Serviciul public componenta a sectorului tertiar
1. NOTIUNEA DE SERVICIU PUBLIC
2. PRINCIPII SI REGULI DE ORGANIZARE SI FUNCTIONARE A SERVICIILOR PUBLICE
3. TIPOLOGIA SERVICIILOR PUBLICE.
1. NOTIUNEA DE SERVICIU PUBLIC
Poate fi definita prin prisma a doua situatii:
• ca organism
• ca tip de activitate
In sens organic, serviciul public poate fi definit ca fiind acea persoana juridica, publica sau privata prin care se realizeaza o activitate de interes general.
Ca tip de activitate, de-alungul timpului s-au conturat 3 definitii ale serviciilor publice:
• definitia clasica
– considera ca serviciul public este acea activitate de interes general prestata numai de o persoana publica. In acest sens exista definitie conform careia serviciul public este activitatea pe care guvernantii sunt obligati sa o presteze in interesul celor guvernati.
• definitia interbelica
- pana in 1939, persoanele private nu prestau activitati specifice serviciilor publice. Aceasta interdictie s-a dovedit a fi o frana in dezvoltarea economica pentru ca societatea avea nevoie de mei multe servicii publice pe care staul si institutiile sale nu le puteau asigura. Astfel a aparut ideea prestarii unui serviciu de interes general prin intermediul unor firme private.
• definitia actuala
– s-a conturat la sfarsitul anilor 80 – 90, cand ideea democratiei si descentralizarii a impus in practica sistemul preluarii serviciilor publice de la stat catre persoanele private.
Serviciul public este o activitate de interes general organizat de un organism sub puterea publica si care este supus unui regim de drept public.
Din aceasta definitie rezulta ca serviciile publice presupun luarea in considerare a 3 elemente principale:
• material – definit de faptul ca serviciul public se constituie ca o activitate menita sa satisfaca interesul general. Aceasta intaietate a aparut o data cu punerea sub semnul intrebarii a criteriului organic de definire a serviciului public. In conditiile actuale serviciul public nu poate fi privit ca un organism ci ca o activitate care raspunde unor obiective de interes general, activitate ce poate fi prestata de o persoana publica.
• voluntarist – sau intentia puterilor publice, apare ca urmare a faptului ca nu poate exista un serviciu public decat daca puterea centrala sau locala isi manifesta direct sau indirect intentia de a-si asuma o activitate de interes general. Orice serviciu public depinde de vointa unei persoane care decide crearea sa, modul de gestiune al sau si regulile fundamentale de organizare.
• formal – deriva din faptul ca regulile aplicabile in mod normal activitati de servicii publice provin din acel regim juridic caruia ii este supusa activitatea de interes general in cauza. Existenta unui regim juridic specific, regimul de drept administrativ, apar in mod clar atunci cand serviciul este asigurat in mod direct de o persoana publica. realizarea acestei misiuni este insotita intotdeauna de prerogativele sau constrangerile caracteristice dreptului administrativ sau public.
2. PRINCIPII SI REGULI DE ORGANIZARE SI FUNCTIONARE
A SERVICIILOR PUBLICE
Infiintarea serviciilor publice indiferent de natura si modul lor de gestiune se face cu respectarea unor principii fundamentale de organizare si functionare:
• principiul eficientei – este impus de faptul ca toate cheltuielile necesare se suporta de la buget, adica din impozite si taxe platite de contribuabili.
In aceste conditii administratia este obligata sa gaseasca cel mai bun raport intre eforturile depuse si efectele obtinute privind calitatea si cantitatea serviciului public.
Acest principiu trebuie avut in vedere in toate etapele si fazele de elaborare a capitalurilor de cheltuieli bugetare necesare functionarii serviciilor publice.
Pe de alta parte eficienta presupune satisfacerea cat mai completa a nevoilor cetatenilor ceea ce face ca de cele mai multe ori cheltuielile prevazute sa fie depasite. Este de preferat ca interesul general sa fie satisfacut chiar daca administratia va avea datorii, intrucat scopul de activitate al acestuia este asigurarea tuturor conditiilor pentru desfasurarea normala a vietii publice.
Cu cat serviciul public este mai bine structurat, organizat si condus, cu atat bunul public este mai bine folosit iar serviciul se desfasoara mai eficient.
• principiul echitatii – un corolar al principiului egalitatii tuturor cetatenilor in fata legii si ca atare toti cetatenii trebuie sa beneficieze in aceeasi masura de serviciile publice.
El se aplica atat agentilor economici prestatori de servicii cat si utilizatorilor lui. Acest principiu explica regula fundamentala a functionarii publice aceea a accesului egal la posturile publice. Ea interzice orice discriminare bazata pe motive religioase, rasiste, filozofice sau publice.
