In realitate, nici unul dintre modelele teoretice de organizare a economiei de schimb nu functionează in forma pura, realul este intotdeauna mai complex.
In orice economie contemporana se intrepătrund, in proporţii diferite , elemente , caracteristici, mecanisme ale sistemului de piata libera cu cele dirijiste.
Se poate aprecia că economia de schimb contemporana , asa cum functioneaza in fiecare tara , se prezinta ca un sistem economic mixt, in care se imbina in proportii diferite elemente ale sistemului cu piata libera cu implicarea statului in economie.
Se considera ca economiile majoritatii statelor avansate economic au la baza sistemul de economie mixta.
Economia mixta sintetizeaza sistemul economic din numeroase ţări occidentale in care piata este un element de regalare a economiei, printre altele. Mijloacele inteventiei statale si amploarea lor sunt diferite, dar, in sistemul economiei mixte , reglarea economica se realizeaza printr-un mecanism hibrid. Mecanismul economiei mixte s-a nascut din situatii de criza grava pe care le-a cunoscut sistemul economic si social in ansmblul sau, sau ca urmare a unor zguduiri economico-sociale si din necesitatea de a armoniza exigentele eficientei economice si liberei initiative cu respectarea unor conditii minimale de echitate sociala.
O economie nationala contemporana poate fi considerata ca economie cu piata concurentiala daca aceasta contine urmatoarele elemente structurale si mecanisme de reglare:
pluralismul formelor de proprietate in cadrul carora ponderea principala o detine cea particulara.
economia este descentralizata , functionarea ei fiind consecinta actiunilor individuale a caror conexiune se realizează pe baza pietei , cadrului legislativ si a unor parghii economico-financiare.
Interesul personal si raporturile de piata bilaterala reprezinta baza activitatii economice , impulsul sau, sintetizat in maximizarea profitului pentru vanzator si a utilitatii pentru cumpărător.
piata concurentiala este regulatorul principal al activitatii economice. Alocarea resurselor, fundamentarea tehnologiilor si modalitatilor de combinare , a concordantei ofertei cu nevoia sociala se fac de catre piata prin mecanismul preturilor.
Concurenta loială, conformă reglementărilor legale îi favorizează pe cei puternici, întreprinzatori, înlăturându-i pe cei slabi şi inadaptabili.
Existenţa unui sistem financiar-bancar ramificat, care-şi asumă reglarea operativă a masei monetare şi orientarea acţiunilor celorlalţi agenţi economici.
O structură tehnico-economică modernă care reprezintă componenta substanţială a unei înalte eficienţe economice.
Statul democratic veghează la respectarea regulilor pieţei, folosind cadrul legislativ şi pârghiile economico-financiare.
Sistemul real al economiei de piaţă, care funcţionează în majoritatea economiilor contemporane, nu apare ca ceva unitar şi indivizibil, ci se prezintă într-o mare diversitate de situaţii, de experienşe şi de practici naţionale , adecvate diferitelor niveluri de dezvoltare.
Se poate vorbi de existenţa unor tipuri (modele) de economie cu piaţa reală, a căror delimitare se face in raport de unele criterii ca :
gradul de intervenţie a statului în activitatea economică.
măsura în care statul acţionează alături de mecanismele pieţei sau modul în care se implică in aceste mecanisme.
rolul şi funcţiile reale pe care le îndeplineşte piaţa.
curentul de gândire economică care exercită un rol mai mare în adoptarea politicii economice guvernamentale.
In lucrarea sa Capitalism contra capitalism Michel Albert consideră că în sistemul capitalist s-au diferenţiat două mari modele, de importanţă comparabilă şi intre care numai viitorul va putea să decidă : modelul neoamerican şi cel renan. Primul ar fi specific pentru SUA, Marea Britanie, Australia , Noua Zeelandă, noile ţări industrializate din Asia şa. Cel de-al doilea îşi are nucleul în sistemul economiei de piaţa din Germania, dar se regăseşte în trăsăsturile sale fundamentale şi în Elveţia, Olanda, Suedia şi celelalte ţări nordice, în Japonia , Austria.
