Statul - functiile statului
1. NOTIUNI GENERALE CU PRIVIRE LA STAT
2. FUNCTIILE STATULUI
3. MIJLOACELE DE INTERVENTII PUBLICE
1. NOTIUNI GENERALE CU PRIVIRE LA STAT
STATUL – o organizatie sau colectivitate umana relativ omogena datorita unui istoric comun, un teritoriu delimitat de frontiere recunoscute si unei puteri politice proprii in baza careia realizeaza anumite functii: elaborarea legilor, constituirea unui sistem de guvernare propriu, constituirea unui sistem de recunoastere si corectare a abaterilor de la prevederile legii, apararea frontierelor, dezvoltarea relatiilor internationale.
Impreuna cu partidele politice, statul formeaza sistemul politic a carei sinergie da nastere unui fenomen numit putere politica. Instrumentul principal al lui este statul in cadrul caruia se identifica 2 subsisteme:
• macroeconomic – care cuprinde organele puterii de stat:
o legislativa
o executiva
o judecatoreasca
intr-un stat de drept democratic cele 3 puteri sunt exercitate de persoane diferite in cadrul unor organe diferite, asigurandu-se principiul separatiei puterilor in stat.
Existenta statului de drept este imp de unele realitati ale vietii sociale dintre care:
conflictul de interese dintre unitatile sistemului, in special cu privire la alocarea resurselor, ca urmare, se impune existenta unor reglementari clare si a unor autoritati de arbitrare si rezolvare a conflictelor
conflictele dintre interesele locale pe termen scurt si cele generale pe termen lung
asocierea agentilor economici avand ca obiectiv unui monopol asupra unor activitati de interes general ceea ce ar conduce la crearea unor dependente ale populatiei sau altor agenti economici
necesitatea asigurarii unor activitati de interes general
• microeconomice – include agentii economici cu capital majoritar de stat, institutiile prestatoare de servicii si populatia.
o intr-un stat de drept, organele puterii de stat au misiunea de a asigura dezvoltarea si continuitatea subsistemului microeconomic, avand ca punct de plecare interesele pe termen scurt si lung ale populatiei ce sunt confirmate prin exercitarea dreptului de vot.
o in acest scop se dezvolta o serie de activitati care imbraca forma serviciilor:
asigurarea protectiei mediului
asigurarea protectiei statului impotriva agresiunilor externe
asigurarea protectiei populatiei impotriva actiunilor ne regulamentare ale agentilor publici
Statul este creat de natiune, exprima vointa ei, iar puterea politica se extinde asupra intregului teritoriu.
In cadrul statului actioneaza o multitudine de organizatii:
• organele puterii de stat
• agentii economici
• institutiile
In vederea functionarii statului trebuie mobilizate resursele financiare, acestea putand fi asigurate din mediul intern (taxe, impozite, profituri, dividende, de la agentii economici cu capital de stat) sau din mediul extern (imprumuturi, rambursari, asistenta economica internationala).
Cu ocazia formarii bugetului de stat, apar unele pierderi financiare a caror eliminare echivaleaza cu realizarile unor venituri. Aceste pierderi financiare sunt generate de:
• evaziune fiscala – care se realizeaza prin:
reducerea impozitelor si taxelor datorate statului prin ne declarare, declarate incomplet sau incorecte
contrabanda
• distorsiunea functiei puterii de stat – se realizeaza prin:
coruptia – infractiunea comisa de functionarul public care ia mita, face trafic de influenta, primeste foloase necuvenite sau se bucura de alte avantaje pentru a realiza o atributie pe care este obligat prin statut sa o indeplineasca
parazitarea agentilor economici cu capital majoritar de stat prin numirea unor conduceri incompetente, utilizarea de resurse prin contracte majoritare sau utilizarea de fonduri publice pentru sustinerile unor agenti economici privati in afara prevederilor legale
realizarea unei economii paralele prin dezorganizare – circulatia succesiva a mai multor firme fantoma de unde rezulta cresterea preturilor, crearea de lipsuri artificiale de bunuri si servicii si efectuarea de importuri in detrimentul productiei intern, corelarea ne corespunzatoare a salarizarii cu rezultatele obtinute prin lipsa stimularilor materiale a performantei
se acrediteaza ideea conform careia staul trebuie sa fie un agent care arbitreaza si intervine in domeniul social economic.
