1.1.Definirea, continutul Analizei Financiare
Analiza financiara ca fiind un studiu metodic al situatiei si evolutiei unei intreprinderi privind structura sa financiara si rentabilitatea, pornind de la bilant, contul de rezultat si de la toate celelalte informatii oferite de intreprindere sau care pot fi obtinute referitor la intreprindere si viitorul sau.
Parte componenta a analizei economico-financiare, analiza financiara este inclusa in categoria analizelor cu scop special, care a aparut si s-a dezvoltat mai ales in ultimii 20 de ani si se afla intr-o evolutie permanenta. Printre factorii care au impus si stimulat dezvoltarea si perfectionarea analizei financiare pot fi amintiti: dezvoltarea societatilor anonime pe actiuni; cresterea rolului bancilor si institutiilor financiare in economie.
Daca primele analize financiare efectuate de catre actionarii societatilor anonime se limitau doar la verificarea unor echilibre financiare suficiente pentru asigurarea rambursarii imprumuturilor acordate de banci, indiferent de evolutia situatiei financiare a intreprinderii, criteriul principal de acordare a creditelor ramanea doar situatia patrimoniala a intreprinderii. Analiza financiara se limita doar la studiul unor rate financiare privind solvabilitatea intreprinderii.
In cazul in care se punea problema maximizarii profitului sau beneficiilor nu erau vizate beneficiile contabile, deoarece conceptele economic si contabil pentru profit erau foarte diferite, iar metodele contabile conduceau la rezultate variabile in functie de metodele de evaluare sau de amortizare folosite.
Acest mod de abordare s-a dovedit limitat, ceea ce a impus o abordare moderna a analizei financiare, care tinde sa devina un sistem de tratare a informatiei apt sa ofere managerului datele necesare adoptarii deciziilor financiare. Rolul acestei discipline a crescut, in sensul ca ea nu se limiteaza numai la date financiare, dar integreaza date economice si bursiere, iar rezultatele analizei sunt integrate in modele financiare necesare elaborarii previziunilor. Evolutia analizei financiare in ultimii ani este datorata mai multor cauze:
1. Tendinta de concentrare a intreprinderilor a condus la dezvoltarea investitiilor de talie mare, a caror rentabilitate se intinde pe mai multi ani, ceea ce a impus bancilor si institutiilor financiare elaborarea si folosirea unor metode de analiza mai perfectionate in vederea acordarii sau refuzului unor credite.
2. Imposibilitatea bancilor de a cere garantii pentru a-si acoperi riscul de non-plata le-a obligat sa puna la punct analize ale riscului economic si financiar, deoarece notiunea de lichiditate a devenit insuficienta pentru angajamentele pe termen lung.
3. Dezvoltarea mijloacelor moderne de finantare a impus aprofundarea studiului echilibrelor financiare si a costului capitalului, indiferent de provenienta lui.
4. Constrangerile politicii creditului, ratele inalte ale dobanzii, inflatia, variatiile cursului de schimb au acutizat problemele financiare ale intreprinderii.
5. Dezvoltarea internationala a societatilor a condus la cautarea unor tehnici adaptate pentru efectuarea de comparatii intre situatiile financiare si contabile ale diferitelor tari.
Evolutia analizei financiare vizeaza adaptarea obiectivelor sale cerintelor diversilor utilizatori in functie de aspectele specifice domeniului de interes.
Principalii utilizatori ai analizei situatiilor financiare sunt: gestionarii, actionarii actuali si potentiali, creditorii, personalul intreprinderii, organele fiscale, analistii financiari. Aceste categorii de utilizatori pot adopta decizii privind: gestiunea intreprinderii, cumpararea sau vanzarea de titluri, acordarea sau refuzul unui credit, achizitia totala sau partiala a intreprinderii.
