Aproximativ 80% din comerţul internaţional se desfăşoară pe bază de credit. Principala problemă cu care se confruntă majoritatea administratorilor de credite este avaluarea cât mai exactă a riscului creditului. Un debitor străin reprezintă de obicei un risc mult mai mare şi care este şi mult mai dificil de avaluat. Gradul ridicat de risc şi de dificultate în aprecierea acestuia nu înseamnă că pierderile din creditarea clienţilor externi sunt mai mari decât cele din creditarea unor clienţi interni. Riscul şi problemele de evaluare a riscului se intensifică datorită următorilor factori care trebuie avuţi în vedere atunci când se analizează riscul unui credit comercial extern: guvernul, stabilitatea economică, moneda năţională şi cursul de schimb, practicile economice, factorul distanţă, statutul asigurării creditelor de export şi colectările.
Guvernul
Climatul economic şi comercial al oricărui stat este influenţat de politicile şi strategiile guvernului. Orientarea politică a unui guvern, fie că este de dreapta sau de stânga, de asemenea afectează politica economică a statului respectiv, precum şi gradul şi modul în care este reglementat comerţul intern şi schimbul extern. Unul din factorii esenţiali de care trebuie să ţină cont managerii firmelor exportatoare atunci când decid să se implice într-o tranzactie comercială cu parteneri externi este orintarea politică a guvernului din statul partenerului de afaceri. Deşi este de preferat să se evite aspectele politice în tranzacţiile internaţionale, este evident faptul că guvernarea statului respectiv nu poate fi ignorată pentru că influenţează multe din fazele activităţii comerciale. De exemplu, dreptul de a desfăşura activităţi comerviale şi gradul în care sunt permise investiţii străine sunt determinate de politica guvernamentală.
Stabilitatea economică
Administratorii creditelor comerciale de export trebuie să fie bine informaţi cu privire la situaţia economică generală aoricărei ţări străine în care au parteneri de afaceri. Utilizarea eficientă a comerţului pe credit într-un sistem social-economic poate conduce la progres economic. Din contră, un sistem de comerţ pe credit slab dezvoltat poate limita progresul economic. În plus, managerii trebuie să fie atenţi la ciclurile din economie, la evoluţia probabilă a recoltelor şi alţi factori care pot cauza fluctuaţii în nivelul de trai al unei ţări şi în cererea de importuri, precum şi în oferta de bunuri pentru export.
Moneda naţională şi cursul de schimb
Unul dintre riscurile pe care îl implică exportul rezidă în instabilitatea unor monede naţionale. Acest risc trebuie să fie sumat de una din părţile contractante. Dacă exportatorul facturează clientului extern în moneda naţională a ţării exportatoare, exoprtatorul suportă riscul ca atunci când importatorul va achita factura, cursul de schimb al monedei naţionale să fie mai mic decât la momentul la care s-a încheiat contractul, şi ca atare el să primească o valoare corescpunzător mai mică. Dacă, pe de altă parte, exportatorul facturează clientului extern în dolari, riscul devalorizării este suportat de către importator.
Mai există un aspect al riscului legat de reglementările fiecărei ţări în materie de schimb valutar.
În general, valuta străină poate fi obţinută de la autorităţile de schimb desemnate, care de obicei sunt controlate de către sistemul bancar central. Reglementările în materie de schimb valutar pot fluctua odată cu schimbarea condiţiilor politice şi economice ale ţării respective. În trecut, importatorii din unele ţări au fost împiedicaţi să remită dolari americani către Statele Unite, sau datorită unui curs de schimb nefavorabil, cumpărătorul axtern a întârziat în a-şi lichida datoria, aşteptând un curs de schimb favorabil. Managerul unei firme exportatoare trebuie să fie un observator al dezvoltării financiare internaţionale.
Suficienţa sau insuficienţa rezervelor de valută străină ( ne referim în special la USD), deprecierea sau aprecierea cursului de schimb al monedelor naţionale şi restricţiile monetare sunt factori care trebuie avuţi în vedere în evaluarea riscului creditului extern.
Practicile economice
Practicile manageriale şi instrumentele folosite pentru administrarea eficientă a afacerii sunt dezvoltate în aceeaşi măsură în toate ţările. Această deficientă are implicaţii în privinţa contabilităţii şi a întocmirii declaraţiilor financiare. Este foarte posibil ca unii comercianţi străini să nu dispună de contabili cu o pregătire corespunzătoare. Alţii ţin la "renumele" lor şi consideră că aceasta este suficientă garanţie pentru a fi creditaţi. Unii, au relaţii comerciale tradiţionale cu anumite firme din ţara exportatoare, beneficiind astfel de credit mai mult sau mai puţin limitat şi pe perioade mari de timp de obicei. Mai sunt incă şi firme care consideră că prezentarea unor situaţii financiare iar dezavantaja, dezvăluind astfel secrete ale afacerilor pe care le desfăşoară.
Pe lângă faptul că este posibil să nu se dispună de indicatorii financiari, sau să se dispună de ei, însă ei să conţină prea puţină informaţie, uneori există posibilitatea unor neînţelegeri datorită limbajului folosit. Deşi pentru cei implicaţi în comerţul international stăpânirea cel puţin unei limbi de largă circulatie, este obligatorie, cel mai adesea nici unul dintre parteneri nu este " în clar " cu termenii tehnici, comerciali.
Practicile comerciale sunt de asemenea influenţate de diversitatea legilor comerciale ale ale ţărilor străine. Contingentele la import, liceenţa, marca, legile care guvernează contractele comerciale, legea falimentului, etc,
sunt extrem de complexe şi de tehnice. Datorită unei mari varietăţi de reglementări străine în aceste domenii, majoritatea creditorilor trebuie să consulte un avocat care să fie familiarizat cu legea internaţională, dar şi cu cea a statului străin, înainte de-a se implica în afaceri pentru prima oară cu importatori dintr-un anumit stat.
Factorul distanţă
Distanţa dintre exportator şi importator face ca evaluarea riscului să fie şi mai dificilă.
Dacă informaţiilefininciare deţinute despre clientul extern privat sunt insufuciente, managerul firmei exportatoare sau un reprezentant al acestuia va vizita locul unde îşi deafăşoară activitatea potenţialul client şi va observa atent factorii non-financiari. La acest contact direct cu clientul nu se poate recurge, din păcate, în toate cazurile. Pentru contractele de o valoare redusă în mod cert nu se va realiza un contact direct de acest gen. Prin urmare, decizia de creditare va avea la bază în mare parte, informaţii şi date furnizate decătre agenţii de investigare sau alte surse de acest gen. În plus, nici chiar cele mai renumite agenţii nu pot obţine informaţia completă necesară acordării creditului. Ele nu dispun întotdeauna de personalul necesar în agenţiile lor străine, iar uneori accesul la informatie este foarte limitat.
