Citirea unui text filosofic: un act
Pe parcursul intregului an trebuie sa citeasca si sa ajunga la texte. Dar cum sa citesti pentru a trage cel mai mare folos din lecturile tale? Intr-adevar, cititul este o arta si in acest domeniu trebuie sa dobandesti o metoda. Mai intai, adevarata lectura filosofica rezida in a invata sa gandesti. Citirea unui tex filosofic nu desemneaza numai o operatie prin care te informezi asupra materiei sau continutului unei doctrine, ci intr-o mult mai mare masura un ansamblu de acte prin care te familiarizezi cu textele si prin care, in consecinta, aprofundezi exercitiul reflectiei. A citi un text filosofic inseamna a opera o "abordare de sens", acordare dinamica si personala. Dar acum sa incepi treaba si prin ce metoda?
Cititul: un proces (eventual colectiv)
Pentru ca este vorba de a invata sa ganditi, nu trebuie atat sa juxtapuneti lecturile si sa acumulati lucrarile, lansandu-va intr-o pseudoserie haotica si fara legatura. Cat sa va straduiti sa puneti la punct un proces global si structurat. Se recomanda sa organizati aceste lecturi fie prin tema - daca aveti nevoie sa aprofundati o notiune, dreptul, arta, natura etc. - fie prin autor - daca Descartes, Kant etc. sunt in plan. Plecati in mod deliberat de la structurile si mecanismele de baza cele mai simple, intocmind bibliografii rationale (cf. infra , bibliografia de baza). In acest context, cititul trebuie sa desemneze un proces intelectual organizat, iar in sesizarea unor continuturi intepenite: cititi mai intai cea ce intelegeti cu claritate ca sa patrundeti, treptat, in organizari mai complexe.
Puteti duce la bun sfarsit acest proces in mod colectiv. Exista, de exemplu, mai multe lecturi posibile ale Criticii ratiunii pure. O apropiere plurala (in "Fac." sau in "Prepa") poate fi eminamente rodnica. V-ati controla reciproc si ati conduce impreuna un dialog filosofic, care v-ar ingadui, poate, sa invatati mai bine sa ganditi. Lectura ar dobandi aici o semnificatie plurala si colectiva.
Lectura-exercitiu
Cititul desemneaza deci un proces si un exercitiu: alaturi de "lectura-cultura", care sunt destinate sa deschida calea imaginarului, sa faca posibila detasarea de real sau sa sporeasca un bagaj cultural, exista, intr-adevar, "lectura-exercitiu", intelectuala si rationala, cu totul specifica, si prin care studentul se pregateste direct pentru cursurile sau examenele sale. Aceasta lectura este dinamica si defel pasiva, se straduieste sa avanseze rapid si sa sesizeze ideile directoare ale textului. Ea este indisociabila de scris: intr-adevar, trebuie sa lucrezi si sa citesti cu creionul in mana, dand dovada de atentie, adica de o concentrare puternica si perseverenta asupra unui text precis si asupra obiectului de gandire corespunzator. In sfarsit, "lectura-exercitiu" presupune survolul si diagonalizarea.
A scrie si a lua note. A face fise
Iata o operatie absolut esentiala. A citi, de exemplu, Bazele metafizicii moravurilor de Kant fara a lua nici un fel de note inseamna a da la o parte orice veritabil efort de intelegere. Dar aceasta luare de note nu poate fi confundata cu o simpla reproducere mecanica. Ca sa fie autentica si profunda, ea presupune:
. O exprimare a conceptelor si a pasajelor fundamentale in propriul vostru limbaj, astfel incat sa evitati copia mecanica si reproducerea pasiva, servila si sterila. Aceasta reformulare (operata uneori dupa lectura si mereu in acord cu exprimarea voastra personala) se dovedeste a fi profitabila si rodnica pentru munca voastra;
. Punerea la punct a unei sinteze si a unei organizari clare a miscarii gandirii autorului;
. Redactarea de fise: arta bunei lecturi este, intr-adevar, inseparabila de intocmirea unor fise. Realizati-le in functie de teme, concepte, lucrari sau autori, cu citatele sau definitiile corespunzatoare, relevate pe masura lecturilor voastre (metoda superioara simplei luari de note, fara metoda si fara suport organizat). Alcatuind aceste fise, aveti grija sa notati, cu precizie, referintele a tot ceea ce va intereseaza. Mai tarziu, daca aveti nevoie sa resituati in context notele voastre, fie pentru ca sunteti in fata unui element indoielnic care trebuie controlat (note luate prost), fie pentru ca va scapa sensul dezvoltarii, veti regasi cu usurinta originea si chiar pozitia textului.
