Noţiunea de risc de ţară este foarte cuprinzătoare, dar în esenţă reprezintă gradul de incertitudine luat în calcul la acordarea unui împrumut sau a oricărui alt produs financiar solicitat în afara graniţelor ţării, precum şi aprecierea solvabilităţii unei ţări. Pentru o înţelegere ami uşoară a conceptului de risc de ţară vom definii termenii de risc suveran, risc de transfer şi risc general - părţi componente ale conceptului mai larg de risc de ţară.
a) Riscul suveran
Se aplică instituţiilor publice. Materializarea acestui risc este legată de solvabilitatea şi lichiditatea guvernului, elemente cheie care semnalează apariţia acestuia regăsindu-se în analiza bugetului de stat şi a datoriei publice.
b) Riscul de transfer
Apare atunci când guvernul ţării debitorului impune restricţii care fac imposibil transferul sumelor datorate creditorilor. Acest risc se poate materializa indiferent de tipul debitorului - public sau privat. Trebuie menţionat că acest risc nu se datorează acţiunii debitorului ci exclusiv poiticii promovate guvern. Astfel chiar dacă debitorul are suficiente fluxuri băneşti în monedă naţională pentru a acoperii obligaţiile de plată, guvernul nu dispune sau nu vrea să aloce fondurile necesare pentru a efectua schimbul valutar în vederea rambursării datoriei.
c) Riscul general
Este definit de factori specifici fiecărei ţări, factori ce pot determina, la un moment dat, materializarea riscului de ţară. Aceşti factori specifici pot fi de natură:
. economică ( criză economică, scăderea încasărilor din export, deprecierea considerabilă a monedei naţionele, creşterea bruscă a importurilor de produse alimentare şi petrol etc.);
. politică (război, ocupaţie militară străină, etc.);
. socială ( război civil, tensiuni provocate de diferende etnice sau religioase, etc.).
Pentru evaluarea eficientă a riscului de ţară se utilizează o tehnologie flexibilă care combină cuantificarea factorilor cantitativi (pe baza indicatorilor macroeconomici) cu aprecierea calitativă a situaţiei concrete din ţara analizată ( factori de judecată). Analiza riscului de ţară presupune o vedere de ansamblu asupra ţări pe care o analizăm, cu privire la situatia trecută, prezentă şi efectuarea unor prognoze pe termen scurt, medui sau lung - în funcţie de necesităţile utilizatorului final. Ţara analizată nu trebuie privită ca o entitate izolată ci trebuie integrată în sistemul economic şi politic mondial. De asemenea, analistul trebuie să fie un bun cunoscător al regiunii din care face parte ţara respectivă, datorită interdependenţei tot mai mari ce se manifestă între ţările unei regiuni. O abordare temeinică a evaluării riscului de ţară încearcă să identifice riscurile care pot apare în operaţiunile comerciale internationale. Este imposibil şi inutil de cuantificat toţi factorii de risc care pot fi întâlniti într-o afacere, de aceea este necesară concentrarea asupra elementelor cheie care au o importanţă semnificativă.
Experienţa internaţională a demonstrat că un model matematic extrem de complex pentru cuantificarea riscului de ţară este uneori util în luarea deciziilor cu privire la expunerea la risc. Rezultate mult mai bune se pot obţine utilizând un model simplificat, bazat pe informaţii de ultimă oră.
Modelele de analiză a riscului de ţară duferă de la un utilizator la altul.
Esenţa oricărui model de evaluare a riscului constă în cuantificarea a trei categorii principale de factori care pot afecta voinţa şi capacitatea unei entităţi din străinătate de a-şi onora obligaţiile externe de plată, şi anume:
factori economico-financiari;
factori politici/probleme strategice;
factori structurali.
Vom încerca să prezantăm un model structurat formal pentru analiza riscului de ţară. Riscul de ţară variază atât în timp (de aceea analizele se fac pe termen scurt, mediu sau lung) cât şi ca dimensiune şi compoziţie.
De exemplu, riscul financiar asociat Hong Kong-ului, înainte de 1 iulie 1997, când a reintrat sub administrarea chineză este clar diferit de nivelul actual al riscului financiar al acestei ţări. Acest exemplu pune şi mai mult în evidenţă necesitatea evaluării riscului în funcţie de orizontul de timp luat în considerare. Pe termen scurt, sunt mult mai utile informaţiile referitoare la indicatorii de lichiditate, în timp ce pe termen mediu/lung factorii structurali sau politici strategici pot avea o pondere mai mare în rezultatul final al evaluării riscului.
Pe termen scurt, evaluarea riscului de ţară se concentrează în principal pe identificarea acelor factori care pot afecta imediat plăţile în contul datoriei externe ( în practică, atunci când se vorbeşte pe termen scurt, se face referire la o perioadă de până la 12 luni; sunt rare, însă, cazurile când afacerile se derulează pentru 180 de zile). Ca urmare, metodele de analiză a riscului de ţară pe termen scurt sunt orientate pe măsurarea cash-flow-ului şi a indicatorilor de lichiditate. Factorii polotici sunt restricţionaţi, de obicei, la aria internă, dacă ţară nu are legatură cu evoluţia unui conflict existent în plan regional. Modelul prezentat în continuare poate fi utilizat de către orice bancă implicată în tranzacţii internaţionale:
Acoperorea exportului - indicator definit ca număr de luni de importuri care pot fi acoperite din rezervele valutare plus rezerva de aur evaluată 75% din preţul curent al pieţei. Acest indicator indica o măsura imediată privind abilitatea financiară a unei ţări de a face fată angajamentelor externe. Un nivel al acestui indicator situat între 4-6 luni este considerat bun, dar un nivel sub 2 luni atentionează asupra faptului ca ţara respectivă este foarte supusă modificărilor pieţei şocurilor externe. Ponderea acestui indicator în nota finală este de 20%.