Capitalismul real , aşa cum este el trăit în diferite ţări , nu aduce de la sine un răspuns unic , cea mai bună soluţie la marile probleme ale societăţii. Din contră capitalismul este multiplu şi tot atăt de complex ca şi viaţa însăşi. El nu este o ideologie ci o practică.
Sistemul capitalist nu este ''unul şi indivizibil'', ci există mai multe modele ale economiei de piaţă ce coexistă şi sistemul american este departe de a fi cel mai eficient dintre ele.
Capitalismul neoamerican contra capitalismul renan -un război intre două sisteme de valori opuse in ceea ce priveşte poziţia persoanei in întreprindere, locul pieţei în societate şi rolul pe care trebuie să-l joace ordinea legală în economia internaţională.
O primă mare batălie a capitalismului , care a învins astăzi s-a dat in Anglia , prin Margaret Thatcher, şi in Statele Unite prin Ronald Reagan. Cei doi au înfăptuit, astfel, împreună prima revoluţie conservatoare în materie de politică economică: revoluţia statului minimal.
Tipul neoamerican de economie de piaţă( economie de piaţă de tip liberal)
Putem considera ca Statele Unite constituie un model economic în sine.
Pentru a înţelege esenţa capitalismului american trebiue să ţinem seama şi de durata lungă, de evoluţiile de profunzime , adesea neglijate. Există câteva date de bază ce se află la originea atât a puterii, cât şi a slăbiciunii americane de astăzi.
In America, echipa Reagan îi ridică in slăvi pe întreprinzători, denunţă risipa statului feudal şi mai ales impozitul, acel impozit catastrofal ce descurajează iniţiativle şi frânează energiile Americii.
Sunt întreprinse mai multe reforme spectaculoase. Cel mai important element al acestei politici îl constituie ERA (Economic Recovery Act). El cuprinde trei direcţii principale : prima : dereglementarea în sectorul petrolier, în cel al telecomunicaţiilor, al băncilor şi al concurenţei. Ce-a de-a doua direcţie o constituie sistemul fiscal. A treia direcţie : lupta împotriva inflaţiei printr-un control sever al masei monetare.
Statele Unite se bucură de un activ fară echivalent, de o bogată moştenire economică, financiară, tehnologică :
Stocul de capital. In interiorul ţării se găsesc imense infrastructuri, in mare parte dintre cele mai moderne, iar în afare graniţelor multinaţionalele americane controlează active uriaşe.
Resursele naturale de care dispune America sunt printre cele mai importante de pe glob
În materie de tehnologie, America beneficiază de un avantaj superior datorită faptului că cei mai mari cercetători , cei mai buni ingineri vin să lucreze in statele Unite.
Privilegiul monetar. Incepând din 1945 dolarul serveşte drept monedă de referinţă in tranzacţiile internaţionale, fiind şi principala monedă de rezervă pe care o înmagazinează băncile centrale din majoritatea ţărilor.
America domneşte asupra banilor, ai ei şi ai celorlalţi. Dolarul este in acelaşi timp semnul şi instrumentul acestei puteri.
Cel mai important rezultat al liberalismului reaganian a fost, probabil, accentuarea distanţei dintre bogaţi şi săraci. S-a pretins că acesta ar reprezenta '' preţul'' pe care america trebuie să-l plătească pentru a-şi reface forţele.
În cadrul modelului noeamerican sectorul public care produce bunuri economice noncomerciale este neglijabil şi are tendinţă de reducere.
Câteva trăsături ale tipului neoamerican: piaţa are rolul determinant în circulaţia bunurilor de la producător la consumator, majoritatea schimburilor desfaşurându-se după criteriile pieţei ; baza politicii economice o constituie stimularea ofertei ; preţurile bunurilor economice depind în măsură determinantă de condiţiile aleatorii ale pieţei ; fiscaliatate redusă, iar implicarea directă a statului in economie este neglijabilă( cel puţin in ceea ce priveşte administraţia centrală) ; mobilitate ridicată şi în timp scurt în ierarhia economico-socială ; clasă mijlocie relativ redusă ; politici economice şi sistem de valori care încurajează consumul ; grad redus de securitate economică faţă de riscuri.