Prin actiunile sale statul trebuie sa favorizeze utilizarea deplina a fortelor de munca si limitarea inegalitatilor prin redistribuire.
In literatura de specialitate se vehiculeaza ideea de stat providenta a carei menire este de a pune in miscare acele parghii sociale care sa permita utilizarea de forta de munca si in acelasi timp cresterea fortei de munca si protectiei sociale,
Datorita utilizarii ineficiente a acestor parghii se pune problema limitarii rolului statului in economie.
Criteriile aduse au in vedere cresterea cheltuielilor publice, cresterea numarului de functionari si povara excesiva a prelevarilor obligatorii atat asupra populatiei cat si asupra agentilor economici.
Aceasta criza a statului imbraca 2 aspecte majore:
• financiara – cresterea in ritm alert a cheltuielilor, in special cu protectia sociala, comparativ cu bugetul de stat
• finalitate – costurile ridicate ale bunurilor si serviciilor pe care le produce statul insusi
Cauzele care au determinat aceste crize sunt:
• protectia sociala genereaza de cele mai multe ori si in cele mai multe cazuri o mentalitate de asistat – adica, o buna parte din indivizii care beneficiaza de protectia sociala asteapta in mod pasiv bunastarea, fericirea si protectia fara a incerca sa se descurce pe cont propriu
• povara tot mai grea a sarcinilor platite de agentii economici, penalizand oferta de locuri de munca (cresterea cotizatiilor sociale si in general a sarcinilor patronale, genereaza o crestere a costurilor salariale, fapt care ii determina pe patroni sa inlocuiasca forta de munca cu utilaje performante, adica sa substituie munca cu capitalul)
• reducerea inegalitatilor si teoria inegalitatii echitabile conform careia, redistribuirea pe verticala este legitima atata timp cat ecarturile sunt mari.
O mare parte a populatiei are sentimentul ca apartine clasei mijlocii si ca urmare necesitatea reducerii inegalitatilor este mai putin pregnanta.
Pornindu-se de la aceste realitati, in ultimul timp se fac propuneri de limitare a statului in viata economica, acestea vizand privatizarea si gestiunea comerciala de piata a serviciilor colective.
Privatizarea unei intreprinderi publice inseamna vanzarea majoritatii sau totalitatii capitalului acesteia catre actionari privati.
Obiectivele privatizarii intreprinderilor private sunt orientate pe 3 directii:
• cresterea productivitatii – supusa privatizarii si concurentei intreprinderea publica isi va ameliora randamentul pentru a supravietui
• ameliorarea finantelor publice – sumele provenite din privatizare pot fi utilizate pentru rambursarea datoriilor publice ale statului
• dezvoltarea actionariatului popular
Gest de piata a serviciilor colective prin incredintarea administratiei acestora unor intreprinderi private pe baza de contracte cu statul, poate conduce la eficientizarea acestora si implicit la diminuarea efortului statului.
Incepand cu anii 1980, tarile dezvoltate promoveaza o politica de diminuare a rolului statului in economie, concretizata in:
• reducerea substantiala a cheltuielilor cu bunuri si servicii, astfel incat sa se poata incadra in nivelul taxelor si impozitelor colectate
• scoaterea de sub controlul statului a unor intreprinderi care ar putea functiona mai eficient in sectorul privat
• vanzarea unor bunuri publice
• expunerea la concurenta a serviciilor publice
Aceasta limitare a rolului statului are atat motive politice cat si economice.
Individualismul si libertatea de actiune sunt tot mai mult preferabile colectivismului, iar d.p.d.v economic, diminuarea obligatiilor statului ar permite diminuarea impozitelor si taxelor.
Expunerea intreprinderilor publice sau a autoritatilor locale la economia de piata concurentiala ar putea conduce la cresterea calitatii si eficientei lor, urmare a acestui fapt rezultand tendinta de a introduce practicile si tehnicile manageriale din sectorul privat in cel public.
Din acest punct de vedere, s-au conturat 2 opinii diferite:
• sectorul public este unic si functioneaza in conditii diferite de cel privat
• intre cele 2 sectoare exista anumite similitudini care fac ca ele sa fie convergente
Principalele argumente pentru prima opinie sunt:
o organizatiile din sectorul public nu sunt expuse concurentei de piata si de aceea nu sunt stimulate sa produca si sa fie eficiente
o obiectivele sunt formulate in termeni vagi
o planificarea strategica este mai dificila datorita intereselor politice pe termen scurt
o sectorul public se bazeaza pe taxele percepute si nu pe plata serviciilor sale
o anumite bunuri si servicii trebuie sa fie furnizate de catre stat – ele sunt folosite in mod curent si sunt disponibile pentru toti. Ca atare productia acestor bunuri si servicii nu poate fi lasata pe seama agentilor economici privati.
Principalele argumente pentru a doua opinie sunt:
o si sectorul privat functioneaza intr-un mediu ambiant influentat de decizii politice
o si activitatile sectorului privat sunt supuse unor constrangeri
o pentru asi realiza serviciile si sectorul privat percepe taxe
o exista numeroase parteneriate intre sectorul privat si cel public
Se constata ca nu de putine ori apar dificultati in delimitarea clara a celor 2 sectoare, iar folosirea neglijenta a limbajului poate sa conduca la confuzii.
Tocmai de aceea comparatia sectorului privat cu cel public trebuie tratat cu precautie.
In sectorul privat exista o corelatie stransa intre succesul comercial si standardul serviciului furnizat clientului.
Pozitia serviciului public este mai complicata si mai diferita. In general motivul functionarii serviciilor, natura si modul in care sunt furnizate nu sunt dictate de piata. In consecinta, echilibrul dintre asteptarile publice si nivelul serviciilor este decis pe baza unor hotarari politice privind prioritatile economice si sociale.
Cei care ocupa functii in sectorul public au responsabilitatea profesionala de a face in asa fel incat serviciul sa aiba cel mai inalt standard in conditiile resurselor disponibile.
Managementul serviciilor publice joaca un rol decisiv in acest sens, concretizandu-se in asigurarea de bunuri si servicii de calitate la preturi rezonabile.
Daca sectorul public se doreste a fi excelent, termen introdus in literatura de specialitate pentru a caracteriza firmele deosebit de eficiente trebuie sa indeplineasca aceste conditii:
• inclinatia catre actiune - care semnifica faptul ca organizatiile trebuie sa fie flexibile si permanent pregatite sa experimenteze
• apropierea fata de client - in sensul ca institutia publica trebuie sa asculte ce spune cetateanul si sa raspunda cerintelor sale
• autonomia si spiritul de intreprinzator - care semnifica faptul ca personalul trebuie sa-si asume initiativa si personalitatea si sa inlature rutina si regulile
• productivitatea prin oameni - personalul trebuie sa fie incurajat ca sa perfectioneze serviciul
• existenta unui sistem de valori - personalul trebuie sa impartaseasca un set de valori care sa fie comun tuturor si sa corespunda misiunii si colectivelor organizatiei
• o structura simpla, putine niveluri ierarhice care conduce la reducerea sensibila a birocratiei. Valorile de baza sunt controlate de la de la centru dar, nivelurile ierarhice inferioare dispun de autonomie pentru a putea actiona pe baza acestor valori
2. FUNCTIILE STATULUI
Prin toate actiunile sale statul trebuie sa fie mai apropiat de nevoile reale dar si mai econom, mai eficient in gestiunea sa; in acest scop trebuie sa indeplineasca functiile pentru care a fost creat si anume:
• oferta de servicii colective noncomerciale,
• functia de redistribuire
• functia de regalarea economica
OFERTA DE SERVICII COLECTIVE NONCOMERCIALE – se concretizeaza in furnizarea unor servicii la un pret inferior costului lor de productie finantarea acestor servicii facandu-se prin prelevarile obligatorii asupra menajelor si intreprinderilor.
Aceasta oferta de servicii noncomerciale raspunde unui triplu obiectiv: de a inlatura lacunele pietei, de a permite economiei sa beneficieze de factori externi, pozitivi atasati serviciilor (infrastructura, cercetare fundamentala) si de a face serviciu accesibile tuturor cetatenilor chiar si celor mai saraci. De cele mai multe ori aceste servicii sunt oferite gratuit sau la preturi inferioare costurilor lor de productie.
Servicii colective oferite in calitate de jandarm a statului functie dobandita inca de la inceputurile sale si concretizata in 2 mari activitati:
• asigurarea securitatii persoanelor si bunurilor in interiorul tarii cu ajutorul politiei si justitiei si apararea teritoriului national impotriva oricarei agresiuni externe cu ajutorul diplomatiei (afaceri externe) si al apararii nationale
• alte tipuri de servicii furnizate de stat in 2 variante:
o statul asigura el insusi productia de bunuri si servicii
o statul nu asigura decat finantarea si delega productia sai prestatia serviciilor catre sectorul privat
FUNCTIA DE REDISTRIBUIRE – pentru a asigura o cat mai buna protectie sociala. Statul a pus in functiune un sistem de redistribuire.
Redistribuirea se caracterizeaza prin trecerea de valoare de la o forma de proprietate la alta, de la un grup social la altul sau de la un stat la altul micsorand temporar sau definitiv veniturile finale ale unora in avantajul altora.
Functia de redistribuire - presupune 2 momente principale:
• prelevarea de cotizatii sociale asupra veniturilor, cotizatii platite de cei care se asigura
• redistribuirea acestor cotizatii sub forma de prestatii sociale
FUNCTIA DE REGLARE ECONOMICA – presupune actiunea statului asupra evolutiei economiei, a.i sa se amelioreze principalii indicatori ai acestora.
Reglarea economica se poare face pe termen lung prin intermediul politicilor structurale sau pe termen scurt si mediu prin intermediul politicilor conjuncturale.
Politicile structurale – sunt formate prin interventiile statului susceptibile de a modifica pe termen lung evolutia economiei.
Politicile conjuncturale – constau in interventiile statului in vederea atingerii unui ritm de crestere economica si a unui nivel de ocupare compatibil cu mentinerea principalelor echilibre.
Mijloacele interventiei publice – mijloacele interventiei statului in economie sunt bugetul de stat, politica monetara si protectia sociala.
Bugetul de stat sau Legea finantelor reprezinta totalitatea veniturilor si a cheltuielilor sau resurselor autorizate de catre stat.
Principalele cheltuieli sunt:
• datoria publica
• functionarea administratiei
• interventii publice economice (subventii)
• interventii publice sociale (salariu minim)
• cheltuieli militare
• interventii civile etc
Veniturile statului provin din impozite si taxe.
Impozitul – prelevarea obligatorie realizata in folosul administratiei care nu da dreptul unei contrapartide directe, ci unor servicii furnizate gratuit colectivitatii.
Purtatorul de impozit poarta denumirea de contribuabil. In functie de modul de percepere identificam 2 categorii de impozite:
• directe – platite nemijlocit de contribuabil
• indirecte – percepute cu ocazia unor cumparaturi
In limbajul de specialitate se foloseste notiunea de taxa, adica o suma platita de colectivitate administratiei pentru serviciul pe care acesta il presteaza.
In afara de clasificarea administrativa care separa impozitele directe de cele indirecte in practica se utilizeaza si o clasificare cu semnificatii economice:
• impozitele datorate pe productie si import – sunt prelevari obligatorii ale institutiilor publice sau ale institutiilor comunitare asupra firmelor producatoare si care au impact asupra importurilor si asupra utilizarii factorilor de productie. Aceste impozite sunt datorate indiferent de starea financiara a firmei respective. Impozitul pe venit se refera la persoane fizice si se calculeaza anual in functie de venitul global. El este perceput de catre stat.
• impozite pe venituri si patrimoniu – este perceput atat de catre stat cat si de colectivitatile locale si se concretizeaza prin taxa de imobil, autoturism, teren.
• impozit pe capital – se refera la datoriile persoanelor in viata sau la drepturile de succesiune.
Politicile monetare – ele desemneaza ansamblul mijloacelor de care dispun statul si banca Nationala pentru a controla evolutia monedei nationale. Se concretizeaza prin intermediul ratei dobanzii. Prin modificarea acesteia, se intervine indirect asupra activitatii economice, actiune ce se repercuteaza asupra nivelului creditelor acordate menajelor si intreprinderii si deci asupra activitatii economice.
Protectia sociala – sistemul de protectie sociala s-a instituit in mod progresiv in tarile dezvoltate incepand cu primele decenii ale secolului 20, urmare a revolutiei industriale a aparut o noua categorie importanta – cea a muncii sau salariatilor industriali a caror viata este dependenta de plata salariilor cu regularitate si de cuantumul salarial, in scopul protejarii acestei categorii s-au intreprins masuri care ulterior s-au constituit intr-un sistem.
Prin obligarea patronilor de a nu inlatura salariatii pe perioada imbolnavirii sau ca urmare a accidentelor temporare de munca, unele tari au actionat rapid si au inceput sa elaboreze programe de sprijin care cu timpul au fost asamblate, pana cand s-a ajuns la o acoperire cvasi totala atat in ceea ce priveste grupele de salariati cat si ceea ce priveste standardul de piata.
Aceasta stare de lucruri a dus la securitatea sociala care poate fi considerata ca fiind protectia pe care o asigura statul printr-o serie de masuri publice populatiei.
In documentele UE se utilizeaza in general cu aceeasi continuitate termenul de protectie sociala care cuprinde o serie de elemente ce se pot constitui in sistem.
In concluzie, protectia sociala se defineste ca fiind – ansamblul actiunilor intreprinse de stat pentru prevenirea, diminuarea sau inlaturarea consecintelor unor evenimente considerate ca riscuri sociale asupra nivelului de trai al populatiei.
Evolutia protectiei sociale a avut si are loc in stransa dependenta de conditiile economice si sociale din fiecare tara. In prezent, in majoritatea tarilor lumii, protectia sociala vizeaza nu numai prevenirea, diminuarea sau inlaturarea consecintelor determinate de boala, batranete, somaj etc ci si de analfabetism, de incultura, de delicventa, degradarea mediului ambiant.
Este de remarcat ca faptul ca masurile de protectie sociala se acorda persoanelor numai atata timp cat nu franeaza motivatia muncii.
In ultimul timp se manifesta unele tendinte in ceea ce priveste protectia sociala.
Universalizarea protectiei sociale atat in privinta beneficiarilor cat si a riscurilor asigurate.
Aplicarea masurilor de protectie sociala pentru corectarea inechitatilor sociale. Dezvoltarea unor sisteme de asigurare a prestatiilor acordate in raport cu functiunile economiei.
Prestatiile sociale sunt furnizate de organisme specializate ale statului, de colectivitati locale sau organisme de asistenta.
Principalele prestatii sunt:
• asigurarile de boala, maternitate
• asigurarile de batranete
• contra accidentelor de munca
• boli profesionale
• ajutor social
Cotizatiile sociale destinate protectiei sociale provin din 2 surse:
• partea salariala achitata de angajati
• partea patronala platita de angajator si care reprezinta obligatiile sociale ale intreprinderii
Efectul de redistribuire al protectiei sociale se concretizeaza in venituri disponibile al agentilor economici. El este format din venit primar la care se adauga protectia sociala si din care se scad impozitele si contributiile sociale.
Transformarea venitului primar in venit disponibil, presupune atat interventia statului prin sisteme de impozitare, cat si a sistemului de protectie sociala prin cotizatii si prestatii sociale.
In practica se disting 2 tipuri de redistribuiri:
• verticala (RV) – are ca obiectiv sa reduca diferentele dintre venituri prin prelevari asupra veniturilor ridicate si redistribuiri in beneficiul veniturilor reduse.
• orizontala (RO) – are ca obiectiv acoperirea cheltuielilor legate de aparitia maladiilor, a somajului, a batranetii sau a cheltuielilor familiale.
Fiecare cetatean are dreptul la aceasta redistribuire oricare ar fi venitul sau.
Ea se realizeaza de la activi la inactivi, de la oameni sanatosi la bolnavi, de la celibatari la familii numeroase.
