea financiara in clasa 4 ,prin intermediul grupei de conturi 44"Bugetul statului; fonduri speciale si conturi assimilate" dispuse astfel :
441"Impozitul pe profit" reprezinta unul din principalele venituri bugetare si cu o frecventa relativ mare(lunar) in ceea ce priveste operatiile de calcul si inregistrare.
Cu ajutorul contului 441 se tine evidenta decontarilor cu bugetul statului/bugetele locale privind impozitul pe profit /venit. Este cont Bifunctional.
In creditul contului 441 "Impozitul pe profit" se inregistreaza:
-sumele datorate de unitate catre bugetul statului/bugetele locale ,reprezentand impozitul pe profit/impozitul pe venit(691,698);
-impozitul pe profit/venit afferent exercitiului financiar anterior in cazu corectarii erorilormcontabile(658);
In debitul contului 441"Impozitul pe profit" se inregistreaza :
-sumele virate bugetului de stat/bugetelor locale reprezentand impozitul pe profit/venit(512);
-datorii anulate(758)
Soldul creditor al contului reprezinta sumele datorate de unitate ,iar soldul debitor,sumele varsate in plus.


Consiliul European a pus în discuţie posibilitatea extinderii
Uniunii Europene prin cooptarea de noi membri dintre ţările Europei Centrale şi de
Est. Ín acest scop, toate ţările candidate la aderare au încheiat Acorduri de asociere
cu Uniunea Europeană, care prevăd instaurarea unei zone de comerţ liber şi
modalităţile instituţionalizate de dialog între guvernele acestor ţări şi instituţiile
comunitare, precum şi domeniile care fac obiectul noilor relaţii între cele două
părţi. Iniţiativa extinderii Uniunii Europene a fost materializată oficial la Consiliul
European de la Copenhaga din 1993.
Acordul European constituie baza legală a relaţiilor dintre România şi
Uniunea Europeană. Documentul a fost semnat la 1 februarie 1993, a fost ratificat
prin Legea nr.20/1993 şi a fost publicat în Monitorul Oficial din 12 aprilie 1993.
Acordul de Asociere a intrat în vigoare la 1 februarie 1995, iar la 22 iunie 1995,
România a depus cererea de aderare la Uniunea Europeană.
Principiile generale ale Acordului şi obiectivele procesului de asociere sunt
următoarele:
° crearea cadrului instituţional pentru realizarea unui intens dialog
politic;
° sprijinirea eforturilor României pe calea dezvoltării economiei de piaţă
şi consolidării democraţiei;
° liberalizarea circulaţiei mărfurilor, serviciilor, capitalului şi
persoanelor;
° crearea cadrului pentru dezvoltarea cooperării economice, sociale,
financiare şi culturale.
Conform Acordului European, părţile îşi asumă o serie de obligaţii şi
recunosc că o condiţie importantă a aderării la Comunitate o reprezintă
armonizarea legislativă. România, ca şi celelalte state candidate la aderare,
depune eforturi pentru asigurarea compatibilităţii legislaţiei naţionale cu acquis-
ul comunitar.

Incepand cu 1 ianuarie 2007 au intrat in vigoare o serie de modificari aduse Codului Fiscal, modificari ce vor afecta in mod direct mediul de afaceri din Romania.

Pe termen mediu si lung, integrarea in Uniunea Europeana ne va aduce beneficii importante, dar pe termen scurt este destul de probabil sa ne scada puterea de cumparare. Astfel specialistii preconizeaza ca veniturile reale ale romanilor se vor reduce, o data cu intrarea in UE, cu aproape o zecime.

În afara cotelor de impozitare stabilite diferentiat în anumite domenii, de la 1 ianuarie 2007 trebuie respectate noi reguli, în majoritatea sectoarelor de activitate.Reguli comune, care se aplica în toate tarile membre.
Noile reglementari cu privire la impozitul pe profit, impozitul pe venit, impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, TVA, accize sau impozite si taxe locale sunt explicate în normele de aplicare ale Codului Fiscal.

Vom enumera in urmatoarele randuri cateva modificari importante, din punctul nostru de vedere, in domeniul imobiliar.