Fisa de lectura (privind o lucrare)
Caracteristici ale lucrarii
Titlu: Nebunia
Autor: Jaccard Roland
Editor: P.U.F, Col. "Que sais-je?"
Diverse: data aparitiei, editie, traducator etc.
Analiza globala
Gen: eseu
Tema centrala: nebunia
Idei principale
- caracterul polimorf al experientei nebuniei;
- simptomele nebuniei sunt pline de sens;
- etc.
Intelegerea operei
- intentia autorului (ce vrea el sa demonstreze): orice colectivitate are nevoie de nebuni pentru a-si inscrie aici negativitatea sa.
Dar acest ansamblu de operatii presupune el insusi practica survolului si a diagonalizarii.
Survolare si diagonalizare.
"Diagonalizare"
Multe carti nu cer sa fie citite in intregime. De aceea "diagonalizarea" reprezinta o metoda si un instrument de lucru pe care studentul trebuie realmente sa le expliciteze si sa le practice in mod sistematic. Despre ce anume este vorba? A citi in diagonala inseamna a citi foarte rapid, a parcurge sesizand, de-a lungul paginilor, elementele euristic interesante pentru fiecare. Daca studentul se ineaca in lecturi, el este coplesit de enormitatea documentarii sale, el ar fi condamnat sa parcurga toata intinderea si intreg campul cunoasterii omenesti. Daca vrea sa reuseasca, daca vrea sa parvina la stapanirea cunostintelor sale si a stiintei, el este obligat sa trieze, si, in acest scop, sa diagonalizeze neaparat. Este fals ca, si in cazul unor mari opere de baza, trebuie retinut totul. A fi inteligent, a proceda la o pregatire armonioasa si eficace, nu inseamna a te lasa dominat de imensitatea cunostintelor si a campurilor culturale. A te forma inseamna, foarte pe scurt, a sti sa elimini, a nu absorbi si a nu "digera" decat ceea ce este important si decisiv. Asa cum uitarea este un ocrotitor al vietii, cum bine spunea Nietszche, la fel lectura in diagonala apara reflectia si adevarata cultura. Ea selectioneaza, refuza sa se piarda in neesential, merge direct la temele directoare fundamentale care, pe de o parte, orienteaza opera si, pe de alta parte, ofera studentului importante grile de cercetare sau de reflectie.
Buna metoda pentru diagonalizare
Cum sa "diagonalizam",, asadar cu maxima eficacitate si siguranta fara a pacatui, esential, impotriva semnificatiei operei sau a unor pericole?
. Cititi, imediat, cuvantul inainte sau prefata lucrarilor care figureaza in bibliografiile voastre. Foarte adesea autorul va aduce aici, in forma condensata, ideile sale principale. Sesizati sensul schemelor de organizare care comanda desfasurarea ulterioara a lucrarii. Pe de alta parte, unii autori isi anunta planul, cu rezumate scurte ale fiecarui capitol. Aceasta metoda de expunere, foarte frecventa, este perfect adaptata nevoilor voastre. Observati firele directoare, ideile totalizatoare.
. Procedati la despuierea tablei de materii, operatie care reprezinta o metoda de lucru foarte eficace: daca aceasta tabla de materii este bine realizata, veti sesiza structura lucrarii si organizarea ei. tabla va orienteaza, va ghideaza, va indica itinerarul de urmat, capitolele care par a aduce cheile lucrarii. Tabla de materii este deci insasi esenta cartii, ea ii ofera sarpanta dinamica si desemneaza, in consecinta, instrumentul pretios al unei diagonalizari.
. Nu neglijati citirea indexului si a principalelor concepte care figureaza in el: acesti termeni si concepte esentiale pot sa joace un rol decisiv si sa orienteze intelegerea voastra.
. Inzestrati cu aceste instrumente de lectura dinamica pe care le reprezinta prefata, tabla de materii, indexul, mergeti direct la capitolele, partile sau paragrafele care va intereseaza si privesc. Dati dovada de concentrare, astfel incat pasajele importante sa se imprime in voi. Pentru a usura impregnarea spirituala si memorarea, consolidati dimensiunea dinamica a muncii voastre scriind. Daca un capitol sau un pasaj raspund nevoilor voastre, luati nurori cu foarte multa precizie. Fotocopiati, eventual, paginile care vi se par esentiale. In sfarsit, adnotati, cu creionul, elementele fundamentale. Daca are dreptul la respectul vostru, cartea este, in acelasi timp, un instrument de lucru comod si, care revine ziua unei noi lecturi, veti fi bucurosi sa regasiti adnotarile voastre in ceion.
