Impozitele şi taxele reprezintă în general forme/instrumente de prelevare din veniturile/valoarea nou creată/averea persoanelor juridice şi fizice (demumiţi contribuabili) la dispoziţia statului în vederea constituirii fondurilor publice generale neceseare acoperirii nevoilor sociale ale societăţii statului. Acest transfer de la contribuabil la stat se face: în mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil şi fară o contraprestaţie directă şi imediată din partea statului.
Sarcina-obligaţia juridică a achitării impozitelor şi taxelor revine tuturor contribuabililor care realizează un venit şi este în conformitate cu principiile:
- principiul legalităţii: nici un impăozit, taxă, fără existenţa unui act normativ central sau local;
- principiul justeţei impunerii, al echilităţii fiscale - conform căruia contribuţia fiecărui contribuabil la bugetul central şi/sau local se face în funcţie de venitul şi/sau averea deţinută;
- principiul certitudinii impunerii: suma datorată trebuie să fie certă, iar termenul şi locul de plată cunoscute exact;
- principiul comodităţii fiscale: statul trebuie să asigure cele mai bune comodităţi pentru contribuabil în vederea plăţii obligaţiilor sale, accentuând nevoia folosirii celor mai accesibile intrumente de plată;
- principiul eficienţei/randamentului fiscalităţii - solicită minimizarea costurilor pentru aparatul fiscal public, inclusiv pentru contribuabil;
- principiul colaborării între organele fiscale şi contribuabil în vederea eliminării conflictelor de natură fiscală. Procesul de colaborare se poate extinde pe cele trei faze ale stingerii obligaţiilor fiscale:
- faza proiectivă - constatarea obligaţiei de plată
- faza executivă- urmărirea excutării obligatoriilor anuale, semestriale, etc.
- faza controlului achitării integrale a impozitelor şi taxelor datorate.
În prezent insituţiile fiscale din ţara nostră pune un accent mai mare pe ultima fază, sancţionare a contribuabilului; pentru perspectivă rolul activ al fiscului trebuie să se manifeste pe primele două etape, care au ca scop latura preventivă a contravenţiilor şi informaţiunilor la regim financiar fiscal.
Impozitele şi texele publice într-o economie în tranzacţie, care tinde spre o economie de piaţă, performantă, se caracterizează printr-o foarte mare diversitate şi mobilitate. Aceste caracteristici sunt prezentate sintetic, în anexele corespunzătoare. Dimensiunea şi numărul impozitelor şi taxelor publice reprezintă în fapt conţinutul şi filozofia politicii fiscale a organelor statului. Mediul de afaceri este desigur influenţat într-o foarte mare măsură de sistemul taxelor şi impozitelor existente la un moment dat. Investiţiile străine directe şi nu numai, evaluează riscul golbal al economiei naţionale, luând în calcul diverse subsiteme de risc: riscul de ţară, riscul de firmă, riscul comercial/bancar/al afacerii1) etc. Profesorul Ovidiu Nicolescu, apreciază în lucrările sale2) că, prin cele 225 de impozite şi taxe, tindem să devenim o "ţară a impozitelor", iar mediul de afaceri este mai puţin atractiv comparativ cu alte ţări din Centrul şi Sud Estul Europei. Anexele prezintă diferite diferenţe de la ţără la ţară, fiind concludente în acest sens.
Pentru realizarea obiectivelor politicii fiscale - obiectivele în domeniul economic, financiar, social - aparatul fiscal, în conformitate cu legislaţia şi reglementările fiscale, desfăşoară activităţi, operaţiuni specifice prin care sunt realizate concret raporturile obligaţionale fiscale.
Raportul juridic fisical concret, porneşte de la elemente de ordin teoretic bine cunoscute pentru orice alt report juridic: subiecte, conţinut (drepturi şi obligaţii pentru fiecare din subiecte) şi acţiuni/inacţiuni, respectiv comportamentul atudinal al părţilor faţă de relaţia socială disuplinată prin norme juridice specifice. În practica activităţilor fiscale desfăşurată de organele administrativ - executive este vorba de cunoaşterea şi aplicarea Codului Fiscal şi a Codului de Procedură Fiscală, inclusiv a tuturor reglementărilor fiscale, cunoscute sub denumirea de "elemente fiscale".
În continuare prezentăm principalele categorii - concepte cu care se operează în domeniu:
1. subiectul impozitului - contribuabilul este persoana fizică/juridică obligată, prin lege la plata impozitului taxei. Este contrabuabil, spre ex: salariatul pentru impozirtul pe salariu, agentul economic pentru profit, moştenitorul pentru impozitul pe succesiune. Uneori conform legii plătitor poate fi şi altcineva deccât contribuabilul: angajatorul este obligat să plătească impozitul pe salariu datorat de angajat.