Finalitatea analizei financiare se concretizeaza in diagnosticuli financiar, parte distincta a diagnosticului economico-financiar, orientata in special spre functiunea financiar-contabila a intreprinderii. Efectuata in interiorul intreprinderii - analiza interna - sau din exterior de catre organisme specializate, financiar-bancare, sau de specialisti independenti (analisti financiari) - analiza externa - conduce la diagnosticul financiar intern sau extern, cu obiective specifice diversilor utilizatori.
Analiza economico-financiara confera procesului decizional al conducerii un continut profund stiintific, corespunzator situatiei conjuncturale din fiecare etapa, bazat pe luarea in considerare a factorilor interni si externi, a impactului progresului tehnico-stiintific asupra dezvoltarii economice, a tendintelor cantitative si calitative asupra cererii de consum productiv si neproductiv.Analiza presupune descompunerea unui fenomen in elementele sale simple (inclusiv determinarea relatiilor structural-functionale si a celor cauza-efect), sinteza consta in examinarea.
Continutul procesului de analiza economico-financiara
Starea unei intreprinderi poate sa se incadreze intr-una dintre cele trei categorii de mai jos, functie de care obiectivele AEF difera.
a. Intreprinderi in dificultate, obiectivele AEF sunt: asigurarea informatiilor privind cauzele care au determinat pierderea, evidentierea posibilitatilor de remediere (daca exista sanse de remediere ale companiei) si a masuririlor de remediere.
b. Intreprinderi cu performante normale, AEF trebuie sa ofere informatii care sa asigure mentinerea starii de performanta (sau chair de imbunatatire)
c. Intreprinderi cu performante superioare, AEF trebuie sa identifice cauzele si ce masuri se pot lua pentru asigurarea continuitatii de performanta superioara.
AEF presupune utilizarea unui anumit ansamblu de metode, tehnici, in sensul caracterizarii activitatii unei intreprinderi.
Termenii utilizati in procesul de AEF sunt:
FENOMEN: cuprinde un rezultat, un indicator care constituie obiectul analizei financiare.
ELEMENT COMPONENT: este parte identificata in structura fenomenului.
FACTOR DE INFLUENTA: este forta motrica care prin modalitatea de actiune influenteaza evolutia fenomenului.
CAUZA: caracterizeaza starea de conjunctura care a favorizat o anumita dimensiune sau evolutie a fenomenului.
Continutul procesului de AEF este marcat de parcurgerea urmatoarelor etape:
1. Delimitarea fenomenului economic
2. Identificarea elementelor componente si a factorilor de influenta
3. Stabilirea relatiilor de cauzalitate existente intre:
a. factorii de influenta,
b. intre factori si elementele componente precum si
c. intre factori si fenomen
4. Cuantificarea influentelor modificarilor factorilor asupra variatiei factorilor.
5. Delimitarea modului de actiune a fiecarui factor in parte si a impactului asupra fenomenului economic.
6. Stabilirea masurilor privind modul de derulare a activitatii in perioada viitoare astfel incat fenomenul sa inregistreze un rezultat optim
1.2. Criteriile si tipurile analizei economico-financiare
Diversitatea activitatilor desfasurate de catre o intreprindere si varietatea situatiilor intalnite privind continutul, nivelul si caracteristicile performantelor economico-financiare ale acesteia, reclama necesitatea utilizarii mai multor tipuri de analiza, care pot fi structurate dupa mai multe criterii:
1. In functie de raportul dintre momentul in care se efectueaza analiza si momentul desfasurarii fenomenului, distingem:
Analiza post-factum, post-operativa sau analiza activitatii, constituie un instrument de "supraveghere si reglare" a modului de functionare a unei intreprinderi, ceea ce presupune cercetarea rezultatelor acesteia potrivit relatiilor cauzal-functionale si implicit relevarea gradului de realizare a obiectivelor programate.
