Crearea contractelor futures pe instrumente sintetice se incadreaza in tendinta de intensa inovatie financiara care a caracterizat dezvoltarea pietelor bursiere in ultimele doua decenii.
Indicii bursieri exprima evolutia cursurilor valorilor mobiliare pe o anumita piata. Indicele bursier este cel mai sintetic indice al unei economii si presupune raportul intre cerere si oferta la un moment dat pe piata respectiva. Din acest punct de vedere, indicele caracterizeaza starea economica in general, daca structura indicelui e reprezentativa pentru ansamblul ramurilor si sectoarelor de activitate
3.1.1. Scurt istoric
In februarie 1982, la Kansas City Board of Trade (Bursa de Marfuri din Kansas City), a fost introdus primul contract futures pe indici bursieri - Value Line Composite Average.
In acelasi an 1982, au fost lansate alte doua contracte: NYSE Composite Index, la New York Futures Exchange - NYFE (filiala a NYSE) si Standard&Poor's 500 Index, la Chicago Mercantile Exchange (CME), pentru ca in 1984 Chicago Board of Trade (CBOT) sa introduca Major Market Index.
In practica bursiera exista doua categorii de indici:
- indici din prima generatie, ca Dow Jones, Financial Times, Nikkei.
Principala caracteristica se refera la faptul ca in componenta acestor indici se include valori mobiliare numai din ramuri industriale sau, chiar daca titlurile componente prezinta o diversificare pe ramuri, alcatuirea indicelui e simpla, fara ponderea titlurilor in functie de capitalizarea bursiera, ceea ce face ca nivelul de reprezentativitate al indicelui sa fie restrans;
- indici din a doua generatie (compoziti), cum sunt NISE, Composite Index, Financial Times, 100 TOPIX.
Caracteristica pentru generatia a doua este diversificarea larga a valorilor mobiliare ce intra in compozitia indicelui, precum si alcatuirea acestuia cu respectarea anumitor criterii ca:
a) selectarea esantionului de firme incluse in structura indicelui - din acest punct de vedere se aleg valori mobiliare emise de societati din toate ramurile de activitate, inclusiv sectoare bancare, de asigurari si servicii necomerciale de toate tipurile;
b) dispersia valorilor mobiliare incluse in structura indicelui - ceea ce inseamna ca difuzia acestora in randul investitorilor sa fie foarte mare, astfel incat nimeni sa nu detina controlul total asupra uneia din valorile mobiliare incluse;
c) gradul de capitalizare bursiera - adica in structura indicelui vor fi cuprinse valori mobiliare ce asigura un grad ridicat de capitalizare bursiera, atat din punct de vedere al valorilor tranzactionate cat si prin prisma nivelului dividendelor pe actiune repartizate de emitent;
d) gradul de lichiditate al titlurilor incluse in structura indicelui - se aleg cele mai lichide valori mobiliare, cele pentru care interesul investitorilor e mare si constant;
e) reprezentativitatea (ponderea) valorilor mobiliare in structura indicelui poate fi:
- pondere egala pentru toate valorile mobiliare luate in considerare;
- pondere cu capitalizare bursiera, caz in care se atribuie o importanta mai mare acelor valori mobiliare pentru care dividendul pe actiune e mai ridicat;
- ponderea atribuita numai prin prisma evolutiei preturilor valorilor mobiliare, ceea ce inseamna ca se acorda o importanta mai mare titlurilor care au un curs in crestere pe un interval de timp suficient de mare considerat astfel incat sa fie reprezentativ din punct de vedere al cererii pentru titlurile respective.
f) alegerea datei de referinta pentru care nivelul indicelui se egaleaza cu 100, 1.000, 10.000 sau mai multe puncte ale indicelui. Prin urmare, nivelul initial al indicelui corespunde unui anumit moment, dupa care orice fluctuatie a indicelui pune in evidenta o crestere sau o scadere fata de nivelul de baza.
Orice indice bursier se masoara, asadar, in numar de puncte de indice, iar in alcatuirea lui se tine seama de eventualele modificari care intervin la nivelul societatilor emitente ale titlurilor incluse in indice precum si de conditiile nou aparute pe piata respectiva, conditii care ar putea impune modificarea indicelui.