Sistemul social al modelului neoamerican este insuficient şi lacunar, o mare parte a populaţiei americane nebeneficiind de o protecţie socială.
In modelul neoamerican, spre deosebire ce cel renan, piaţa financiară, şi in primul rând bursa, are rolul decisiv de barometru al activităţii economice în raport cu alte forme de piaţă .
Tipul renan de economie de piaţă (economie de piaţ'ă de tip social)
Termenul renan concentrează trăsăturile caracteristice noii Germanii, care nu este de inspiraţie prusiană ci chiar renană.
In cursul congresului din 1959, de pe malul Rinului, în Bad-Godesberg, social-democraţia germană a decis să adere la capitalism. Acest congres sublinia necesitatea de a proteja şi de a încuraja proprietatea privată asupra mijloacelor de producţie şi preconiza libertatea concurenţei şi liberatea intreprinderii.
Acest tip renan prezintă numeroase asemanări cu cel din Japonia, si pune accent pe reuşita colectivă, pe consens, pe preocuparea pentru termenul lung.
Istoria ultimului deceniu ne arată că modelul renan, model secund, care nu avusese până acum drept de identitate , este mai echitabil si mai eficient decât cel neoamerican.
Dintre toate ţările industrializate, RFG este singura cu programele de lucru cele mai scurte si cu salariile cele mai ridicate. Ceea ce nu o împiedică să înregistreze un excedent în schimburile cu străinătatea.
Tipul renan de economie , este un model indicutabil capitalist : economia de piaţă, proprietatea privată şi libera iniţiativă constituie, in cadrul lui, regula.
Modelul renan corespunde unei cu totul alte viziuni asupra organizării economice, altor structuri financiare şi unui alt mod de reglare socială. Trăsăturile care-l caracterizează îi conferă o stabilitate, un dinamism şi o putere din ce in ce mai mari.
Într-o serie de puncte esenţiale, modelul renan se deosebeşte în chip radical de modelul american.
Cele două modele se deosebesc considerabil prin locul pe care fiecare îl atribuie bunurilor comerciale, pe de o parte, şi bunurilor mixte pe de altă parte.
In modelul renan frâiele capitalismului se află, in cea mai mare parte in mâinile băncilor, iar soarta lui nu se joacă la bursă. In acest model, băncile sunt cele care joacă, într-o proporţie mare rolul încredinţat în modelul anglo-saxon, pieţei financiare şi bursei.
In general, pieţele financiare germane sunt înguste şi puţin activ. În RFG întreprinderile işi caută finanţările de care au nevoie nu la bursă ci la propriul lor bancher.
Activitatea băncilor germane nu este îngrădită de nici o reglementare, bancile germane sunt, înainte de toate, finanţatorii întreprinderilor.
Modelul renan continuă să fie, din punct de vedere financiar, închis, dar solid. Iar economia germană îşi află în el stabilitatea necesară dezvoltării pe termen lung şi competitivităţii.
Acest model cunoaşte o structură a puterii şi o organizare a managementului la fel de speciale ca şi cele ale capitalului. Impărţirea responsabilităţilor este, aici, mai dezvoltată ca oriunde.
Sentimentul de apartenenţă la întreprindere, este tot atât de puternic în modelul renan şi in cel japonez pe cât a devenit de slab în modelul anglo-saxon.
Structurile profesionale şi sistemul de promovare proprii modelului renan, acestea acordă în mod sistematic întâietate calificării şi vechimii.
Adevărata bogăţie a unei întreprinderi nu o constitue nici capitalul, şi nici imobilele de care aceasta dspune, ci calificarea şi priceperea salariaţilor ei. Pregătirea profesională şi raporturile ei de fidelitate faţă de întreprindere constitue unul din principalele câmpuri de muncă dintre cele două modele de capitalism.
În modelul anglo saxon, pentru a mării competitivitatea unei intreprinderi se urmăreşte mărirea competitivităţii fiecăruia dintre angajaţi în parte.