Utilizatorii serviciilor sunt supusi acelorasi reguli. Este de neconceput o administratie publica prin care unele categorii de cetateni sa primeasca mai multa apa, caldura sau electricitate in detrimentul altora.
In practica apar frecvent asemenea situatii insa acestea provin din zona tehnica si organizatorica si nu din principiile organizatiei.
Legislatia admite unele inegalitati de tratament, atunci cand utilizatorii se gasesc in situatii de fapt si de drept care permit ca ei sa fie grupati pe categorii din motive de interes general. (ex: este logic sa se practice tarife diferite pentru transportul fluvial pentru locuitorii din Delta Dunarii si respectiv pentru turistii care vin aceasta zona).
• principiul descentralizarii – prevazut de Constitutia Romaniei si Legea Administratiei Publice Locale, se constituie in deplasarea serviciilor publice de la centru catre comunitatile locale.
Pentru ca serviciile publice sa functioneze in conditii de eficienta este necesar ca administratia publica sa aplice unele reguli:
• regula continuitatii – impusa de faptul ca prin natura serviciului public asigurat, multe dintre servicii nu pot fi intrerupte fara a exista pericolul dereglarii vietii publice. Aceste servicii vitale pentru orice activitate trebuie sa fie asigurate in mod continuu. Continuitatea este esenta serviciului public, ea exprima respectul administratiei fata de cetateni.
Administratia publica este obligata sa pregateasca mijloacele necesare in vederea asigurarii continuitatii, sa creeze stocuri de materiale si combustibili, sa pregateasca forme alternative de satisfacere a nevoilor cetatenilor in cazuri de exceptie.
Aceasta regula genereaza o serie de consecinte in administratia publica, mai ales cu privire la regimul contractelor administrative si la cel al concesionarii.
Cei care primesc astfel de servicii publice pe baza de concesionare sau contracte, trebuie sa asigure functionarea continua a serviciului incredintat sub amenintarea unor sanctiuni in caz contrar sau, nu de putine ori vor primi un ajutor financiar din partea persoanei publice care face concesionarea serviciului respectiv.
Aceasta regula a stat mult timp la baza interzicerii absolute a grevei, ulterior acest drept fiind recunoscut dar in situatii speciale si numai dupa de au fost epuizate toate solutiile de reconciliere.
• regula flexibilitatii sau adaptabilitatii – este determinata de faptul ca nevoile sunt intr-o continua diversificare cantitativa si calitativa.
Serviciile trebuie sa raspunda prompt si eficient la evolutia nevoilor sociale si la exigentele interesului general.
Satisfacerea nevoilor sociale si adaptabilitatea serviciilor la aceste schimbari sunt prevazute in statutul de organizare si functionare a prestatorilor de servicii.
• regula cuantificarii – este impusa de:
o necesitatea aprecierii corecte a modului in care serviciul public satisface cerintele si implicit evaluarea rapida a eficientei serviciului.
o necesitatea asigurarii transparentei fata de cetateni, acestia putand sa controleze modul in care se desfasoara activitatea, asigurandu-se in acest fel principiul echitatii.
3. TIPOLOGIA SERVICIILOR PUBLICE
In vederea realizarii unei analize corecte si complete a modului in care functioneaza serviciile publice se impune o clasificare a lor dupa anumite criterii:
• d.p.d.v. al ariei de cuprindere:
o servicii publice de interes national (organizate la scara intregii tari)
o servicii publice de interes local (organizate la nivelul judetului, municipiului, orasului sau comunei)
• d.p.d.v. al raporturilor cu serviciile private:
o servicii publice monopol de stat
o servicii publice pe care administratiile le executa in paralele cu persoanele autorizate
o servicii publice ale persoanelor private autorizate sub controlul unei autoritati a administratiei publice
• dupa natura serviciului oferit:
o servicii publice administrative
o servicii publice industriale si comerciale
evidentierea serviciilor publice administrative, industriale si comerciale ca o categorie aparte a serviciilor publice a fost determinata de faptul ca o persoana publica exploateaza un serviciu de natura individuala si comerciala in aceleasi conditii ca orice intreprindere, ceea ce impune aplicarea regulilor de drept privat.
Se considera ca interventia persoanelor publice in activitatile industriale si comerciale, reprezinta o exceptie si ca acest lucru justifica suprimarea drepturilor administrative.
Calitatea unui serviciu industrial si comercial presupune indeplinirea cumulativa a 3 conditii:
• operatii sau prestatii asemanatoare cu cele realizate de intreprinderile private;
• resursele trebuie sa provina in principal din rededentele incasarilor de la utilizatori nu din taxe si impozite;
• procedurile de gestiune sa fie apropiate de cele ale unei intreprinderi private si sa fie supuse dreptului privat.
