În anii 80-90, în lume au avut loc un şir de procese economice, politice, sociale, cu o colosală putere de schimbare, care au influenţat profund economia mondială, caracteristicile ei calitative. După lichidarea divizării lumii în două sisteme contradictorii, în special, în Europa, s-au înregistrat schimbări categorice în regruparea puterilor şi reevaluarea valorilor. În rezultatul acestor procese, au căzut stereotipurile existente timp de decenii la noi, dar şi în Europa (aproape până prin anii 90) vizând economia mondială, piaţa mondială de mărfuri şi relaţiile economice mondiale.
În perioada de tranziţie, prin care trece la ora actuală întreaga lume, este imposibil de a trăi în continuare în condiţii de confruntare. Se cere de adoptat o gândire constructivă capabilă să facă faţă noilor realităţi. Timp de mulţi ani la noi a fost subestimată integrarea europeană (ca de altfel, orice alt tip de integrare cu excepţia celei socialiste). Neglijarea faptelor, în realitate nu făcea altceva decât să agraveze consecinţele pentru cei care le ignorau. În sfârşit, noi, nu doar recunoaştem eficienţa "altor" procese de integrare, dar şi suntem deschişi pentru a colabora cu UE.
Una dintre cele mai importante probleme ce apare în faţă comunităţii mondiale tot mai interdependente, este interacţiunea dintre structurile multiplane, caracterizate nu doar prin nivel de dezvoltare, ci şi prin gradul de atragere în piaţa mondială de mărfuri şi în economia mondială. Integrarea, un proces complex ce presupune integrarea de capital, de producţie, de muncă - este simbolul timpului în care trăim.
O particularitate a respectivului proces o constituie faptul că, chiar dacă iniţial a apărut în Europa, (Asociaţia Economică Europeană - AEC, Consiliul de Ajutor Economic Reciproc - CAER), în ultimii ani, procesul de integrare a cuprins noi ţări şi regiuni întregi.