Concepţia renano-niponă consideră că înreprinderea nu are dreptul să-şi trateze angajaţii ca pe un singur factor de producţii, pe care îl poate cumpăra şi vinde pe piaţă asemenea unei materii prime.
Economia socială de piaţă reprezintă temelia credo-ului şcolii de la Freiburg. Conform acestei şcoli, economia socială de piaţă se caracterizează prin două principii de bază:
1. dinamismul economiei trebuie să se sprijine pe piaţă , căreia trebuie să i se asigure o cât mai mare libertate de funcţionare, in principal în ceea ce priveşte preţurile şi salariile.
2. mecanismele pieţei nu pot să determine singure ansamblul vieţii sociale. Ele trebuie să fie echilibrate, contrabalansate de un imperativ social postulat a priori, al cărui girant trebuie să fie statul.
Doctrina economiei sociale de piaţă consideră că statul nu are dreptul să intervină in viaţa economică şi socială decât din două motive, care îl obligă să intervină: primul il constituie egalizarea condiţiilor de concurenţă; cel de-al doilea motiv are caracter social şi pe de altă parte structural.
Ţările care fac parte din modelul renan au în comun un anumit număr de valori, dintre care cele mai importante le putem enumera in continuare:
1. este vorba in primul rând de nişte societăţi relativ egalitare. Ierarhia veniturilor şşi evantaiul salariilor sunt mult mai puţin întinse decât in ţările anglo-saxone.
2. Interesul colectiv trece, de obicei, înaintea intereselor individuale
În modelul renan, statul nu se substituie niciodată pieţei. Cel mult o corectează sau o orientează.
Reechilibrarea socială ce caracterizează capitalismul renan îşi găseşte o expresie şi la nivel politic. Contrar a ceea ce se petrece de cealaltă parte a Atlanticului, in ţările renane se poate constata o participare activă şi masivă a cetăţenilor la viaţa publică.
Modelul renan este, prin urmare original. El încarnează o sinteză izbutită intre capitalism şi social -democraţie.
In general, in politica de investiţii in străinătate intreprinderile din modelul renan preferă sp evite luările sub control brutale si speculative, implantându-se progresiv şi metodic şi construindu-şi filiale conform propriilor lor metode , propriei lor culturi şi sub propria lor conducere.
O astfel de strategie este cât se poate de eficientă. Pătrunderea treptată a întreprinderilor aparţinând modelului renan se sprijină pe o bază financiară solodă şi puternică.
Forţa economiilor renane se bazează, înainte de toate pe o capacitate industrială ieşită din comun şi pe o agresivitate comercială dintre cele mai susţinute. După cum se ştie, industria acestor ţări este cea mai bună din lume.
Ţările de tip renan domină în majoritatea sectoarelor industriale.
In esenţă, bunurile necomerciale sunt aceleaşi în ambele modele de capitalism .
Modelul renan , este , intr-o oarecare privinţă mai rigid decât modelul neoamerican. Mobilitatea socială este mult mai puţin rapidă, iar reuşşita individuală, mai puţin spectaculoasă.
Ţările modelului renan sunt mult mai puţin fluide din punct de vedere social. Societatea este mai puţin expusă schimbărilor brutale şi influenţelor din afară.
America a fost dintotdeauna o societate a visului: visuri de viaţă nouă, visuri de libertate şi de bogăţie, dar , in acelaşi timp ea este şi o societate a omului care a reuşit prin forţe proprii. Societate a americană este fundamental democratică.
Dintre cele două variante de capitalism- cel american şi cel renan- cel de-al doilea este, pe ansamblu, mai performant decât primul, atât din punct de vedere social , cât şi din punct de vedere economic.
Capitalismul american prezintă aproape toate atracţiile unui western, promite o viaţă aventuroasă, stresantă, dar pasionantă pentru cei puternici, in timp ce modelul renan oferă o viaţă monotonă, plictisitoare.
Modelul neoamerican îşi confirmă simultan victoriile psihologice şi eşecurile economice. In cazul modelului renan, care este mult mai puţin cunoscut decât cel american, ceea ce câştigă în eficacitate pierde în atractivitate.