2. suportatorul impozitului - destinatarul nu este persoana care suportă efectiv impozitul. De exemplu pentru TVA, suportatorul este consumatorul, iar cel ce plăteşte este societatea comercială (producătoare/distribuitoare)
3. obiectul impunerii prezintă materia supusă impunerii - aceasta este pentru impozitele directe, venitul sau profitul, iar pentru impozitele indirecte, preţul produsului ce face obiectul vânzării, tarfiul serviciului prestat, preţul bunului importat sau exportat, după caz.
4. sursa impozitului explică din ce anume se plăteşte impozitul, salariu, profit etc., de exemplu în cazul impozitelor pe venit, obiectul coincide cu sursa; în cazul impozitelor pe avere, impozitul se plăteşte din venitul realizat de pe urma averii.
5. unitatea de impunere - se exprimă prin: unitate monetară, în cazul impozitelor pe venit, metrii pătraţi de suprafaţă utilă, la impozitul pe clădiri etc., se foloseşte la exprimarea dimensiunii obiectului impozabil.
6. cota impozitului, explică cum se calculează impozitul- impozitul poate fi stabilit în sume fixe sau în cote procentuale (proporţionale, progresive, regresive), conform legii.
7. asieta (modul de aşezare a impozitului), exprimă totalitatea măsurilor care iau de către organele fiscale în legătură cu fiecare subiect impozabil, pentru identificarea mărimii materiei impozabile şi determinarea impozitului datorat statului. După cum se ştie, în materie fiscală statul deţine monopolul impozitării, astfel încât de la ţară la ţară, de la regim la regim se legiferează modalităţi specifice de "aşezare a impozitelor şi taxelor naţionale".
8. termenul de plată - data până la care impozitul trebuie achitat statului, după care intervin penalităţi, alte sancţiuni, conform legii fiscale.
Raportul juridic obligaţional fiscal concret este format din următoarele componente şi prezintă trăsături specifice, proprii faţă de celellalte rapoarte juridice aparţinând altor ramuri/discipline de drept:
1. subiectele: statul prin organele fiscale şi contribuabilul persoană fizică şi/sau juridică pentru fiecare impozit şi taxă stabilite prin diferitele acte normative aparţinând dreptului fiscal.
2. conţinutul: titlul de creanţă fiscală apaţinând statului care percepe-primeşte prin organele sale fiscale, impzitele şi taxele, în contul bugetului central sau local, al fondurilor speciale, de la persoanele fizice şi/sau juridice, confrom legii. Titlul de creanţă fiscală ca act de dispoziţie administrativ constată şi individualizează obligaţia fiscală, are forţă de titlu excentoriu care poate fi atacat pe cale administrativă (sau judiciară) conform legii. Titlul de creanţă fiscală poate fi: explicit (se constată şi individualizează o sumă de plată, ca impozit sau taxă) în sarcina unui contribuabil individualizat) sau implicit (fiind întocmai de plătitori sau de organe fiscale).Ţinând cont de natura sumelor de plată sau de statutul juridic al contribuabilului se pot folosi diverse documente în funcţie de situaţie:
- proces verbal de impunere
- act declarativ al contribuabilului (declaraţii fiscale)
- acte de control ale inspceţiei fiscale
- declaraţie verbală
- factură fiscală
- ordonanţa procurorului
- hotărârea instanţei judecătoreşti
3. Acţiunea, atitudinea subiectelor raportului juridic de drept fiscal constă de regulă în plata obligatorie de către contribuabil în favoarea statului.
Alte modalităţi de stingere a obligaţiei fiscale care pot fi folosite: compensarea, prin deducerea sumelor plătite în plus la buget în perioada anterioare, anularea (urmarea unor decizii ale oraganelor publice) sau prescripţia (prin scurgerea unei perioade de timp de la naşterea) inregistrarea obligaţiei fiscale. În practica fiscală apar situaţii când contribuabilul nu îşi achită obligaţia, caz în care organul fiscal îi transmite inştiinţarea de plată, cu menţiunea ca acesta să fie achitată în termen de 15 zile. În caz contrar organul de executare începe executarea silită, conform legii prin trimiterea unei SOMAŢII. De remarcat că executarea silită începe numai în temeiul unui titlu executoriu şi poate fi concepută în diverse formule:
a) executarea silită prin POPRIERE pe venituri (din salariu, dividente, profit, etc.) Se pot folosi popriri inclusiv prin intermediul băncilor comerciale, unde contribuabilii îţi ţin afacerile, economiile, după caz;
b) executare silită asupra bunurilor mobile, cu excepţia bunurilor prevăzute de lege (bunuri personale de consum, pentru desfăşurarea activităţilor profesionale etc.);
c) executarea silită asupra bunurilor imobile, cu excepţia celor prevăzute de lege.