Pe orice piata, organismele reprezentative ale bursei isi asuma dreptul de calcul, cu conditia ca orice modificare sa fie justificata si comunicata in piata anterior producerii ei.
3.1.2. Indicii bursieri pe diferite piete
A. Indici bursieri pe piata americana
a) Indicele Dow-Jones (Dow-Jones 30 - Share Industrial Average) - cuprinde 30 de actiuni reprezentative din ramura industriei americane. Acest indic e cel mai frecvent folosit de presa pentru a caracteriza standardul economiei americane la un moment dat. Pentru analisti financiari insa, importanta indicelui nu e aceeasi deoarece o analiza pe baza lui e restransa la ramura industriei;
b) Cel mai folosit indice ce caracterizeaza ansamblul pietei americane e indicele Corporatiei Standard and Poor, numit Standard and Poor 500. In alcatuirea lui intra 500 de societati reprezentative pentru toate ramurile, sectoarele si domeniile de activitate. Acest indice este recalculat in fiecare minut al zilei de tranzactionare, motiv pentru care e considerat indice in timp real. Actiunile din structura indicelui sunt selectate cu scopul de a reprezenta gruparea pe ramuri industriale la Bursa de Valori din New York. Valoarea totala de piata a actiunilor ce compun indicele reprezinta 80% din valoarea actiunilor tranzactionate in New York Stock Exchange. Acest indice reprezinta suportul contractelor futures tranzactionate la CME si al optiunilor tranzactionate la NYSE;
c) Indicele Frank Russel e calculat pe baza cursului celor mai importante 3000 de actiuni cotate in Statele Unite (din punct de vedere al capitalizarii bursiere) si reprezinta aproximativ 98% din piata valorilor mobiliare din SUA. Aceste indice are doua forme: Russel 1000 si Russel 2000. Acesti indici sunt cotati la fiecare 15 secunde.
B. Indici bursieri pe piata britanica
a) Indicele Financial Times 30 (FT-30), fiind cunoscut sub denumirea de FT Ordinary Share Index, este cel mai vechi indice din Marea Britanie. El se bazeaza pe cursul a 30 de actiuni tranzactionate intens fiind recalculat ori de cate ori se produc modificari ale cursurilor actiunilor care intra in componenta indicelui;
b) Indicele Financial Times Stock Exchange 100 (FT-SE 100) a fost introdus pentru a satisface nevoia unui indice al actiunilor calculat in timp real (in fiecare moment al zilei). Intentia initiala la data de referinta a acestui indice (31 decembrie 1983) a fost de a evidentia importanta primelor 100 de companii cotate la bursa londoneza. In prezent, se considera ca el caracterizeaza ansamblul pietei britanice. Acest indice constituie suportul pentru contractele futures, dar mai ales pentru optiunile tranzactionate la Bursa de Valori Mobiliare Derivate din Londra.
C. Indici bursieri pe piata japoneza
a) Indicele Nikkei (Nikkei Stock Average), numit si Nikkei Dow, este compus din 225 de actiuni din prima sectiune a bursei din Tokyo, fiind calculat ca o medie aritmetica ponderata. Indicele se modifica in mod egal pentru aceeasi variatie a cursului actiunilor, indiferent de capitalizarea bursiera;
b) Indicele TOPIX este indicele primei sectiuni al bursei din Tokyo si cuprinde in componenta sa toate (aproximativ 1200) actiunile companiilor cotate la prima sectiune a bursei. Este indicele cu cea mai larga baza de calcul, fiind structurat astfel incat sa dea cea mai buna imagine a pietei japoneze. Indicele TOPIX este calculat la fiecare 60 de secunde.
D. Indici bursieri pe pietele internationale
Indicii internationali ofera o baza de analiza a pietei bursiere mondiale.
Exista trei indici si anume:"MSCI World Index" (Morgan Stanley Capital International), "FT Actuariers World Index" si "Solomon-Russel Global Equity Index".