Analiza post-factum isi dovedeste utilitatea in activitatea practica a intreprinderii prin aceea ca furnizeaza informatii privind incadrarea sau neincadrarea rezultatului obtinut in limitele estimate ca fiind normale (inclusiv in nivelurile programate). Aprecierea in sine nu poate fi considerata ca fiind si suficienta, daca nu sunt luate in considerare si masurile menite a contribui la remedierea unor situatii nefavorabile pentru intreprindere. Analiza activitatii priveste prezentul si trecutul, in timp ce analiza previzionala priveste viitorul. Daca separam prezentul de trecut, se poate crea o noua categorie si anume analiza concomitenta sau curenta. Acest tip de analiza consta in sectionarea unui fenomen si presupune urmarirea sa pe fragmente, cu conditia mentinerii unitatii fenomenului. Raportarea analizei la fiecare fragment urmarit, indiferent de fractiunea de timp considerata, readuce in actualitate tipul de analiza post-factum. Ca tip de analiza post-factum care se poate imbina si cu analiza prospectiva mentionam analiza diagnostic, care permite aprecieri asupra performantelor economicofinanciare ale unei intreprinderi, asupra unei structuri de tipul functiilor acesteia, asupra centrelor de responsabilitate sau a unui segment al activitatii intreprinderii.
Analiza previzionala sau prospectiva, presupune determinarea evolutiei viitoare a unui fenomen economic pe baza cercetarii factorilor (a relatiilor de cauzalitate), a actiunii lor in perspectiva (inclusiv cu luarea in considerare si a altor factori decit cei cunoscuti).
Analiza previzionala constituie o etapa premergatoare in elaborarea strategiei activitatii economico-financiare a intreprinderii. Ea este utilizata de catre centrele de decizie pentru stabilirea obiectivelor ce trebuie atinse in perioada viitoare. In conditiile economiei de piata angajarea unei investitii solicita in mod obligatoriu elaborarea de scenarii prin care se prefigureaza rezultatele viitoare ale realizarii acesteia.
Intre cele doua tipuri de analiza, analiza post-factum si analiza previzionala, exista o serie de particularitati generate de faptul ca analiza activitatii se bazeaza pe variabile cunoscute, in timp ce analiza previzionala se bazeaza pe variabile presupuse.
2. Din punct de vedere al urmaririi insusirilor esentiale sau al determinarilor cantitative ale fenomenelor, deosebim:
Analiza calitativa, urmareste esenta fenomenului, insusirile sale esentiale, factorii care sunt de aceeasi natura cu fenomenul analizat.
In procesul de analiza, potrivit principiului descompunerii in trepte, se trece de la o esenta mai putin profunda catre alta mai profunda, avindi loc un proces de purificare prin tercerea de la factori calitativi mai putin puri catre factori mai puri. Rolul analizei calitative consta in elaborarea modelelor de analiza in care sunt surprinse elementele esentiale ale fenomenului.
Analiza cantitativa presupune cercetarea fenomenului prin determinari comensurative exprimate prin greutate , volum, suprafata, numar, durata. In determinarea modificarii fenomenelor si masurarea influentei factorilor asupra fenomenelor analizate, sunt utilizate metodele matematice. Subliniem primatul analizei calitative, care prin modelarea proceselor economice creaza premisele aplicarii metodelor matematice in analiza variabilelor unui fenomen economico-financiar.
3. Dupa nivelul la care se desfasoara analiza, distingem:
Analiza microeconomica cerceteaza fenomenele economico-financiare la nivelul intreprinderii sau al compartimentelor functionale din cadrul structurii sale organizatorice. Acest tip de analiza centrata la scara intreprinderii, vizeaza relevarea comportamentului acesteia privind realizarea produselor, lucrarilor si prestarilor de servicii, potrivit obiectului de activitate, in raport cu obligatiile asumate prin contarctele incheiate cu beneficiarii, performantele economico-financiare realizate etc.
Analiza mezoeconomica studiaza fenomenele si procesele la nivelul sectorului sau al ramurii de activitate in scopul evidentierii pozitiei firmei pe piata, a capacitatii concurentiale a acesteia.
Analiza macroeconomica presupune studierea fenomenelor la nivelul economiei nationale sau al economiei mondiale (conjunctura interna si internationala, legislatie si reglementari, factori demografici, de cultura si credinta, nivel de dezvoltare, probleme sociale, factori climaterici), operind preponderent cu marimi globale sau agregate ca de exemplu produs national brut, produs intern brut.
