Normele de drept financiar



Din definiţia dreptului financiar rezultă că acesta reprezintă un ansamblu de norme juridice care sunt de drept financiar în virtutea aceea ce reglementează,deci datorită faptului că reglementează relaţii,acte şi operaţiuni financiare privind ondurile băneşti ale statului şi ale instituţiilor,întreprinderilor şi organizaţiilor de stat.
Normele de drept financiar se disting faţă de celelalte norme juridice instituite de către organele de stat prin acest obiect specific-financiar-de reglementare.Acest obiect specific reprezintă criteriul esenţial şi unic de recunoaştere a normelor de drept financiar,deoarece,din punctul de vedere al formelor de exprimare ale dreptului,normele de drept financiar se întâlnesc atât în cuprinsul actelor normative emise pentru reglementarea anumitor relaţii,acte,operaţiuni financiar,cât şi în cuprinsul unor acte normative care,în principal,reglementează relaţii de natură diferită.Astfel,marea majoritate a normelor dedrept financiar sunt cuprinse în Legea finanţelor,legile bugetare,legile şi decretele privind impozitele,asigurări de stat rpin efectul legii şi în alte acte normative emise pentru domeniul financiar.Spre deosebire de acestea,normele juridice privind taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat datorată bugetelor locale de către unităţile economice sunt cuprinse în legea cu privire la fondul funciar;normele juridice privind încasarea amenzilor administrative în folosul bugetului de stat,care instituie astfel unvenit bugetar,sunt cuprinse în legea referitoare la stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor etc.Normele de drept financiar,au,la fel cele mai multe norme juridice,un caracter general,impersonal,deci,Privesc un număr nedeterminat de subiecte de drept şi se aplică repetat în timp,ori de câte ori sunt condiţiile vizate de ele.Pe lângă acestea,unele norme de drept financiar au caracter individual în virtutea anumitor necesităţi financiare concrete.Astfel,legile de adoptare a bugetelor de stat,pe lângă dispoziţii generale,cuprind şi dispoziţii care stabilesc individual cuantumul unor subvenţii acordate pentru completarea veniturilor proprii ale unor bugete locale etc.
În ceea ce priveşte structura logio-juridică,normele de drept financiar cuprind şi ele trei elemente specifice normelor juridice:ipoteza,dispoziţia şi sancţiunea,cu unele particularităţi determinate de specificul financiar al obiectului de reglementare şi de interesul financiar al statului.
Ipoteza nomei de drept financiar prevede condiţiile sau împrejurările în care urmează să se aplice dispoziţia cuprinsă în aceste norme juridice.Astfel,de exemplu,Legea finanţelor prevede că "venitul naţional,ca valoare nou creată în industrie,agricultură,construcţii,transporturi şi în alte domenii,reprezintă sursa de bază a fondurilor băneşti ce se constituie în economie".În acest sens,cele mai importante fonduri băneşti necasare trebuinţelor obşteşti,în societatea noastră se constituie pe baza repartizării venitului naţional,în condiţiile în care cea mai mare parte a acestui venit este realizată în industrie,agricultură şi construcţii.
Dispoziţia normei de drept financiar prevede conduita subiectelor vizate de această normă,fie obligând aceste subiecte să acţioneze într-un anumit fel,să acorde ori să plătească anumitesume de bani etc,fie permiţându-le să-şi constituie şi să întrebuinţeze anumite fonduri băneşti,fie interzicându-le săvârşirea unor acte sau operaţiuni.Deci,din punctul de vedere aldispoziţiei pe care o cuprind,normele de drept financiar pot fi onerative,permisive şi prohibitive.
Cele mai multe dintre normele de drept financiar cuprind dispoziţii onerative,deoarece sunt instituite în virtutea necesităţilor economice,ale formării fondurilor băneşti necesare fondurilor băneşti necesare trebuinţelor obşteşti.Potrivit acestor necesităţi,,prin normele de drept financiar se stabilesc cu preponderenţă în mod onerativ formarea fondurilor băneşti obşetşti prin plăţi obligatorii de impozite,taxe etc. ale unităţilor economice şi persoanelor fizice,modul de repartizare de cele mai multe ori obligatoriu a acestor fonduri băneşti,ca şi utilizarea acestor fonduri băneşti în limitele prevederilor planurilor financiare,cu documentaţia şi justificarea corespunzătoare.De exemplu,Legea privind impozitul pe fondul de retribuire prevede onerativ că "unităţile economice de stat şi instituţiile de stat sunt obligate să plătească un impozit asupra fondului total de retribuire";Legea finanţelor prevede onerativ că "veniturile şi cheltuielile prevăzute în bugetul de stat se repartizează pe trimestre,în funcţie de sarcinile de plan desfăşuarate şi în termenele legate de vărsare a veniturilor şi de efectuare a plăţilor";Decretul cu privire la asigurările prevede onerativ că în cadrul asigurării prin efectul legii a călătorilor "pretenţiile asiguratului sau moştenitorilor săi faţă de organizaţiile care transportă călători,în legătură cu accidentul produs şi cu urmările acestuia,se sting în limita sumei asigurate plătite.