. In fine, pentru a opera survoluri fecunde, se recomanda sa recurgeti la practica "cuvintelor-cheie", sa privilegiati o lectura care chestioneaza si sa anticipati asupra a ceea ce va urma. Daca survolul este usurat de aceasta tripla operatie, lectura care sapa si aprofundeaza i-ar putea fi si ea benefica.
Cuvinte-cheie, chestionare, anticipare
Cuvintele-cheie
Survolati si cautati esentialul textului. Ce-i de facut? Urmariti termenii-cheie, purtatori de bogatie si sens, cuvintele fundamentale. Eventual, organizati un tablou al conceptelor sau a "termenelor-cheie". El va va ingadui sa incepeti o prima analiza structurata a lucrarii, atunci cand veti fi dus la bun sfarsit aceasta tehnica. Este vorba aici de un procedeu rodnic, tabloul putand deveni sursa a unei viitoare scheme de dominare, a unei expuneri vii etc.
Chestionarea
"Inainte de orice lectura cititorul se poate stradui sa enunte asteptarile (sale). Asta inseamna sa practice o chestiune prealabila a textului: cine, unde, cand, cum, in ce fel, plecand de la ce, ce este (.)? Efortul de chestionare reuseste sa dea un cadru concret asteptari. Ea va fi selectiva, operatorie, noteaza foarte bine L. Bellenger.
Este vorba, in fond, de o inlocuire decisiva a muncii pasive cu o lectura activa si dinamica, inlocuire care opereaza si in cazul anticiparii.
Anticiparea
In acest scop, faceti pauze in cursul lecturii si continuati voi insiva rationamentul inceput si dezvoltat. De exemplu, adanciti in Logica transcendentala din Critica ratiunii pure, va straduiti sa continuati singuri rationamentul, pana la rezultatele ulterioare (cele din Dialectica), pe care intr-un fel le anticipati. Desavarsiti ceea ce se schiteaza (critica metafizicii, a ideii conceputa drept cunoastere reala, iar nu stiinta regulativa etc.). lectura inteligenta nu este fundamental anticipatoare?
Ajutati de cuvintele-cheie, de chestionare si anticipare. Veti survola sau anticipa, dupa nevoile voastre. Inainte de a referi la aprofundare sa parcurgem, in tabloul de mai jos, tehnicile survolului eficace.
Arta de a citi
. Practicati survolul rapid, fie ca va aflati intr-o librarie sau in biblioteca, examinand prefata, tabla de materii, indexul, titlurile, intertitlurile etc.
. Diagonalizati in mod sistematic, pentru a merge la esential.
. Nu neglijati grupele de lectura (in "Prepa" sau in "Fac."), pentru a compara diversele abordari ale aceleiasi lucrari.
. Invatati sa luati note, reformuland problemele in termeni proprii, dupa felul vostru personal de exprimare, supunand conceptele autorului propriei voastre analize.
. Faceti fise legate de lucrare, dar si de tema sau de autor, notand referintele cu precizie.
. Aprofundati, dand dovada de atentie, fara sa neglijati dificultatile sau problemele aparute in timpul primei lecturi. Cautati raspunsuri la aceste dificultati.
. Intelegeti ca survolul si aprofundarea sunt cele doua fete ale artei de a citi bine.
. Chestionati totdeauna cartea sau textul (nu va multumiti cu o abordare pasiva).
Diagonalizarea si survolul
1. Definitie:
Abordare prin care ne straduim sa degajam continutul unei lucrari fara s-o citim in intregime, sa mergem la esential fara sa realizam o lectura totala.
2. Metoda:
. examinati prefata sau cuvantul inainte; analizati intentiile globale ale autorului;
. studiati tabla de materii (pentru a sesiza structura si planul);
. analizati indexul si termenii principali sau conceptele care figureaza in el;
. ajutati-va de titluri, subtitluri, intertitluri etc. Acest ansamblu joaca un rol decisiv: nu trebuie niciodata sa neglijati structura explicitata de autorul insusi;
. practicati o reperare a cuvintelor-cheie;
. privilegiati o lectura care chestioneaza, cu o punere la punct a unor interogatii si chestiuni, in raport cu o lectura pasiva;
. invatati sa anticipati asupra a ceea ce va urma (plecand de la ceea ce v-ati insusit).
Aprofundarea
Arta survolului si a diagonalizarii nu trebuie sa va conduca la contrasensuri sau la neintelegeri. A sti sa survolezi, a poseda arta de a practica o legatura dinamica si de a realiza un survol rapid mergand direct de la elementele cheie si la titlurile fundamentale, a fi capabil sa citesti inceputul si sfarsitul unui capitol pentru a sesiza esentialul, a sti sa treci rapid peste capitolele secundare, toate acestea nu inseamna defel ca apartineti familiei spiritelor superficiale. Dimpotriva, inseamna a intelege (rapid si eficace) aportul esential al lucrarii. Acest survol poate, evident, sa fie completat printr-o aprofundare ulterioara.
Asadar, efectuati mai multe legaturi diferite ale unei opere fundamentale, la diferite niveluri, cautand in mod sistematic capitolele sau pasajele de aprofundat, stabilind lista punctelor dificile de adancit, reluand problemele sau dificultatile sesizate in timpul survolului si incercand sa le aduceti raspunsuri infruntand lacunele primei lecturi. In concluzie, survolul si aprofundarea desemneaza doua demersuri complementare, nu opuse.
Exercitii in vederea sintezei textelor
In multe clase pregatitoare (intrare in marile scoli stiintifice etc.), sinteza unor texte face parte din programa. Ea poate sa constituie un instrument suplimentar de aprofundare si sa va permita buna exercitare a facultatilor voastre reflexive. In general rezumarea de texte, cu un efect formativ asupra spiritului, se adevereste folositoare tuturor studentilor. Rezumarea consta in a asuma un text filosofic de baza, a-i degaja tema, ideea directoare, problema, a proceda, in acelasi timp, la o analiza si la o reconstituire sintetica a pasajului: trebuie sa-l decupati, sa-l supuneti unui travaliu analitic, dar si sa-l reconstituiti si unificati, pentru a-i sesiza ideea directoare. Daca intalniti, pe parcursul lecturilor voastre, texte care vi se par fundamentale, faceti un rezumat - cel mai corect si cel mai scurt posibil - al pasajului, desprinzand ideea lui directoare. Acest travaliu v-ar fi folositor de trei ori: mai intai el formeaza facultatile reflexive; in al doilea rand, va ajuta sa va faceti un fisier, cu elemente de documentare importante; in al treilea rand, el va introduce in activitatile numite disertatie si comentariu de text. Sinteza unor texte este deci eminamente formativa si pregateste direct in vederea comentariului.
Pe scurt, este vorba de a enunta esentialul unui pasaj, condensandu-l in cuvinte putine si semnificative. Adaptarea la aceasta dubla exigenta garanteaza reusita in conducerea viitoarelor exercitii filosofice.
Probleme referitoare la memorie.
Daca lectura filosofica nu se confunda deloc cu o insusire mecanica de cunostinte si continuturi diverse, daca ea desemneaza arta de a gandi si de a te forma in contact cu marile texte, totusi diferitele operatii pe care le-am analizat cu putin inainte - survolul, diagonalizarea, aprofundarea, sinteza unor texte etc. - n-ar avea sens daca nu ar desemna tot atatea moduri de a accede la memorie. Este de preferat ca acele Critici kantiene sau Fenomenologia spiritului sa faca de-acum parte din voi, ca arta voastra de a citi sa permita integrarea acestei stiinte universale. Dam aici cateva sfaturi:
. folositi luarea de note, ea va fixeaza atentia si pune accentul pe esential. Ea usureaza deci memoria (in masura in care veti fi operat o reformulare a problemelor in limbajul vostru personal);
. puneti totdeauna conceptele noi in relatie cu cunostintele voastre anterioare.
Important este sa stabilim legaturi, medieri, punti, asociatii intre notiunile noi si cunostintele dobandite anterior; acestea din urma formeaza soclul memoriei, platforma noilor concepte.
Nu ezitati niciodata sa realizati o munca in comun; exprimarea si comunicarea orala fixeaza amintirile. Va veti aminti mai bine de doctrina puterii a lui Foucauld dupa o reformulare orala in cadrul unui grup care a reflectat asupra acestei teme. Dialogul trait naste amintirea.
Placerea textului este un instrument de memorizare: nu-ti amintesti decat de tine insuti, adica de ceea ce iubesti cu pasiune, de instrumentele intelectuale care incanta, de teoriile captivante si clarificatoare.
