În rândul factorilor de o importanţă primordială trebuie să menţionam revoluţia tehnico-ştiinţifică (RTŞ). La etapa actuală ea generează schimbări categorice în structura forţelor de producţie, în relaţiile inter- şi intraramurale din economiile naţionale, în numărul crescând al ţărilor şi în economia mondială în genere. Strategia ramurilor industriale, care mult timp au fost baza puterii economice a celor mai prospere state din lume, transferul unor producţii industriale practicate în ţările industrializate în regiuni noi ale lumii, creşterea volumului producţiei cu conţinut ştiinţific în diverse tipuri de servicii - toate aceste procese conduc la schimbări dinamice şi esenţiale în economia naţională, piaţa mondială de mărfuri, în măsură să determine trăsăturile sale calitative.
Condiţiile generale de producere şi sfera consumului personal resimt direct influenţa crescândă a revoluţiei tehnico-ştiinţifice. În anii 50-60 rolul "locomotivelor" în creşterea economică, în dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii în lume a avut-o construcţia de maşini, avioane, nave şi complexele ramurale adiacente (metalurgia, construcţia de drumuri, ramurile extractive). Caracterul comun al dezvoltării sale l-a constituit orientarea către fabricarea masivă a producţiei standard cu ajutorul unui performant utilaj specializat, utilizarea liniilor automate cu specializare îngustă, şi respectiv, standardizarea consumului. Dezvoltarea ramurilor cu capacităţi materiale şi energetice, diminuarea cheltuielilor se făcea, în mare parte, prin mărirea dimensiunilor producerii.
Noua bază tehnologică, accesul la informaţie de la începutul anilor 80 schimbă condiţiile de producere şi de consum. Cererea capătă un caracter individual, se înregistrează o creştere a necesităţilor populaţiei, scad termenele de satisfacere a cererii, existenţa pericolului permanent de supraproducţie şi a unor aspecte de ordin social-economic fac posibilă creşterea bruscă a rolului cererii consumatorului, acesta având rolul unui stimul în dezvoltarea calitativă a producţiei şi a serviciilor. Sau altfel spus, conturarea unor direcţii ale progresului tehnic, având drept finalitate efectivitatea producerii materiale şi spirituale.
Utilajul modern multifuncţional permite mărirea elasticităţii programelor de producere, optimizarea îmbinării volumelor mari şi mici de producţie, eficientizarea producerii concomitente a mai multor modificaţii ale aceluiaşi produs, putând răspunde prompt la cererea tot mai diferenţiată a unei pieţe diferenţiate sau a unui segment din aceasta. Această nouă tendinţă capătă importanţă universală, în rezultat diminuarea cheltuielilor e condiţionată nu atât de dimensiunile activităţii economice, cât de economisirea bazată pe diversitate sau pe variaţia optimă a dimensiunilor.
Noile tehnologii pun în aplicare noi relaţii economice sub aspect calitativ, care sunt îndreptate spre economisirea resurselor, spre individualizarea şi specializarea a ceea ce se produce şi ce se consumă. Rezultatul total (comun) al noilor relaţii intersectează nu atât axa cheltuielilor, cât trece prin osia efectului majorându-se de la implementarea acestora.
Reacţia în lanţ are drept consecinţă păstrarea tuturor tipurilor de resurse. Creşterea rolului consumatorului atrage după sine realizarea complexului de măsuri de ordin gestional şi organizatoric la nivel de întreprindere cu caracter de marketing (consolidarea relaţiei de cercetare ştiinţifică şi a celei de experiment în construcţie pe de o parte şi a activităţii industriale cu politica de desfacere, relevarea anticipată şi evaluarea posibilităţilor consumatorilor, orientarea spre satisfacerea unor cerinţe specifice înguste).
Implementarea noilor tehnologii la dezvoltarea relaţiilor economice internaţionale. Se schimbă caracterul deja format al pieţii mondiale de mărfuri, deoarece cele mai noi mecanisme de automatizare privează ţările în curs de dezvoltare în cazul mai multor tipuri de activitate economică, numărul acestora fiind în creştere, de un şir de avantaje, vizând existenţa unei forţe ieftine de muncă în proporţii considerabile, fapt ce influenţează stimulatorii principali pentru atragerea de capital. Acestea se deplasează de la o economisire bazată pe consum de muncă spre o economisire a cheltuielilor care se află în legătură directă cu standarde mult mai joase pentru ecologia şi securitatea muncii, anume aici pun accentul ţările în curs de dezvoltare în procesul industrializării economiilor naţionale. Pe lângă exportul de bunuri şi capital, ţările industrializate fac tot mai mult uz de exportul informaţiei şi serviciilor tehnico-ştiinţifice în calitate de "armă" cu o mare putere de acţiune pentru consolidarea şi extinderea propriilor poziţii pe piaţa mondială.