4. Dupa modul de urmarire in timp a fenomenelor, distingem:
Analiza statica studiaza fenomenele, precum si elementele si factorii care influenteaza asupra acestora la un moment dat, relevind pe baza relatiilor existente intre acestea, o anumita pozitie a fenomenului supus analizei. Notiunea de static este legata de modul de efectuare a analizei si nu de natura fenomenului, deoarece fenomenele, prin natura lor, nu pot fi statice.
Analiza dinamica cerceteaza fenomenele economice in miscare, relevand pozitia lor intr-un sir de momente. Evidentierea legaturii dintre diferitele pozitii successive ale fenomenelor economice se face pe baza cercetarii factorilor care au determinat aceste schimbari.
5. Dupa orizontul de timp pe care se cerceteaza fenomenul, distingem:
Analiza pe termen scurt serveste managementului intreprinderii pentru conducerea operativa a activitatii pe perioade de timp de pana la un an de zile. Acest tip de analiza opereaza preponderent cu modele de tip determinist.
Analiza pe termen lung opereaza cu date care depasesc termenul de un an, utilizind in acest scop modele de tip statistic sau stocastic. In tarile cu economie de piata, se opereaza frecvent, la nivel microeconomic cu modele in care intervalul de timp analizat este de 3-5 ani.
6. Dupa criteriile de studiere a fenomenelor, distingem:
Analiza tehnico-economica imbina caracterul tehnic cu cel economic.
Actiunea de crestere a productiei fizice este rezultatul unei analize tehnico-economice efectuate de specialisti cu cunostinte tehnice si economice (in mod similar, pot fi tratate si actiunile care vizeaza la nivel de produs reducerea costului sau cele privind cresterea rentabilitatii pe produs).
Analiza economico-financiara trateaza corelatiile dintre activitatea economica (de exploatare) si cea financiara (analiza riscului financiar trebuie corelata cu analiza riscului de exploatare).
Analiza financiara vizeaza cu predilectie fluxurile financiare care se formeaza la nivelul intreprinderii, modul de gestionare si plasare a capitalului.
7. In functie de pozitia analistului, distingem:
Analiza interna are un caracter parctic, facilitatea efectuarii acesteia rezida din faptul ca analistul are o pozitie privilegiata deoarece beneficiaza de o serie de informatii despre intreprinderea analizata. Pe baza acestor informatii, putem detecta starile de dezechilibru din diferite domenii ale activitatii intreprinderii, precum si cauzele acestora, stabilind totodata masurile care se impun in vederea remedierii.
Elaborarea acestor analize serveste pentru cunoasterea starii de fapt reflectata prin nivelul performantelor economico-financiare, exercitarea pe aceasta baza a controlului privind modul de realizare a sarcinilor programate si pentru fundamentarea activitatii viitoare. Diferitele categorii de utilizatori folosesc informatiile financiare, precum si alte informatii oferite de evidenta contabila, statistica si operativa a intreprinderii in vederea diagnosticarii activitatii acesteia, iar pe aceasta baza sa-si poata fundamenta deciziile economice si financiare.
Analiza externa se efectueaza de partenerii externi. In fundamentarea deciziilor lor, partenerii externi ai intreprinderii se bazeaza pe informatiile furnizate de analiza financiara (diagnosticul financiar extern). Exemplul clasic il constituie procedura utilizata de banci pentru studierea cererilor intreprinderilor privind acordarea de credite, care urmaresc capacitatea acestora de a-si achita obligatiile. Activitatea agentilor economici este influentata de o mare diversitate de factori organizatorici, manageriali, economico-financiari, legislativi, tehnici, psihologici si de alta natura. Cunoasterea factorilor care au influentat starea economico-financiara si respectiv, gradul lor de influena asupra rezultatelor finale reprezinta elemente definitorii ale scopului analizei.