Noţiunea de risc de ţară este foarte cuprinzătoare, dar în esenţă reprezintă gradul de incertitudine luat în calcul la acordarea unui împrumut sau a oricărui alt produs financiar solicitat în afara graniţelor ţării, precum şi aprecierea solvabilităţii unei ţări. Pentru o înţelegere ami uşoară a conceptului de risc de ţară vom definii termenii de risc suveran, risc de transfer şi risc general - părţi componente ale conceptului mai larg de risc de ţară.
a) Riscul suveran
Se aplică instituţiilor publice. Materializarea acestui risc este legată de solvabilitatea şi lichiditatea guvernului, elemente cheie care semnalează apariţia acestuia regăsindu-se în analiza bugetului de stat şi a datoriei publice.
b) Riscul de transfer
Apare atunci când guvernul ţării debitorului impune restricţii care fac imposibil transferul sumelor datorate creditorilor. Acest risc se poate materializa indiferent de tipul debitorului - public sau privat. Trebuie menţionat că acest risc nu se datorează acţiunii debitorului ci exclusiv poiticii promovate guvern. Astfel chiar dacă debitorul are suficiente fluxuri băneşti în monedă naţională pentru a acoperii obligaţiile de plată, guvernul nu dispune sau nu vrea să aloce fondurile necesare pentru a efectua schimbul valutar în vederea rambursării datoriei.
c) Riscul general
Este definit de factori specifici fiecărei ţări, factori ce pot determina, la un moment dat, materializarea riscului de ţară. Aceşti factori specifici pot fi de natură:
. economică ( criză economică, scăderea încasărilor din export, deprecierea considerabilă a monedei naţionele, creşterea bruscă a importurilor de produse alimentare şi petrol etc.);
. politică (război, ocupaţie militară străină, etc.);
. socială ( război civil, tensiuni provocate de diferende etnice sau religioase, etc.).
Pentru evaluarea eficientă a riscului de ţară se utilizează o tehnologie flexibilă care combină cuantificarea factorilor cantitativi (pe baza indicatorilor macroeconomici) cu aprecierea calitativă a situaţiei concrete din ţara analizată ( factori de judecată). Analiza riscului de ţară presupune o vedere de ansamblu asupra ţări pe care o analizăm, cu privire la situatia trecută, prezentă şi efectuarea unor prognoze pe termen scurt, medui sau lung - în funcţie de necesităţile utilizatorului final. Ţara analizată nu trebuie privită ca o entitate izolată ci trebuie integrată în sistemul economic şi politic mondial. De asemenea, analistul trebuie să fie un bun cunoscător al regiunii din care face parte ţara respectivă, datorită interdependenţei tot mai mari ce se manifestă între ţările unei regiuni. O abordare temeinică a evaluării riscului de ţară încearcă să identifice riscurile care pot apare în operaţiunile comerciale internationale. Este imposibil şi inutil de cuantificat toţi factorii de risc care pot fi întâlniti într-o afacere, de aceea este necesară concentrarea asupra elementelor cheie care au o importanţă semnificativă.
Experienţa internaţională a demonstrat că un model matematic extrem de complex pentru cuantificarea riscului de ţară este uneori util în luarea deciziilor cu privire la expunerea la risc. Rezultate mult mai bune se pot obţine utilizând un model simplificat, bazat pe informaţii de ultimă oră.
Modelele de analiză a riscului de ţară duferă de la un utilizator la altul.
Esenţa oricărui model de evaluare a riscului constă în cuantificarea a trei categorii principale de factori care pot afecta voinţa şi capacitatea unei entităţi din străinătate de a-şi onora obligaţiile externe de plată, şi anume:
factori economico-financiari;
factori politici/probleme strategice;
factori structurali.
Vom încerca să prezantăm un model structurat formal pentru analiza riscului de ţară. Riscul de ţară variază atât în timp (de aceea analizele se fac pe termen scurt, mediu sau lung) cât şi ca dimensiune şi compoziţie.
De exemplu, riscul financiar asociat Hong Kong-ului, înainte de 1 iulie 1997, când a reintrat sub administrarea chineză este clar diferit de nivelul actual al riscului financiar al acestei ţări. Acest exemplu pune şi mai mult în evidenţă necesitatea evaluării riscului în funcţie de orizontul de timp luat în considerare. Pe termen scurt, sunt mult mai utile informaţiile referitoare la indicatorii de lichiditate, în timp ce pe termen mediu/lung factorii structurali sau politici strategici pot avea o pondere mai mare în rezultatul final al evaluării riscului.
Pe termen scurt, evaluarea riscului de ţară se concentrează în principal pe identificarea acelor factori care pot afecta imediat plăţile în contul datoriei externe ( în practică, atunci când se vorbeşte pe termen scurt, se face referire la o perioadă de până la 12 luni; sunt rare, însă, cazurile când afacerile se derulează pentru 180 de zile). Ca urmare, metodele de analiză a riscului de ţară pe termen scurt sunt orientate pe măsurarea cash-flow-ului şi a indicatorilor de lichiditate. Factorii polotici sunt restricţionaţi, de obicei, la aria internă, dacă ţară nu are legatură cu evoluţia unui conflict existent în plan regional. Modelul prezentat în continuare poate fi utilizat de către orice bancă implicată în tranzacţii internaţionale:
Acoperorea exportului - indicator definit ca număr de luni de importuri care pot fi acoperite din rezervele valutare plus rezerva de aur evaluată 75% din preţul curent al pieţei. Acest indicator indica o măsura imediată privind abilitatea financiară a unei ţări de a face fată angajamentelor externe. Un nivel al acestui indicator situat între 4-6 luni este considerat bun, dar un nivel sub 2 luni atentionează asupra faptului ca ţara respectivă este foarte supusă modificărilor pieţei şocurilor externe. Ponderea acestui indicator în nota finală este de 20%.