Statele membre ale FMI au drepturi de vot diferentiat astfel: li se atribuie un minim de 250 de drepturi de vot, la care se adauga un drept de vot suplimentar pentru fiecare transa de o suta de mii DST cota parte varsata.
In general, deciziile se iau pe baza unui consens intre toate statele membre. Totusi, atunci cand nu apare un consens, decizia se ia pe baza unui vot al administratorilor sau guvernatorilor. In acest caz, celor mai multor dintre decizii li se aplica regula majoritatii simple (50%). O regula de majoritate calificata inseamna 70% din voturi, si se aplica in cazul deciziilor foarte importante, mai ales in ceea ce priveste comisioanele legate de creditele Fondului si remunerarea avutiilor in DST.
Pentru deciziile care angajeaza viitorul Fondului, cum ar fi schimbarea cotelor parti, alocarea de DST sau vanzarile de aur, sunt necesare si obligatorii 85% din voturi. In acest caz, anumite tari sau grupuri de tari, pot sa-si manifeste dreptul de veto.
Acest sistem de majoritate calificata i-a determinat pe anumiti analisti sa spuna ca FMI este dominat de Statele Unite ale Americii.
Influenta americanaa este contrabalansata insa de alti factori. Pe de o parte, deciziile curente precum acordarea unui credit sau aprobarea unui program de ajustare nu necesita decat o majoritate simpla, de 50%, la care SUA nu se pot opune. Pe de alta parte, tarile industrializate sau cele in curs de dezvoltare ar putea usor constitui o minoritate de blocaj de 15%, care s-ar opune majoritatii americane in cazul deciziilor foarte importante.
In consecinta, SUA pot intr-adevar sa franeze o decizie sau o orientare, dar pot rareori sa o impiedice definitiv.