Marja de lichiditate - exprimă procentual capacitatea ţării de a-şi susţine angajamentele asumate prin ratortarea încasărilor valutare la deficitul contului current plus rata serviciului datoriei pe termen scurt. O marjă a lichidităţii sub 30% este acceptabilă, în timp ce un nivel ce depăşeşte 50% este considerat periculos. Contribuţia ecastui indicator în scorul final este de 20%.
Întârzieri în onorarea plăţilor - este un indicator cheie în evaluarea riscului pe termen scurt asociat unei ţări. Deşi, de obicei, acreditivele sunt plătite la timp, totuşi se pot înregistra întârzieri ale plăţilor datorate ineficienţei, controlului excesiv al regimului valutar, al altor restricţii impuse de guvern. Întârzierile majore sau persistente sunt un semnal de alarmă serios şi implică plasarea ţării într-o categorie cu risc ridicat. Acest indicator contribuie în proportie de 30% în nota finală.
Situaţia politică internă şi relaţiile externe - evenimentele politice interne au o relevanţă deosebită. Deşi nu au o importanţă prea mare pe termen scurt, există factori de factură strategică ce se pot transforma, pe termen mediu/lung în probleme legate de dificultăţi de rambursare a angajamentelor asumate. Pe plan extern, se poate aprecia că ţările care întreţin relaţii bune cu marile puteri şi cu instituţiile internationale preazintă un risc de neplată mai redus. Accesul ţării la plata externă de capital este un acpect esenţial. Actualizarea analizelor pe termen scurt trebuie să se facă cel puţin de patru ori pe an. Este evident faptul că pe lângă indicatorii prezentaţi pot fi luaţi în consideraţie şi indicatorii ce caracterizează tabloul economic de ansamblu. Luând în consideraţie un orizont de timp mediu sau lung
( deobicei 5-7 ani) principala preocupare este aceea de a identifica şi cuantifica problemele race pot apărea într-o perioada de timp relevantă pentru evaluarea riscurilor asociate activităţii de creditare internatională. Structura de bază a unnui model de evaluare a riscului pe termen mediu/lung ia în considerare cele trei categorii de factori generali (financiari, politici şi structurale), analiza lor efectuându-se cu ajutorul unor indicatori specifici fiecărei categorii.
Corespunzător se cuantifică:
1. Gradul de datorare extern - o ţară cu o pondere mare a datoriei externe în dimensuinea economiei prezintă un grad ridicat de risc, ponderea acestui indicator în nota finală este de 10%.
2. Serviciul datoriei externe - exprimat ca procent din venituri provenite din exporturi, măsoară povara totală a serviciului datoriei ( dobânzi + amortizarea datoriei pe termen mediu/lung ). Acest indicator este extrem de important deoarece el caracterizează situaţia curentă a datoriei externe a unei ţări. Contributia lui la nota finală este de 10%.
3. Marja de lichiditate - ( la fel ca la modelul pe termen scurt ). Contribuţia în nota finală este de 10%.
4. Acoperirea importului - ( aceeaşi interpretare ca în modelul pe termen scurt ). Contribuţia în nota finală este de 10%.
Situaţia contului curent - exprimat ca procent din PIB, sintetizează informaţii pentru caracterizarea imaginii de ansambu al bunului mers al unei economii fiind şi barometru al potenţialelor viitoare datorii externe de angajat. Ponderea în nota finală a acestui indicator este de 10%. Indicatorii prezentaţi până acum (1-5) sunt utilizaţi pentru a caracteriza din punct de vedere financiar economia unei ţări. Din punct de vedere al factorilor structurali, situaţia unei ţări poate fi cunoscută urmărind:
6. Dependenţa de export - cunoscut fiind faptul că orientarea spre exportul unui singur produs sau a unei grupe de produse face ca ţara să fie extrem de vulnerabilă la modificările conjuncturale ale pieţei produsului. Ponderea în nota finală a acestui indicator este de 5%.
7. Structura şi managementul economiei - este un indicator de natură calitativă cu ajutorul căruia se apreciază şi evaluează credibilitatea externă a unei ţări, precum şi calitatea managementului economic. Ponderea acordată în nota finală a acestui indicator este de 10%.
În ceea ce priveşte evaluarea influenţelor induse de factorii politici şi strategici trebuie ţinut cont de gama variată de probleme potenţiale: vulnerabilitate la o ameninţare externă, diverse aspecte ale unui conflict economic, dificultăţi legate de politica internă, tensiunile regionale sau de natură tehnică etc. Obiectivitatea şi seriozitatea analistului de risc sunt foarte importante în acest stadiu al evaluării riscului.
În cele mai multe metode de anakiză se urmăreşte evoluţia următoarelor elemente:
modificări în structura politică;
modificări în interiorul partidului /coaliţiei de guvernământ;
modificări în politica partidului /coaliţiei de guvernământ, etc.
Pentru analizele pe termen mediu este foarte important de depistat punctele unde există acele presiuni care pot conduce la modificări fundamentale în sistemul de ţări respective. Nu există o teorie general acceptată în ceea ce priveşte modificările politice, de aceea nu exită o structură fundamentală relativă la variabile care ar trebui cuantificate sau la modul cum ar trebui combinate elementele studiate ( aici se manifestă foarte mult imaginaţia şi intuiţia analistului). Modelele de evaluare a riscului de ţară sunt utilizate pentru identificarea şi cuantificarea corectă a riscului prezent într-o afacere cu un partener străin, astfel încât potenţialele pierderi să fie evitate prin măsuri asigurătorii corespunzătoare.
