În rândul factorilor de o importanţă primordială trebuie să menţionam revoluţia tehnico-ştiinţifică (RTŞ). La etapa actuală ea generează schimbări categorice în structura forţelor de producţie, în relaţiile inter- şi intraramurale din economiile naţionale, în numărul crescând al ţărilor şi în economia mondială în genere. Strategia ramurilor industriale, care mult timp au fost baza puterii economice a celor mai prospere state din lume, transferul unor producţii industriale practicate în ţările industrializate în regiuni noi ale lumii, creşterea volumului producţiei cu conţinut ştiinţific în diverse tipuri de servicii - toate aceste procese conduc la schimbări dinamice şi esenţiale în economia naţională, piaţa mondială de mărfuri, în măsură să determine trăsăturile sale calitative.
Condiţiile generale de producere şi sfera consumului personal resimt direct influenţa crescândă a revoluţiei tehnico-ştiinţifice. În anii 50-60 rolul "locomotivelor" în creşterea economică, în dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii în lume a avut-o construcţia de maşini, avioane, nave şi complexele ramurale adiacente (metalurgia, construcţia de drumuri, ramurile extractive). Caracterul comun al dezvoltării sale l-a constituit orientarea către fabricarea masivă a producţiei standard cu ajutorul unui performant utilaj specializat, utilizarea liniilor automate cu specializare îngustă, şi respectiv, standardizarea consumului. Dezvoltarea ramurilor cu capacităţi materiale şi energetice, diminuarea cheltuielilor se făcea, în mare parte, prin mărirea dimensiunilor producerii.
Noua bază tehnologică, accesul la informaţie de la începutul anilor 80 schimbă condiţiile de producere şi de consum. Cererea capătă un caracter individual, se înregistrează o creştere a necesităţilor populaţiei, scad termenele de satisfacere a cererii, existenţa pericolului permanent de supraproducţie şi a unor aspecte de ordin social-economic fac posibilă creşterea bruscă a rolului cererii consumatorului, acesta având rolul unui stimul în dezvoltarea calitativă a producţiei şi a serviciilor. Sau altfel spus, conturarea unor direcţii ale progresului tehnic, având drept finalitate efectivitatea producerii materiale şi spirituale.
Utilajul modern multifuncţional permite mărirea elasticităţii programelor de producere, optimizarea îmbinării volumelor mari şi mici de producţie, eficientizarea producerii concomitente a mai multor modificaţii ale aceluiaşi produs, putând răspunde prompt la cererea tot mai diferenţiată a unei pieţe diferenţiate sau a unui segment din aceasta. Această nouă tendinţă capătă importanţă universală, în rezultat diminuarea cheltuielilor e condiţionată nu atât de dimensiunile activităţii economice, cât de economisirea bazată pe diversitate sau pe variaţia optimă a dimensiunilor.