Executarea silită ca modalitate de stingere a obligaţiilor fiscale reprezintă o măsură prin extremis care trebuie aplicată ţinând cont de o serie de acţiuni (inacţiuni), comportamente ale contribuabilului şi numai în conformitate cu legea şi hotărârilor judecătoreşti.
Între raporturile juridice financiare şi raporturile juridice obligaţional fiscale există o relaţie ca de la întreg la parte: alte componente ale sistemului de raporturi financiare sunt: raporturile juridice de credit, bancare, cele de asigurări, respectiv cele angajate pe piaţa de capital (acţiuni, obligaţiuni munincipale de stat, bunuri de tezaur, etc.)
Răspunderea subiectelor de drept în domeniul financiar şi fiscul poate lua una din formele următoare:
a) Răspunderea administrativă: contravenţie, majorări de întârziere;
b) Răspunderea disciplinară (a funcţionarilor publici inclusiv a angajaţilor din firmele private)
c) Răspunderea materială, coraborată - complementară şi răspunderii disciplinare
d) Răspunderea penală pentru infracţiunile săvârşite în domeniul financiar - fiscal.
Anexa nr. 1
Clasificarea impozitelor de stat1)
Anexa nr. 2
TVA în Uniunea Europeană
ROMÂNIA BELGIA DANEMARCA GERMANIA SPANIA FRANŢA IRLANDA ITALIA LUXEMBURG OLANDA AUSTRIA PORTUGALIA FINLANDA SUEDIA MAREA BRITANIE CEHIA GRECIA CIPRU LETONIA LITUANIA UNGARIA MALTA POLONIA SLOVENIA
Produse
alimentare
de bază 19 6 25 7 4 5,5 0 4 4 6 10 5 17 12 0 5 18 0 18 4 15 0 3 8,5
Produse
alimentare
delux 12 16 7 19,6 4,4 10 10 12 25 17,5 5 5 18
Furnizare
apă 6 25 7 7 5,5 21 10 3 6 10 5 22 25 0 5 18 5 5 18 15 0 7 8,5
Medicamente
şi produse
farmaceutice 9 6
21 25 16 4
16 2,1
5,5
19,6 0 10
20 3
15 6
19 20 5
21 8 25
0 0
17,5 5 5 0 5 5 5 0 7 8,5
Cărţi
Ziare
Reviste 9
9
9 0/6/
21 0/25 7 4/16 5,5/
19,6
2,1/
5,5 0
13,5 4
4/20 3 6 10 5 8
0/22 6 0 5 5 5 5 5 5
15 5 0/7 8,5
Colectarea
gunoiului
şi curăţirea
străzilor 21 25 16 7 19,6
5,5 21 10 3 19 10 5 22 25 0
17,5 5 18
5 5 5 18 15 18 7 8,5
Anexa nr. 3
Obligaţiile fiscale
1 Impozite:
- pe venit
a) salarii, activităţi independente
b) dobânzi, închirieri, arendă, activităţi agricole
- impozit pe venit global
- pe avere
- pe profit
- pe dividende
2 TVA:
TVA = 0
deducere
3 Taxe vamale
4 Taxe judiciare
5 Accize
6 Impozite şi taxe locale
Anexa nr. 4
Grupe de produse pentru care se datorează accize
a) Alcoolul, distilate, băuturi alcoolice vinuri, bere
b) Produse din tutun
c) Uleiuri minerale
d) Alte grupe de produse:
- confecţii din blănuri naturale (excepţie cele din iepure, oaie, capră)
- articole din cristal
- bijuterii din aru, platină
- autoturisme
- produse de parfumerie
- video etc.
Anexa nr. 5
Ordonanţa guvernului nr. 36/2002
privind impozite şi taxe locale
a) Impozite pe clădiri
b) Impozitul pe teren
c) Taxă pe teren (pentru drumuri, C.F.)
d) Taxă asupra mijloacelor de transport
e) Taxă pentru eliberarea certificatelor, avizelor, autorizaţiilor
f) Taxă pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate
g) Impozitul pe spectacole diverse (teatru, operă, operetă, cinematografe, circ, manifestări sportive, videoteci şi discoteci
h) Taxă hotelieră (inclusiv staţiuni turistice)
i) Alte taxe locale:
- vizitarea muzeelor, a monumentelor istorice
- utilizarea temporară a locurilor publice
- deţinerea şi folosirea utilajelor pentru obţinerea de venit
- pentru vehicule lente
- pentru staţionarea în staţiuni turistice
Anexa nr. 6
Principiile esenţiale privind impunerea
A. Principii generale
1 - principiul legalităţii prelevării fiscale
2 - principiul anualităţii - percepere anuală, obligatorie
3 - principiul soluţionării pe cale administrativă a obligaţiilor fiscale: M.F.P. - A.N.A.F. - A.E.J. (oraş) / A.E. (comună)
4 - principiul justiţiei - egalitate ăn faţa impozitului
5 - principiul certitudinii - eliminarea arbitrariului/subiectivismului în fixarea impozitelor şi taxelor
B. Principii sectoriale
1 - principii de practică financiară:
- etici fiscale
- randamentului/eficienţei
- stabilităţii - eliminării fluctuaţiilor
- elasticităţii fiscale
2 - principii de practică economică:
- modelarea consumului unor produse/servicii (TVA lux, tutun etc.)
- stimularea unor activităţi prin subvenţii/reducere TVA
- combaterea inflaţiei (micşorarea importurilor)
3 - principii administrative
- claritatea/certitudinea/comoditate
4 - principii social-politice
- prin instrumentele fiscale statul influenţează anumite obţiuni ale cetăţenilor
- educaţia consumului (tutunul, medicamentele indigene)
Anexa nr. 7
Formele prelevării fiscale
1 Impozitele - se percep indiferent de orice echivalent:
- se percep conform legii
- se percep în folosul statului
- se realizează prin constrângere
- percepute cu titlu nerambursabil
- se pun în aplicare prin executare silită
2 Taxele:
- se percep pentru un serviciu
- se percep anticipat
Taxe - tipologie
a) După natura lor:
- judecătoreşti
- de notariat
- consulare (pentru servicii)
- administrative (eliberare permise)
b) După obiectul operaţiunii ce se efectuează:
- de timbru (eliberare de documente)
- de înregistrare:
c) Taxe speciale: sunt taxe locale hotărâte de Consiile Locale în funcţie de necesităţile/nevoile fiecărei comunităţi
d) Taxe parafiscale:
- nu figurează în bugetele publice
- se realizează în folosul unor persoanele fizice şi juridice pentru scopuri speciale:
- cercetare ştiinţifică
- formare profesională
- asistenţă socială
Exemplu: timbrul folcloric, muzical, cultural
Anexa nr. 8
Actele juridice "titlu de crenţă fiscală"
(exemple)
Nr. crt. Denumire Conţinut - explicaţii sintetice
1 Proces verbal de impunere - stabilit de organul fiscal pe baza declaraţiei de impunere a contribuabilului, cu un conţinut tipizat, conform legii.
2 Declaraţie de impunere (acte de evidenţă a contribuabililor) - întocmit de contribuabil sau plătitorul de impozite, decontul de TVA întocmit lunar de societăţile comerciale.
3 Dispoziţia de plată - act de dispoziţie bancară, întocmit de plătitor în favoarea fiscului.
4 Dispoziţia de încasare - act emis de aparatul fiscal din subordinea M.F.P. împotriva contribuabilului.
5 Declaraţie vamală - înregistrată la organul vamal cu ocazia actelor de comerţ exterior.
6 Factura - întocmit de aparatul financiar al operatorului economic cu ocazia vânzării mărfurilor.
7 Statele de plată şi alte drepturi salariale impozabile cuvenite contribuabililor - întocmit de angajator şi prin care se plătesc impozitele aferente ale angajaţilor.
8 Actul constatator întocmit de organul fiscal - act ce constată activitatea de control a fiscului asupra activităţii unui contribuabil.
Anexa nr. 9
Procedura încasării veniturilor bugetare
Nr. crt. Specificaţie Instrumentul Conţinut
(explicaţie)
1 Plata voluntară
- dispoziţie de plată
- actele financiar fiscale întocmite de contribuabil - ex. TVA lunar situaţii
- stopaj la sursă - impozite pe salarii, pe profit, pe dobânzi etc.
- aplicarea şi anularea timbrelor fiscale - în activitatea notarială, judecătorească, poştală
2 Executarea silită
a) măsuri asiguratorii a debitorului:
- înştiinţarea prealabilă a debitorului
- decontarea bancară executorie
b) instrumente:
- poprirea
- somaţia de plată
- sechestrarea bunurilor mobile
- valorificarea bunurilor mobile
- executarea silită imobiliară:
- aplicarea sechestrului
- evaluarea bunului
- valorificarea prin licitaţie publică
- contestaţia la executarea silită
