Creditele de export sunt grevate de riscuri speciale care vin să se adauge riscului de solvabilitate şi de fabricaţie obişnuit în afacerile indigene şi de care trebuie, deci, să se ţină seama.
Riscurile finanţării exporturilor sunt, de regulă, următoarele:
I. RISCURILE COMERCIALE (RISCURI DE SOLVABILITATE): sunt date de imposibilitatea sau refuzul efectuării plăţii de către cumpărător faţă de furnizorul său.Acestea decurg din lipsa de lichiditate a debitorului sau din insolvabilitatea lui în următoarele ipostaze: starea de faliment; procedura de conciliere a fost închisa; execuţia silită fără rezultate depline; cumpărătorul nu acceptă documentele sau cambia de plată, etc. Cumpărătorul extern poate fi numai o persoană fizică sau juridica privată.
II RISCURILE DE TRANSFER: sun reprezentate de incapacitatea sau refuzul unor colectivităţi de drept public (stat, organizaţie natională, etc.) de a efectua plăţile, la datele şi moneda convenite. Împotriva cumpărătorului public, care se derobează de la îndeplinirea obligaţiilor contractuale asumate, nu există cale de atac în justiţie. Cel mai adesea acesta este considerat ca fiind risc politic.
III RISCURILE POLITICE: constau în măsuri extraordinare luate de un stat pentru a proteja resursele economice interne (naţionalizare, sechestrare, interzicerea sau restrângerea importului anumitor produse, limitarea transferului valutar, interzicerea repatrierii activelor aparţinând unor personae străine, etc.). Tot în cazul unui risc politic ne aflăm şi atunci când apar evenimente deosebite în ţară, zona, regiunea respective, cum ar fi: războaie, revoluţii, anexiuni sau tulburări politice sau civile. Oricare dintre acestea pot împiedica executarea contractului. Caracter politic poartă şi măsura, luată de o autoritate publică din ţara exportatorului, de a interzice exportul unui anumit produs contractat şi aflat în perioada de fabricaţie. Adesea, executarea unui contract poate fi zădărnicită de măsurile luate de o ţară terţă. În cele prezentate mai sus ne-am referit de fapt la riscul politic propriu-zis.
Tot de natură politică poate fi considerată şi neplata la termen a sumelor datorate de importatorii (debitorii) publici. Riscul de neplată a unui cumpărător de drept public poartă denumirea de risc suveran. De asemenea, riscul de netransfer, al valutei către furnizor sau către banca creditoare ( în cazul creditului-cumpărător) este considerat ca făcând parte din categoria riscului polotic. Acesta apare atunci când furnizorul nu poate intra în posesia valutei reprezentând contravaloarea exportului său, întrucât autoritatea monetară nu transferă suma datorată de agentul importator furnizorului său (sau băncii sale) şi pentru care el a depus echivalentul în moneda locală. Acest refuz de transfer de valută, în ochii furnizorului (creditorului), capătă caracterul unui risc politic, fiind generat de o măsură luată de o autoritate publică, iar nu de incapacitatea de plată a clientului său.
IV. RISCURILE CATASTROFALE: se refră la catastrofe naturale (cutremur de pământ, inundaţie, ciclon, erupţie vulcanică, etc.), produse pe teritoriul altei ţări (decât cea a exportatorului). În cazul unei catastrofe, un asugurător obişnuit acoperă dispariţia sau avarierea bunurilor asigurate, iar un asigurător de credite la export acoperă imposibilitatea cumpărătorului de a intra în posesia bunurilor comandate sau de a le achita la scadenţă.
V. RISCURILE VALUTARE (RISC ECONOMIC): este determinat de fluctuaţia existentă în relaţiile de schimb (paritate) ale monedei locale faţă de cele străine liber convertibile. Acesta este un risc concret în care se află exportatorii din România în condiţiile în care, pentru realizarea unui export, îşi creează obligaţii de plată la intern faţă de producători (în valuta autohtonă sau liber convertibilă) şi depinde de modul în care şi-au consolidat încasarea de la extern a exportului realizat. Pentru a se proteja împotriva riscului de schimb valutar, exportatorul care vinde cu plată la termen, ca şi banca creditoare care a acordat un împrumut importatorului, poate să recurgă la diverse soluţii. Este vorba de următoarele posibilităţi: a) să se libereze tranzacţia în moneda sa naţională:
